{"id":10502,"date":"2012-01-26T15:52:24","date_gmt":"2012-01-26T13:52:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10502"},"modified":"2012-01-26T15:52:38","modified_gmt":"2012-01-26T13:52:38","slug":"pledoarie-pentru-fundoianu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pledoarie-pentru-fundoianu\/","title":{"rendered":"Pledoarie pentru Fundoianu"},"content":{"rendered":"

Caracteristica pentru poetul Fundoianu este o atitudine situata \u00eentre devalorizarea radicala si elogiul absolutizant. Nu e vorba de o reabilitare a ur\u00e2tului, a mizerabilului sau a banalului, ci de o privire noua si o exigenta noua adaptate si \u00eendreptate asupra \u201epeisajului natural si uman\u201c. Poetul nu descopera calitati nebanuite care ar putea justifica o asemenea reabilitare, admite faptul ca \u201eomul trece iarasi, prin ziua, mediocru\u201c, dar mediocritatea aceasta nu-l mai irita, nu-l mai revolta. Firea este \u201efacuta pentru boi si pentru g\u00e2ze\u201c, \u201eIleana tot nu stie dec\u00e2t sa mulga vaci\u201c, viata este asa cum e, \u201emediocra\u201c, dar \u201etare buna\u201c. <\/strong><\/em>
\nCum am putea califica aceasta atitudine? \u00cengaduinta? Resemnare? Despre ce fel de viata e vorba aici? O apreciaza poetul \u00een chiar mediocritatea ei sau \u00een ciuda acestei mediocritati?
\n\u00cen versiunea pe care autorul a ales-o ca reprezentativa pentru sine, poezia fundoiana nu considera viata \u00een modurile ei \u00eenalte, intelectuale sau pure, ideale, ci \u00een cele mai joase, lipsite de aspiratii si pretentii, lipsite chiar de constiinta, o viata ce pare una de dinainte de Cadere, \u00eensa c\u00e2tusi de putin paradisiaca. Dedramatizarea existentei \u00een Privelisti nu e dec\u00e2t un aspect al deproblematizarii intelectuale, al \u00eencercarii autorului lor de a se scutura de intelectualitate. Ni se descrie acolo viata dupa ce orice asteptare, iluzie ori \u00eendoiala au fost parasite, o viata \u00een materialitatea ei, \u00een elementaritatea ei instinctuala, \u00een promiscuitatea ei fosgaitoare, \u00eempartasita \u2013 laolalta \u2013 de oameni, animale, g\u00e2nganii etc.
\nDar chiar si agat\u00e2ndu-te de treapta ei cea mai de jos, viata merita sa fie traita. Poetul se \u00eentoarce asupra ei \u00eentr-o \u00eembratisare indulgenta, \u00eenteleapta, comprehensiva. Resemnata \u00een privinta mediocritatii vietii, dar nu \u00een privinta vietii \u00eensesi. Viata se cere pretuita chiar si la limita ei, acolo unde nicio alta valoare dec\u00e2t cea vitala nu mai conteaza. Viabilitatea vietii mediocre e mai certa, mai ne\u00eendoielnica dec\u00e2t cea a vietii intelectuale. Carentele intelectuale \u2013 oric\u00e2t de grave \u2013 nu impieteaza asupra viului. Viata exista, persista si se manifesta \u00een chiar mediocritatea ei, sfideaza moartea chiar prin mediocritate. Boii sunt \u201eur\u00e2ti si teferi\u201c.
\nMediocritatea, asa cum o \u00eentelege Fundoianu poetul, nu are aproape nimic din aurea mediocritas a clasicului latin; el nu evoca o viata tihnita, comoda, ci una, din toate punctele de vedere, precara. Poetul nu se complace \u00een aceasta mediocritate, se resemneaza cu ea. Nu o \u201eaureste\u201c \u00een nici un fel, dimpotriva, o evidentiaza si chiar o accentueaza fara a sugera vreo ipoteza compensatoare \u00een ordine intelectuala. Aceasta resemnare nu e a unui \u00eenvins, ci a unui lucid care a ajuns sa recunoasca limitele intelectuale ale existentei si, \u00eenainte de toate, limitele propriei g\u00e2ndiri \u00een fata pulsatiei elementare, a vietii inconstiente si invincibile.
\nTotusi, sa mearga indulgenta poetului p\u00e2na la a include \u00een mediocritatea acceptabila si inconstienta starii vegetale si animale? \u00cen lipsa unor declaratii exprese sau a unor probe artistice concludente, ram\u00e2nem pe un teren speculativ. Daca aceasta ar fi versiunea \u00een care Fundoianu va fi crezut realmente, atunci \u00eenseamna ca dezolarea poetului, ajunsa la o faza extrema, se exprima printr-un sarcasm \u00eendreptat \u00eempotriva lui \u00eensusi. Caci numai printr-o autoironie vehementa si provocatoare \u2013 printr-un patetic al autoironiei \u2013, un poet si un intelectual de talia lui putea sa accepte si chiar sa aprecieze o viata fara constiinta de sine.
\nMai verosimila ar fi ipoteza ca viata mediocra evocata de poet este viata dedramatizata, deproblematizata, viata care se dispenseaza de cautarea unor semnificatii ultime. O viata careia nu-i lipseste, \u00eensa, constiinta precaritatii, constiinta fragilitatii, a propriei mediocritati. O viata modesta, fara mari aspiratii si pretentii, dar \u00een care \u00eencap si bucuria si \u00een care lumina spiritului patrunde, totusi. O viata care nu se mai confunda cu simpla vietuire; a carei mediocritate nu e sinonima cu stupiditatea si care trebuie aparata de agresiunile gregare si ferita de deriziune.
\nViata \u2013 \u201etare mediocra si tare buna\u201c: astfel descopera poetul pretul vietii, caracterul ei de nepretuit. \u00cenca o\u00a0 data: viata aceasta e buna pentru ca e mediocra sau este buna cu toate ca e mediocra? Raspunsul \u2013 asa cum cred ca rezulta din lectura lui Fundoianu \u2013 nu poate fi unul exclusiv. Nu \u00eent\u00e2mplator, autorul leaga cei doi termeni ai asertiunii sale prin \u201esi\u201c, nu prin \u201edar\u201c. Asa cum pare ca o concepe el, viata e \u201ebuna\u201c \u00een \u00eensasi mediocritatea ei si, totodata, \u00een ciuda acestei mediocritati.
\nAceasta tensiune interioara intensifica trairea, creste pretul vietii, nu \u00eel scade, cum s-ar parea \u2013 si nu \u00eel scade mai ales \u00een cazul lui Fundoianu. Daca si la acest nivel\u00a0 de jos viata e \u201ebuna\u201c, \u00eenseamna ca, \u00eentr-adevar, ea merita sa fie traita si iubita. Mediocritatea serveste aici drept piatra de \u00eencercare. \u00centelegem sau doar intuim c\u00e2ta dragoste de viata si bucurie de a trai cuprind \u2013 fara sa le exprime direct si plenar \u2013 vorbele citate mai sus: \u201etare mediocra si tare buna\u201c.
\nLa distanta (voita) de orice idealizare si de complexitati intelectuale, Fundoianu descopera o pozitie a lui si numai a lui din care priveste natura si viata \u00een genere. El ram\u00e2ne, \u00een poezia sa \u2013 ca si \u00een publicistica produsa concomitent \u2013, un demoralizator. Nu moralist, nici imoralist (de inspiratie gidiana), ci demoralizator. Dar demoralizarea nu e dec\u00e2t modul pe care Fundoianu \u00eel considera potrivit \u2013 potrivit lui \u00eensusi, mai \u00eent\u00e2i \u2013 si eficient \u2013 mai eficient dec\u00e2t exaltarea, de pilda, de a-si impune si apara \u2013 prin antifraza \u2013 propriile valori.
\nEste, desigur, \u00een aceasta postura si o miza estetica: contrastul fata de poezia rom\u00e2neasca de p\u00e2na la el este c\u00e2t se poate de evident si de scontat. Dar, dincolo de vointa diferentiatoare, poetul intelectual sau intelectualul poet mai urmareste ceva prin aceasta scufundare \u00een concret, ca si prin singulara atentie acordata mediocritatii.
\nGheorghe Grigurcu crede ca rolul mediocritatii \u00een poezia lui Fundoianu este de a servi ca \u201eantidot la otravurile morale\u201c. Sunt tentat sa extind aceasta observatie astfel: ca antidot la otravurile intelectuale. Dezbar\u00e2ndu-se pe c\u00e2t \u00eei sta \u00een putinta de problematica intelectuala si morala, \u00een poezia sa, poetul tine sa probeze faptul ca e poet, nu g\u00e2nditor abstract, ca nu vrea (doar) sa g\u00e2ndeasca \u00een poezie, ci sa fie.\u00a0 Iar poemele pe care le alege, \u00een care se alege, sunt cu adevarat, nu doar semnifica1. De aici, printre altele, densitatea lor, polivalenta lor si dificultatea oricarei exegeze de a da seama de fiecare \u00een parte si, mai ales, de toate \u00eempreuna.<\/p>\n

*
\n\u00cen finalul cartii pe care i-am dedicat-o \u00een 1984, am \u00eencercat sa fixez locul lui Fundoianu \u00een poezia rom\u00e2neasca din perspectiva istorica si valorica. \u00cel consideram un poet modernist, nu traditionalist si nu avangardist: opera lui mi se parea ca serveste foarte bine la ilustrarea si precizarea raporturilor complexe de dependenta si excludere dintre modernism si avangarda. \u00cel situam, tot atunci si tot acolo \u2013 \u00een ciuda putinatatii publicatiilor sale si a prezentei reduse \u00een timp (1916-1923) pe scena culturala autohtona \u2013, printre cei mai importanti poeti rom\u00e2ni moderni, dupa Arghezi, Bacovia, Blaga si Barbu, dar \u00eenaintea lui Vinea, Voiculescu, Pillat si Maniu.
\nMi-am asumat riscul unui asemenea clasament \u00een speranta ca voi st\u00e2rni reactii si discutii care sa conduca la o reconsiderarea acestui poet ramas, \u00een ordinea valorica, acolo unde l-au asezat criticii interbelici, adica \u00een afara canonului poetic central. Critica postbelica a aprofundat si nuantat interpretarea poeziei sale, a descoperit teme noi, dar nu a \u00eempins analiza operei sale si spre o pozitionare canonica, desi aparitia masivului volum din 19782 a adus argumente suplimentare \u00een acest sens.
\nNu mi-am schimbat \u00eentre timp parerile, adica judecatile, dimpotriva, mi le-am \u00eemtarit. Recitind poemele fundoiene \u2013 de cele mai multe ori din pura placere \u2013, viabilitatea lor mi s-a confirmat de fiecare data. Fundoianu este \u00een mod sigur un poet care c\u00e2stiga prin relectura. Forta si originalitatea lui nu ni se dezvaluie de la \u00eenceput si dintr-odata, regularitatea de metronom a versurilor risca sa ni-l faca desuet, iar naturismul si descriptivismul (desi doar aparente) sa le claseze mai rapid dec\u00e2t trebuie si mai facil dec\u00e2t merita.
\nDincolo de aceste obstacole superficiale (desi eficiente la o anumita categorie de cititori), exista altele care tin de \u00eensesi obisnuintele noastre de lectura, de modelele poetice care ne guverneaza \u2013 cel mai adesea fara sa ne dam seama \u2013 gustul si preferintele, atentia noastra chiar, atunci c\u00e2nd citim un poem sau altul.
\nAceste obisnuinte sunt puternic contrariate \u00een fata versurilor fundoiene pentru ca le lipseste un tipar, o schema perceptiva prin care sa le abordeze cu rezultate satisfacatoare. Chiar citite prin Arghezi, recunoscut ca maestru de catre Fundoianu cu mult \u00eenainte de aparitia Cuvintelor potrivite, aceste versuri \u00eesi proclama neasemanarea. Spre a nu mai vorbi de Blaga, \u00een relatie cu care neasemanarea devine uneori chiar incompatibilitate.
\nPoemele lui Fundoianu contrariaza prin mai multe aspecte: prin disparitatea imaginilor, prin multiplicarea planurilor, printr-o intricatie specifica, derutanta p\u00e2na si pentru minti imaginative.
\nPeisajul \u00een reprezentarea sa pare adesea mecanic, pura parataxa de obiecte disparate, aglomerare de amanunte precise notate \u00een trecere \u00eentr-o reprezentare lipsita de criterii usor inteligibile. Cine asteapta o viziune unitara sau macar o convergenta a tuturor poemelor din cuprinsul volumului \u201ePrivelisti\u201c are de ce sa fie nedumerit si frustrat. Imaginile care predomina sunt imagini de risipire, deconcert\u00e2nd, nu o data, prin inedit si inadecvare cel putin aparenta.
\nMai mult, atitudinile lirice adoptate de-a lungul volumului si, adesea, chiar al c\u00e2te unui poem \u00een parte sunt nu numai distincte, dar si distonante. Cititorul descopera cu greu o dominanta moral-sentimentala, urm\u00e2nd sa se multumeasca doar cu identificarea unor accente recurente de la un titlu la altul. Unitatea volumului si chiar a poemului se dovedesc a fi o unitate \u00een multiplicitate.
\nEste nevoie de rabdare si de o anumita atentie pricepatoare spre a descoperi aceasta unitate. Sau de\u00a0 a accepta faptul ca, \u00een unele cazuri, e drept, rare, lipsa de unitate aparenta este chiar o miza a autorului. Si ca unitatea poemului, altfel spus, \u00eentelegerea lui, trebuie sa se produca la un nivel secund. (Un exemplu: \u201eParada\u201c, poemul asezat \u00een deschiderea volumului.)
\nPrin urmare, e nevoie sa citim si sa recitim aceste poeme, e nevoie \u2013 paradoxal, din unghiul unei poetici moderniste \u2013 sa ne obisnuim cu ele spre a le accepta devierea, diferentierea, spre a le gusta neasemanarea radicala.
\nCadrul prozodic regulat \u00een care e turnata creatia poetica fundoiana ar trebui sa provoace o anumita cursivitate si previzibilitate a lecturii, sa confirme asteptarile cititorului si sa-i obtina asentimentul. Nu se \u00eent\u00e2mpla \u00eensa asa, asteptarile noastre sunt, nu o data, frustrate, contrariate: regularitatea versificatiei nu \u00eempiedica nici fr\u00e2ngerile sintactice, nici alternarile subite de planuri, nici improprietatile lexicale.
\n\u00centrezarim la Fundoianu o veritabila estetica a expresiei improprii, a cuv\u00e2ntului neasteptat, nepotrivit, distonant. El \u00eempinge mai departe dec\u00e2t alti poeti rom\u00e2ni moderni functionarea principiului abaterii, se lanseaza \u00eentr-o adevarata campanie de cautari si experimentari, de asocieri la mare distanta (logica), de contorsiuni sintactice, de inovatii prozodice. Nu inventeaza o limba proprie, nu sparge cadrele poemului, nu exploreaza forma artistica, dimpotriva, o mentine si o apara \u00eempotriva atacurilor vehemente ale avangardistilor de care, altfel, se simte apropiat.
\nActiunea lui e mai departe subterana, coroziva \u2013 at\u00e2t \u00een plan formal, c\u00e2t si semantic. Poemele lui submineaza gravitatea vida a limbajului poetic comun, mai \u00eentotdeauna poetizant. Vocabularul sau este cu intentie frust, bolovanos \u2013 desi de o fina exactitate si adecvare \u00een context c\u00e2ta vreme intentia sa nu e c\u00e2tusi de putin \u201epohemul\u201c, spre a relua termenul lui Gellu Naum, a carui aversiune antipoeticizanta o anticipeaza.
\n\u00cen locul armoniei predictibile, el ne propune disonanta. Disonanta poetica si afectiva \u00een acelasi timp. Poetul nu e dec\u00e2t rareori (cum am vazut) sensibil la frumusetea armonica a peisajului sau la coeziunea exemplara a sentimentelor, dimpotriva, surprinde cu precadere dizarmonia si mizeria. Disonanta \u00een cazul lui e chiar mai puternica la nivelul continutului poematic.
\nCeea ce nu \u00eenseamna ca atentia lui estetica slabeste o clipa; preocuparea pentru forma ram\u00e2ne constanta, dar este abia perceptibila pentru ca se \u201evarsa\u201c \u00een impresia de ansamblu pe care ne-o produce poemul si care este cel mai adesea una de noutate contrarianta. Migala artizanala permanenta, \u00een legatura cu care manuscrisele depun o marturie convingatoare, ram\u00e2ne inaparenta \u00een versiunea publicata a poemelor pentru ca autorul nu se opreste la cuvinte, la ritmuri sau la rime, nici la sintaxa (desi nu le ignora); el vizeaza altceva: \u201evolume\u201c, \u201esuprafete\u201c, \u201eponderi\u201c, \u201eechilibruri\u201c si, chiar mai mult, \u201econjugari de echilibruri\u201c. \u201ePotrivirile\u201c lui lexicale, metrice sau sintactice sunt antrenate \u00eentr-un efort de constructie mai amplu si mai profund, \u00eentr-o potrivire de planuri ale referintei si ale semnificatiei. \u201eEchivalente, corespondente, polivalente\u201c se obtin printr-un travaliu creator de intensitate si de durata, nu \u00eentr-o clipa de inspiratie.
\nPrin urmare, \u00een ciuda ne-potrivirilor de tot felul de care ne putem \u00eempiedica la prima lectura, totul sau aproape totul e potrivit, g\u00e2ndit \u00eempreuna, cuv\u00e2ntul banal si cuv\u00e2ntul strident, fraza poetica \u00eenvaluitoare si ruperile, dislocarile sintactice si logice, privirea \u201erea\u201c a poetului si privirea lui \u201ebuna\u201c, \u00eengaduitoare, resemnata, temele \u00eensesi, schimbatoare de la un poem la altul sau chiar, uneori, de la un vers la altul. Iar acest discurs compozit, dens si polivalent nu urmareste sa-l atraga pe cititor confirm\u00e2ndu-i gusturile, \u00eemplinindu-i asteptarile si legan\u00e2ndu-i iluziile, ci surprinz\u00e2ndu-l, contrariindu-l, disturb\u00e2ndu-l. Cum sa intri \u00een canon \u00een asemenea conditii, fara implicarea criticilor, fara participarea cititorilor competenti?<\/p>\n

*
\nPoetul Fundoianu socheaza, deconcerteaza, dar si recompenseaza din plin. Nu multi congeneri ai sai rezista astazi la relectura, putini ram\u00e2n neatinsi de schimbarea mentalitatilor si a gusturilor artistice. Poezia fundoiana nu doar \u00eesi mentine puterea de atractie, dar cred ca potentialul ei este \u00een crestere \u2013 de parca timpul ar actiona \u00een favoarea ei.
\nCu conditia, desigur, de a o citi si reciti fara prejudecati, de a \u00eencerca sa ni-l apropriem pe cel care parca fuge de noi, de a ne familiariza cu cel care a practicat \u2013 nu numai \u00een poezie \u2013 defamiliarizarea, inadvertenta, ruptura. Intimitatea cu aceasta poezie nu e deloc dezamagitoare; din contra, e \u00eembogatitoare, complexificanta. Demoralizatorul Fundoianu nu \u00eenceteaza sa ne edifice, desi o face \u00een modul sau oblic \u00een care ironia se pierde \u00een autoironie.
\nStructura complexa, stratificata a poemelor sale, densitatea lor \u00eengaduie si invita la o mare diversitate de interpretari, de filiatii si de analogii. Poemele fundoiene ilustreaza si fixeaza \u00een poezia rom\u00e2neasca modernismul \u00een tiparele lui cele mai \u00eenalte si mai selective, dar pot fi citite \u2013 cu intermitente, desigur \u2013 si \u00een cheie postmodernista, nu numai prin dialogul implicit si explicit purtat cu predecesorii, dar si prin ironia subterana si refuzul nimbului poetizant sau al lirismului oracular.
\nIar daca e sa ne apropiem de contemporaneitate, de contemporaneitatea autohtona, minimalismul tematic si pozitional al lui Fundoianu \u2013 pentru a nu mai vorbi si de \u201emizerabilismul\u201c lui special \u2013 ar fi putut da sugestii celor mai tineri poeti ai nostri sau, \u00een orice caz, sa fie pe placul lor.
\nDar argumente \u00een favoarea actualitatii perene a poeziei lui Fundoianu se pot gasi dincolo sau, mai bine-zis, dincoace de astfel de conjuncturi, \u00een chiar paginile unicului sau volum. Deschideti-l la \u00eent\u00e2mplare si veti descoperi nu numai versuri memorabile, imagini senzationale, dar mai ales perspective neasteptate, nebanuite. St\u00e2ngacia expresiva a poetului potenteaza cel mai adesea (\u00een loc sa compromita) puterea de inductie a acestor perspective.
\nRemarcati, de exemplu, directetea \u2013 nu a adresarii, ci a metaforei \u00een acest vers: \u201e..Boii duc aratura-n vid\u201c. Ceea ce alti poeti ar fi spus pe cai ocolite, poetul nostru spune direct, imediat; el taie, reduce procesul metaforizarii, arde etapele. La fel se \u00eent\u00e2mpla \u00een urmatoarele versuri: \u201eE-asa de calma ora \u00een suflet si-n coline\/ ca s\u00eengele naturii continua \u00een tine\/ si telina arata continua \u00een noi.\u201c. Iar dupa acest moment de comuniune cosmica \u2013 loc al unei \u201eaparitii\u201c la Arghezi, de pilda, \u00een Belsug \u2013 urmeaza, \u00eenca mai abrupt, anticlimaxul: \u201eSi nu-i nimic: pam\u00e2ntul e nesf\u00e2rsit si-i ocru.\/ Si omul trece iarasi prin ziua, mediocru…\u201c
\nNiciun miracol nu se \u00eent\u00e2mpla \u00een aceasta poezie, nicio epifanie. Lumea lui Fundoianu ne apare ca o lume \u201edezvrajita\u201c ori aflata sub o \u201evraja\u201c rea, amenintatoare. Fundoianu e printre putinii poeti rom\u00e2ni de atunci, din deceniul al doilea al secolului\u00a0 XX, care au atacat aceasta tema a \u201edezvrajirii lumii\u201c.
\nVreau sa cred si sa sper ca, la peste 80 de ani de la publicarea \u201ePrivelistilor\u201c, ochiul liber al constiintei critice autohtone va vedea, \u00een sf\u00e2rsit, ceea ce trebuie vazut: B. Fundoianu este unul dintre poetii nostri de prima linie, al carui statut n-a fost \u00eenca recunoscut ca atare, a carui deschidere spre ziua de azi n-a fost suficient valorizata si exploatata.<\/p>\n

(Fragment din Prefata volumului I \u2013 Poezia antuma \u2013 din seria de
\nOPERE FUNDOIANU-FONDANE,
\n\u00een curs de aparitie la Editura ART)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Caracteristica pentru poetul Fundoianu este o atitudine situata \u00eentre devalorizarea radicala si elogiul absolutizant. Nu e vorba de o reabilitare a ur\u00e2tului, a mizerabilului sau a banalului, ci de o privire noua si o exigenta noua adaptate si \u00eendreptate asupra \u201epeisajului natural si uman\u201c. Poetul nu descopera calitati nebanuite care ar putea justifica o asemenea… Cite\u0219te mai mult »Pledoarie pentru Fundoianu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4601,7110],"class_list":["post-10502","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara-de-poezie","tag-poetul-fundoianu"],"views":1956,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10502","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10502"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10502\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10502"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10502"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10502"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}