{"id":10505,"date":"2012-01-26T15:55:47","date_gmt":"2012-01-26T13:55:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10505"},"modified":"2012-01-26T15:56:02","modified_gmt":"2012-01-26T13:56:02","slug":"simtamant-bucurestean-sentiment-universal","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/simtamant-bucurestean-sentiment-universal\/","title":{"rendered":"Simtam\u00e2nt bucurestean, sentiment universal"},"content":{"rendered":"

Florin Iaru, Fraier de Bucuresti<\/em>, Iasi, Editura Polirom, 2011, 256 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Adunate \u00een volum, foiletoanele semnate de Florin Iaru \u00een magazinul \u201e(B) 24 FUN\u201c sub genericul \u201ePovestirile din Bucuresti\u201c si-au modificat functiile. Initial, prozele (amestec de fiziologie si tableta) erau niste articole. \u00cei delectau pe cititori, \u00een marea lor parte studenti \u201ecapitalisti\u201c care frunzareau revista \u00een cautarea c\u00e2torva recomandari de petrecere agreabila a timpului liber. <\/strong><\/em>
\nFiziologia bucuresteanului<\/strong>
\nNimeni nu rasfoia publicatia distribuita gratuit fiindca stia ca acolo cutare nume detine rubrica permanenta. Istorisirile lui Florin Iaru se pliau totusi pe c\u00e2teva necesitati intelectuale nepervertite filologic. \u00cenainte de toate, \u00eei apartineau unui nativ bucurestean. Astfel, coeficientul de credibilitate sporea. \u00cen plus, majoritatea confunda autenticitatea cu adevarul. Vremurile se schimbasera, nu si oamenii. Un bastinas \u2013 un barbat descurcaret, ager, cinic, flegmatic, ignor\u00e2nd la nevoie politeturile \u2013 arata ca nu merita sa luam viata \u00een piept, ci \u00een balon. Prin urmare, cineva care ar fi urmarit (aproape) saptam\u00e2nal respectivele interventii ar fi identificat prototipul smecherului de Bucuresti. Or, prima surpriza facuta de autor \u00een carte consta \u00een alegerea unui titlu opus orizontului de asteptare mentionat anterior. Exista suficiente explicatii. Se pot invoca argumente de natura personala, anume ca paginile alcatuiesc spovedania unui \u00eenvins si ca, la fel ca \u00een poezie, spiritul mucalit camufleaza groaza. \u00cen ceea ce ma priveste, motivele sunt strict literare. Asezate \u00een serial, textele din \u201eFraier de Bucuresti\u201c se \u00eenrudesc cu \u201eArta de a fi pagubas\u201e de Niculae Gheran (aspect sesizat de Cristian Teodorescu \u00eentr-o recenzie). Povestasul \u00eesi adora urbea, \u00eentruc\u00e2t ea \u00eei acorda identitatea. Pretutindeni se resimte \u00eenacrirea celui fortat de \u00eemprejurari politice sa piarda certitudini. \u00cencheierea studiilor universitare cu repartizarea obligatorie \u00een afara Bucurestiului, demolarile de dupa 1980 si mineriada din 14-15 iunie 1990 sunt praguri nefaste. Nici ironiile nu substituie trepidatia generata de interventiile discretionare: \u201eA dracului provincie, ti se lipseste de piele ca marca de scrisoare. Sf\u00e2rsitul anilor ’70 era dramatic. Proaspat profesor la Galati, nu ma dadeam batut, sa nu ma uite lumea. \u00cemi aranjasem orarul sa am liber luni (aici nu \u00eencapea discutie, era cenaclu), iar marti dimineata, la cinci jumatate, eram pe peronul Garii de Nord. La noua coboram la destinatie, la zece eram \u00een clasa:\/ \u2013 Bonjour, mes \u00e9l\u00e8ves!\/ \u2013 Bonjour, camarade professeur !\u201c (\u201eCriza de stil\u201c, p. 144). Decupajul aminteste de versurile lui Alexandru Musina (\u201eLectiile deschise ale profesorului de limba franceza A. M.\u201c), cu mentiunea ca Florin Iaru semnaleaza discret ca propaganda confiscase limbile straine. Pretutindeni, domnii fusesera \u00eenlocuiti de tovarasi. Scriitorul propune de nenumarate ori un sistem de indicii aparent neimportante, care se demonstreaza indispensabile \u00een procesul de familiarizare cu momentele invocate. De pilda, parasirea casei copilariei si stabilirea \u00eentr-un apartament de bloc aduce o remarca fara noima explicita: \u201eApoi au zidit gaura lui Dinamo, Luminita s-a pupat cu alt baiat, iar eu m-am mutat pe Bulevardul 1 Mai, la Piata Clabucet, dar careia toata lumea \u00eei zicea, nu stiu de ce, Chibrit. Acolo, Pobedele au devenit, peste noapte, niste vehicule banale\u201c (\u201eFericire frantuzeasca\u201c, p. 26). De ce automobilele fabricate \u00een U.R.S.S. dominau carosabilul din cartier? Soferii, nimeni altii dec\u00e2t vecinii de scara, erau ofiteri ai Securitatii.
\nPublicistul a devenit prozator tin\u00e2nd cont de niste constr\u00e2ngeri. Pe de o parte, sa nu depaseasca 2000 de semne, ceea ce \u00eenseamna aproximativ 25 de r\u00e2nduri redactate electronic \u00een format A4. Pe de alta parte, proced\u00e2nd ca atare, sa fixeze diferite etape din atmosfera orasului natal \u00een perioada 1970-2000. Al doilea obiectiv nu se reduce la memorialistica. Strategiile narative si limbajul destupat prevaleaza. Florin Iaru impune de la \u00eenceput conventia ca orice relatare este demna de rostit. Desigur, nu toate se ridica la acelasi nivel. Publicistica echivaleaza si cu improvizatia sau, \u00een cel mai bun caz, cu fictiunea. Iar inventia \u00een \u201eFraier de Bucuresti\u201c se refera la ambalaj, nu la marfa. Principala trasatura a volumului tine de maniera asamblarii tehnicilor tipice povestirii cu ascultatori. Autorul sta \u00een mijlocul auditoriului, \u00eempartasindu-i c\u00e2te ceva din propria \u00eentelepciune. Numai ca experientele sale nu tind catre gradul maxim de generalizare. De altfel, rareori \u00eent\u00e2lnim accente moraliste, desi fiecare fragment este anticipat de un antet cu nuanta gnomica. \u00cen planul de maxima profunzime, povestitorul se \u00eenstraineaza at\u00e2t de locul natal, c\u00e2t si de sine. Interesul principal se datoreaza paritatii \u00eentre redactarea scrisa si expunerea orala. Ne\u00eendoielnic, aici discutam despre maiestrie. Interjectiile, structurile eliptice, adresarile catre asistenta, cliseele (cele animaliere ajung sa agaseze: \u201ecu catel, cu purcel\u201c), registrul colocvial, eufemismele, invectivele domolite creeaza senzatia ca evenimentele sunt senzationale si ca acum trebuie destainuite. Altminteri, nu se va mai afla nimeni \u00een stare sa recupereze metropola ultimelor trei decenii din secolul trecut.
\nPovestile lui Stan Patitul<\/strong>
\nPoate faptele sunt de exceptie: senzationale, grotesti, la limita supravietuirii. Dar inteligenta naratorului le \u00eenvesteste cu asemenea atribute. Caracterul documentar, jovialitatea si aluziile provin dintr-o reteta. Voi \u00eencerca s-o deconspir pornind de la \u201ePovestea barabulei\u201c (p. 96-97), unde regasim toate aromele. Mottoul ales implica rezolvarea unei probleme semantice printr-un dialogul imaginar. Prozatorul \u00eesi revendica autoritatea de a lua cuv\u00e2ntul \u00een fata multimii curioase, glasuindu-le \u00een numele patriotismului local: \u201eBucuresteni, voi nu prea stiti ce e aia o barabula\u201c. Destinatarii fiind deja selectati, \u00eei ram\u00e2ne oratorului sa le ofere explicatia regionalismului, sa se faca \u00eenteles, adica sa fie concis si sa \u00eentrebuinteze sintagme-standard: \u201eHai, sa nu va mai fierb! E un cartof!\u201c. Rezolvarea enigmei duce la pasul urmator \u2013 dezambiguizarea contextului, masura valabila \u00een egala pondere pentru alogeni si pentru tinerii din Capitala postceausista. Textul ofera o dare de seama despre efectele nefaste ale totalitarismului, avertiz\u00e2ndu-i pe nostalgici: \u201eCartoful a fost, pentru concitadini, marea problema a Epocii de Aur. Cine nu-si lua sacul din prima strigare risca sa nu mai guste piur\u00e9 de Revelion. Stiu ca e greu de \u00eenteles acum, dar asa era!\u201c. Pregatiti lingvistic si istoric sa percepem adecvat lumea \u201efraierului\u201c, ne \u00eent\u00e2mpina o ultima bariera: transformarea fiziologiei \u00een flux epic, trecerea de la reconstituiri antropologice la derularea \u00eent\u00e2mplarii ilustrative. Asistam la noi lamuriri, care, de aceasta data, au legatura cu ideologia comunista, \u00een speta cu metodele de educare aplicate pentru a duce la colaborarea claselor. Discursul dob\u00e2ndeste polisemie. Insinuarile simpatice se \u00eencarca si cu teroarea declansata de directivele abuzive: \u201eEi, pe c\u00e2nd \u00eencepea scoala, noi, elevii, eram de planton la muncile asa-zis agricole. Sf\u00e2rsitul lui septembrie si \u00eenceputul lui octombrie \u00eensemnau chiul si munca voluntara. \u00cen 1971 ne-am facut practica agricola la cartofi, spre Straulesti. Trebuia sa-i sortam. Cei frumosi \u2013 la extern, cei mai amar\u00e2ti \u2013 la consum, cei stricati \u2013 la porci\u201c. Citatul precedent permite analiza cu doua perechi de ochelari. Ambele ajuta la sesizarea subtextelor. Cu una, surprindem tragismul, imposibilitatea evadarii din sistemul represiv. Orice elev se obisnuia inconstient cu formele terorii. Deplasarile organizate pe ogoare semanau cu lagarele sau cu stagiul militar. Mai grav era ca acolo adolescentii participau la \u00eenfometarea programata a populatiei. Nu toata lumea primea ratia de tuberculi chirciti. \u00cen schimb, parca animalele se ghiftuiau \u00een permanenta, fara sa le pese de calitatea produsului. Cu alta, \u00eentrezarim antifraza. Desigur ca \u00eentovarasirea cu roadele pam\u00e2ntului provoca accese de furie, \u00eensa \u00eei disciplina pe tineri, deprinz\u00e2ndu-i cu normele travaliului socialist \u2013 absenteismul si fusereala \u2013, conform principiului \u201enoi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc\u201c. Doar nu se astepta cineva ca baietii sa-si tachineze colegele numai dupa ce s-au interesat daca au atins cifrele de plan: \u201eCu laditele-n fata si cu praful anti-gurguie pe fata, ne faceam ca muncim, laolalta cu profii. Mai strecuram o sticluta, mai palmam un Amiral, mai trageam cu ochiul la fete. Cu basmalute, \u00eembracate \u00een treninguri c\u00e2rpacite, cu tenisi de o prospetime \u00eendoielnica, nu mai pareau a fi misterele Parisului.\/ Asa ne pierdeam timpul c\u00e2te o luna. Ne-aduceau si ne luau ca pe valize, \u00een niste autobuze muribunde\u201c. Secventa propriu-zis narativa se deruleaza fara sa-i observam pe protagonisti si fara sa ni se dea voie sa le auzim \u00een totalitate mascarile. Termenii licentiosi se rusineaza \u00eempreuna cu emitatorii lor, asa cum craii lui Mateiu Caragiale \u00eesi potolesc pornirile injurioase. Tineretul progresist \u00eesi devoaleaza tendintele reactionare, scand\u00e2nd lozinci \u00eempotriva regimului. Miscarea este imediat sanctionata politic si educational: \u201eP\u00e2na \u00eentr-o zi, spre sf\u00e2rsit, c\u00e2nd din \u00eembulzeala vesela a \u00eentoarcerii \u00een oras, c\u00e2teva voci de magari \u00een schimbare au \u00eenceput sa c\u00e2nte:\/ \u2013 Frunza verde barabula\/ noi muncim si luam o p\u00e2ine!\/ Am r\u00e2s de s-a zguduit harabaia. Si numai ce re\u00eencepem clasele, ca, hop, fostul nostru diriginte dintr-a noua, proful de rom\u00e2na, Moldoveanu, pune de-o sedinta UTC. Si unde nu \u00eencepe, tun\u00e2nd si fulger\u00e2nd, sa-i numeasca pe toti pacatosii care au sabotat munca patriotica? Cum? Au c\u00e2ntat cu barabula! Pricepeti, rima ascunsa.\/ Eram vreo zece. Ne-am ales cu o exmatriculare pe doua saptam\u00e2ni, urmata de o examinare la s\u00e2nge. Patru pe linie si pedanti profesori. Asa era sa pierd anul. Blestemata fii, barabula!\u201c (\u201ePovestea barabulei\u201c, p. 96-97). Imprecatia rascumpara supliciul, aduc\u00e2ndu-l pe furis pe cel nascut dintr-o jumatate de cartof regional, pe tapul ispasitor al Epocii de Aur, pe eroul bancurilor cu umor negru.
\nPrin dimensiuni concentrate si retorici dezlantuite sa-l captureze pe cititor \u00een Bucurestiul de altadata, \u201eFraier de Bucuresti\u201c profita de pe urma axiomei care \u00eei obliga pe \u00eenfr\u00e2nti sa locuiasca \u00een literatura c\u00e2stigatoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin Iaru, Fraier de Bucuresti, Iasi, Editura Polirom, 2011, 256 p. Adunate \u00een volum, foiletoanele semnate de Florin Iaru \u00een magazinul \u201e(B) 24 FUN\u201c sub genericul \u201ePovestirile din Bucuresti\u201c si-au modificat functiile. Initial, prozele (amestec de fiziologie si tableta) erau niste articole. \u00cei delectau pe cititori, \u00een marea lor parte studenti \u201ecapitalisti\u201c care frunzareau revista… Cite\u0219te mai mult »Simtam\u00e2nt bucurestean, sentiment universal<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7112,7111,7113,7114],"class_list":["post-10505","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-b-24-fun","tag-florin-iaru-in-magazinul","tag-fraier-de-bucuresti","tag-volum-de-foiletoane"],"views":1381,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10505","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10505"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10505\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10505"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10505"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10505"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}