La Editura Junimea a aparut, la sf\u00e2rsitul lui 2011, o carte de maxim interes pentru rom\u00e2ni, \u201eQuo vadis, Rom\u00e2nia? (un punct de vedere)\u201c, \u00een care sunt reunite studii si analize de Drept international aplicate la conditia politica a Rom\u00e2niei de azi. Autorii sunt patru diplomati a caror cariera a fost \u00eemplinita cu gradul si functia de ambasador, toti au avut \u00een paralel o bogata activitate universitara. Domniile lor sunt: prof. univ. dr. Ion M. Anghel, conf. univ. dr. Ion Diaconu, prof. univ. dr. Aurel Preda si dr. Ioan Maxim. Cu studii \u00eenalte \u00een tara si \u00een strainatate, toti patru s-au consacrat dreptului international si au devenit reputati negociatori pe umerii carora raspunderile de stat au apasat greu. Unii dintre ei au fost solicitati, ca experti \u00een organizatii internationale. Cartea despre Rom\u00e2nia de azi beneficiaza de aceasta impresionanta experienta nationala si internationala si de dorinta expresa a autorilor sa semnaleze \u2013 argumentat \u2013 derivele, erorile, pacatele politicii rom\u00e2nesti din perioada, parca fara de sf\u00e2rsit, de tranzitie a statului nostru spre normalizare. Numai aceasta precizare ar fi suficienta sa st\u00e2rneasca o \u00eendreptatita curiozitate si un interes ridicat fata cele patru studii adunate \u00eentr-un corpus care, \u00eenca din titlul, incita: \u201eRom\u00e2nia, \u00eencotro?\u201c. Nu este o \u00eentrebare retorica, cu at\u00e2t mai putin gratuita. Si, ma grabesc sa spun, nu este o carte de savantl\u00e2curi austere, ci una polemica. \u201eInitiativa noastra, scrie \u00een \u201eArgumentum\u201c dr. Ion M. Anghel, are ca scop sa zg\u00e2lt\u00e2ie (sa trezeasca) pe cei \u00een cauza p\u00e2na nu este prea t\u00e2rziu, iar rugamintea pe care v-o adresam este aceea de a va apleca, cu atentie si responsabilitate \u2013 sine ira et studio, cu dragoste fierbinte pentru glia noastra stramoseasca, asupra paginilor ce urmeaza\u201c. \u00centelegem de la \u00eenceput ca suntem invitati sa reflectam la o noua atitudine civica. Avantajul acestui gen de carte politica \u00eel asigura demonstratia, argumentul juridic, si nu optiunile sau subiectivismul politic. Poate aparea \u00eentrebarea: de ce p\u00e2na acum cei patru experti nu au spus aceste adevaruri? Le-au spus. Ideile lor, argumentele au intrat \u00eentotdeauna \u00een dosarele de negocieri si, at\u00e2t c\u00e2t le-a fost cu putinta, le-au aparat \u00een toate \u00eemprejurarile. Uneori nu partenerii, ci autoritatile rom\u00e2ne nu le-au \u00eenteles sau nu le-au respectat deliberat. Cititorii vor afla dintr-una dintre analize un caz de o gravitate inimaginabila \u00een care un ministru de externe face un cadou gratuit care va ului p\u00e2na si pe partenerii de negociere. Succesele sau insuccesele lor au fost acoperite de discretia impusa de profesiunea de diplomat. Tributul pe care diplomatii trebuie sa-l plateasca presupune o expunere publica filtrata, cenzurata, controlata. \u00cen serviciul diplomatic fidelitatea fata de stat este intrinseca si asumata. Diferentele de opinii, \u00een caz extrem, se rezolva fie prin \u00eenlaturarea diplomatului (dupa 1989 au fost sacrificati zeci de diplomati rom\u00e2ni profesionisti), fie prin demisie (au existat si astfel de cazuri). Libertatea de a apara adevarul \u00eenseamna si risc. Dar el trebuie luat. La putin timp dupa ce Statele Unite au declansat razboiul \u00een Irak, un fost ambasador american la Bagdad s-a declarat \u00eempotriva razboiului si a simtit de datoria lui sa afirme ca Washington-ul nu ia \u00een calcule mentalitatile,\u00a0 forta religiei si a traditiilor irakienilor care vor c\u00e2ntari greu \u00een ducerea razboiului. Cunosc cazul unui fost ambasador al Frantei \u00een Orientul Mijlociu, care, declin\u00e2ndu-si originea de evreu, a criticat blocada instituita de Tel-Aviv \u00een jurul F\u00e2siei Gaza. Cele doua cazuri, la care \u00eendraznesc sa alatur acum si pozitia autorilor volumului \u201eQuo vadis, Rom\u00e2nia?\u201c sunt elocvente pentru \u00eentelegerea responsabilitatii fata de propriul stat.
\nIesirea \u00een arena publica a celor patru diplomati rom\u00e2ni trebuie salutata. Nu cred ca mai este un secret pentru cineva ca multi dintre politicienii nostri de azi sacrifica impardonabil interesele nationale. Cauzele sunt diferite, dar toate se \u00eenscriu \u00een paradigma aviditatii de putere, lipsei de profesionalism si indiferentei fata de destinul propriului popor. Dupa 1990, acest gen de politicieni nu au rezistat glasului sirenelor din afara. Cei patru diplomati care si-au propus sa spuna adevarul sunt acum pensionari. Dar aceasta conditie nu trebuie supralicitata \u00een manifestarea lor publica. Nu! Judecatorul lor de acum este acelasi pe care l-a avut si \u00een timpul serviciului diplomatic activ: propria constiinta. Eliberati de constr\u00e2ngerile oficiale, acum pot ataca public erorile din politica Rom\u00e2niei. Specialisti \u00een dreptul international si cu o experienta directa \u00een relatiile cu vecinii, ei \u00eesi circumscriu aria analizelor cu precadere la problemele reglementarilor \u00een chestiunile organizarii statului, cetateniei, tratamentul minoritatilor pornind de la legile nationale si de la reglementarile europene si internationale. Redau titlurile studiilor pentru a ne face o impresie generala despre problematica abordata. \u201eImplicatiile generate de situatiile de dubla cetatenie \u00een cazul Rom\u00e2niei\u201c de dr. Ion M. Anghel, \u201eDreptul international si autonomia teritoriala\u201c de dr. Ioan V. Maxim, \u201eOrganizarea statelor si Dreptul international\u201c de dr. Ion Diaconu, \u201eNici Basarabia si nici Transilvania (Nem, nem soha!)\u201c de dr. Aurel Preda. Caracterul stiintific este sustinut de \u00eenglobarea \u00een anexe a unor pasaje din tratatele internationale pertinente la materia abordata:\u00a0 Tratatul de Pace \u00eentre Puterile aliate si Ungaria, Protocol si Declaratiuni din 4 iunie 1920 (Trianon), Tratatul de pace cu Rom\u00e2nia (Paris, 10 februarie 1947), Tratatul de Pace \u00eentre Ungaria si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris, la 10 februarie 1947, Rezolutia Parlamentului European privind revizuirea Constitutiei Ungariei, Tratatul de \u00eentelegere, colaborare si buna vecinatate dintre Rom\u00e2nia si Republica Ungara. Dupa cum se vede, ponderea cea mai mare o au reglementarile care privesc relatiile cu Ungaria si tratamentul si conditia minoritatii maghiare din Rom\u00e2nia. Nu este, \u00eensa, \u00een intentia autorilor sa inflameze, ci sa puna lumina \u00een abordarea relatiile actuale dintre cele doua state. Iar ponderea mare vine tocmai de la erorile, mai multe, mai mari si mai grave, care s-au produs pe acest segment de relatii cu vecinii. Nu este nici o tratare exclusivista a acestora, autorii aduc\u00e2nd \u00een discutie aspecte elocvente din politica Bucurestiului fata de Chisinau, Moscova, Kiev etc.
\n\u00cen sustinerea ideilor lor autorii argumenteaza pertinent si convingator ce este bine si ce este rau si evoca de fiecare data normele de drept international, practicile si cutumele din alte state. Totul pentru a pune lumina pe erorile de politica si pe sacrificarea, constienta sau nu, a unor interese de stat. Cartea vine la timp pentru ca \u00een ultima vreme guvernantii nostri sunt preocupati sa modifice Constitutia, sa reorganizeze administrativ statul invoc\u00e2nd reglementari internationale sau imperative europene. Fals. Rom\u00e2nia nu are nevoie de schimbari care sa serveasca interese meschine de partid sau oculte din afara. Nimeni nu ne cere sa nu fim rom\u00e2ni pentru a deveni europeni. Ion Diaconu se \u00eentreaba: \u201eConstituie agitatia din jurul reorganizarii tarii si a stergerii judetelor ca forme traditionale de organizare teritoriala un prilej de a formula pretentii, de a santaja si impune solutii daunatoare Rom\u00e2niei?\u201c. \u00centrebarea prilejuieste autorului recursul la o abordare juridica a experientelor istorice si social-politice care conduc la alegerea formei de organizare statala. Nu modificam din ratiuni politice conditia unei entitati statale, nu facem un stat federal sau confederal acolo unde istoria a determinat si a impus o organizare unitara. Abordarea juridica este de o acuratete remarcabila. C\u00e2t de bine stap\u00e2nesc guvernantii si parlamentarii nostri reglementarile, normele dreptului international atunci c\u00e2nd se aventureaza \u00een adoptarea de legi pe terenul fundamental al constituirii si organizarii statului? Dar atunci c\u00e2nd \u00eesi propun ambitia de a modifica Constitutia? Dar atunci c\u00e2nd asista buimaci sau vinovati de-a dreptul la pasii facuti pentru regionalizarea pe criterii etnice, daca nu chiar federalizarea tarii pe calea autonomiei? \u201e\u00cen conformitate cu doctrina \u00een aceasta materie, scrie dr. Ion Diaconu, trebuie subliniat, din capul locului, ca dreptul la autodeterminare \u2013 astfel cum acesta este consacrat \u00een dreptul international \u2013, este irelevant pentru diversele proiecte de autonomie. Este, generalmente, \u00eempartasita opinia, dupa cum se stie, ca titulare ale dreptului la autodeterminare sunt doar popoarele\u201c (pag. 11o). Pentru a \u00eenlatura orice suspiciune de parti pris, sa amintesc, \u00een treacat, analiza situatiei din Spania. \u201e\u00cen Spania, scrie dr. Ion Diaconu, unitatea s-a realizat prin mentinerea formatiunilor statale care au urmat regatelor spaniole; stabilirea republicii \u00een 1931 a oferit posibilitatea unor autonomii regionale si culturale \u00een provinciile cu o istorie, cultura si economie comuna. Catalonia a stabilit un asemenea statut, apoi Tara Bascilor si Galicia. Regimul franchist a reprimat toate cererile de autonomii; Constitutia spaniola din 1978 a recunoscut principiul autonomiei pentru toate regiunile, referindu-se \u00een mod expres la patru regiuni: Catalonia, Tara Bascilor, Galicia si Andaluzia. Dupa 1983, toate cele 17 regiuni ale Spaniei au obtinut statutul de autonomie care nu este, deci, acordat pe baze etnice\u201c (pag. 121). Conventia europeana a autonomiei locale adoptata de Consiliul Europei \u00een 1985 \u201edefineste conceptul de autonomie ca incluz\u00e2nd dreptul si capacitatea efective ale colectivitatilor locale de a reglementa si gestiona \u00een cadrul legii, sub propria lor responsabilitate si \u00een beneficiul populatiei respective, o parte importanta a treburilor publice. \u00cen mod expres se prevad anume unitatile administrativ-teritoriale unde sunt alese organele acestor colectivitati. Nu se face nici o legatura \u00eentre autonomia locala si existenta minoritatilor\u201c (pag. 120).
\nDr. Ioan V. Maxim foloseste experienta dob\u00e2ndita \u00een lunga sa cariera de functionar ONU si al Comisiei de conciliere si arbitraj a OSCE, pentru a trata problema, la fel de actuala pentru Rom\u00e2nia, a autonomiei teritoriale. \u201eConstitutia Rom\u00e2niei proclama si garanteaza persoanelor apartin\u00e2nd minoritatilor nationale toate drepturile si libertatile fundamentale, precum si drepturile si libertatile specifice menite sa le asigure pastrarea si dezvoltarea identitatii lor\u201c (pag. 96). De doua decenii, prin organizatia sa politica UDMR, minoritatea maghiara se afla la guvernarea tarii conduc\u00e2nd ministere si institutii centrale. Tratatul politic rom\u00e2no-ungar din 1996 a reprezentat actul de vointa al celor doua state iar relatiile cu Ungaria au intrat \u00een normalitate. \u201e\u00cen ciuda acestor importanti pasi \u00eenainte mai exista, totusi, cetateni rom\u00e2ni de origine maghiara care se arata mereu nemultumiti; se creeaza obstacole menite parca sa \u00eentretina aceasta stare. Avem \u00een vedere, pe de o parte, unele masuri recente ale actualului guvern de la Budapesta care risca revigorarea tentatiei nationaliste si iredentiste (legile cetateniei, respectiv stabilirea datei de 4 iunie ca \u00abzi a unitatii maghiare\u00bb \u00een care se comemoreaza \u00abnedreptatea istorica\u00bb din 4 iunie \u2013 semnarea Tratatului de la Trianon), iar pe de alta parte, eforturile si insistenta UDMR de a complica situatia prin propunerile sale la proiectul statutului minoritatilor nationale. Este vorba de \u00eenfiintarea unor autoritati paralele cu cele ale statului rom\u00e2n si, anume, a unor consilii nationale autonome cu personalitate juridica si putere de decizie \u00een domeniile culturii, educatiei si ale celor \u00eenrudite, delegarea de catre Parlament, Guvern sau alte organe ale administratiei publice locale a unor atributii \u00een favoarea respectivelor comisii nationale de autonomie… Multe dintre prevederile acestui proiect se \u00eendeparteaza \u00een mod simtitor de textul Constitutiei (Rom\u00e2niei, n.n.), c\u00e2t si de prevederile Conventiei-cadru europene privind protectia minoritatilor nationale\u201c. Autorul prezinta normele internationale, reglementarile europene si practicile din relatiile altor state care au minoritati pe teritoriul lor pentru a se vedea, fara dificultate, c\u00e2t de departe a mers ambitia guvernantilor rom\u00e2ni de a demonstra ca Rom\u00e2nia este un model \u00een materie de minoritati. La lansarea cartii \u2013 evoc momentul pentru ca este semnificativ \u2013 dr. Ioan V. Maxim a povestit o istorioara din vremea c\u00e2nd era la Geneva functionar la Subcomisia ONU pentru drepturile omului unde avea coleg \u2013 si-i devenise prieten \u2013 un jurist de la Budapesta. Acesta invoca obsedant modelul elvetian confederativ de organizare unde traiesc germani, francezi si italieni \u00een pace. Asa este, a spus juristul rom\u00e2n, dar ai vazut vreodata la un meci de fotbal \u00eentre nationalele Elvetiei si Germaniei un german din Elvetia agit\u00e2nd steagul Germaniei? Elocvent, nu!
\nDr. Ion M. Anghel examineaza implicatiile generate de legile adoptate de\u00a0 Budapesta pentru acordarea dublei cetatenii unor grupuri etnice masive aflate dincolo de granita statului ungar. Subiectul este de mare actualitate si, \u00eempreuna cu alte derive nationaliste si iredentiste, \u00eencepe sa irite p\u00e2na si pe campionii tolerantei de la Strasburg si Bruxelles. Dr. Ion M. Anghel surprinde subtilitatile acestei legi care nu sunt de ignorat. \u201eAcordarea cetateniei pe criterii etnice forteaza acordarea autonomiei teritoriale, pres\u00e2nd din exterior asupra statelor vecine Ungariei; acordarea cetateniei pe criteriul etniei apare ca o actiune externa \u2013 sprijinita sau tolerata de comunitatea internationala \u2013 care, conjugata cu actiunea interna a minoritatii pentru regionalizare, \u00eempinge si usureaza o evolutie propice spre autonomia regionala; o anumita regionalizare poate tine locul de substitut al autonomiei teritoriale pe criterii etnice pentru ca, \u00een substanta, este vorba de acelasi lucru si scopul poate sa fie atins pe aceasta cale (a se vedea pozitia UDMR \u00een aceasta problema)\u201c (pag. 54). Interpretarea trebuie pusa \u00een conexiune cu refuzul p\u00e2na \u00een zilele noastre a recunoasterii de catre orice guvern sau regim politic ungar a Tratatului de la Trianon din 1920. \u00centre altele, prin acesta era clarificata problema cetateniei minoritatilor din Imperiul austro-ungar, inclusiv a maghiarilor din Rom\u00e2nia. Dar aceasta norma impusa prin Tratat este, ca si multe altele, ignorata de Budapesta cu obstinatie. \u201eDupa Primul Razboi Mondial, prin Tratatul de la Trianon din 1920 (art. 4), se recunoaste cetatenia rom\u00e2na oricarei persoane care facea parte din teritoriul transferat de la Austria si Ungaria\u201c. Spiritul reglementarii \u00eesi gaseste expresie particulara \u00een Tratatul de la Craiova (1940) \u2013 anexa C, \u00eencheiat cu Bulgaria \u00een conditiile de presiune impuse de puterile iredentiste Rom\u00e2niei. Rom\u00e2nii au obtinut, totusi, sa impuna o reglementare pornindu-se de la dreptul de optiune convenit la schimbul de populatie \u00eentre Rom\u00e2nia si Bulgaria si au reglementat aspectele decurg\u00e2nd din problema cetateniei; repatrierea, inclusiv pastrarea cetateniei, se putea face \u00een principiu pe baza facultativa \u00eentr-un termen de un an, dupa care cei ramasi \u00een Cadrilater au devenit cetateni bulgari. \u00cen Conventia (semnata la Paris, 28 oct. 1920) dintre Rom\u00e2nia si Imperiul Britanic, Franta, Italia si Japonia, referitoare la Basarabia, s-a prevazut acordarea \u00een exclusivitate a cetateniei rom\u00e2ne pentru resortisantii din Basarabia (art. 4), dar \u00een termen de doi ani acestia aveau facultatea de a opta pentru orice alta cetatenie\u201c (pag. 43). Ma opresc aici, pentru a reveni la reglementarile de la Trianon privind cetatenii unguri. Maghiarii din Rom\u00e2nia au avut de ales, de \u201eoptat\u201c. Maghiarii care au optat pentru cetatenia ungara si-au pastrat marile proprietati, dar, \u00een urma reformei agrare si a exproprierilor, problema a ajuns \u00een fata Tribunalului rom\u00e2no-ungar. \u201eDecizia acestuia din 1927 a fost contestata de Rom\u00e2nia care a sesizat Consiliul Societatii Natiunilor, ajung\u00e2ndu-se la o reglementare pe cale diplomatica definitiva \u00een urma acordurilor de la Paris (1930) prin constituirea unui fond agrar. Cetatenii unguri si-au primit drepturile toate. Atunci, este firesc sa ne \u00eentrebam la ce este de folos dubla cetatenie a maghiarilor din Rom\u00e2nia?
\nCitind, nu m-a parasit uimirea sa constat ca ne afundam \u00eentr-o \u201eexceptie rom\u00e2neasca\u201c regretabila si de ne\u00eenteles. Erorile sunt produse, \u00een primul r\u00e2nd, din cauza intrusilor \u00een politica, a amatorilor de putere, a veleitarilor cu un tocit, chiar disparut, sentiment ca apartin sau traiesc \u00een interiorul unei natiuni, unui popor, unei tari. Exista cazuri c\u00e2nd politicieni cu staif, intrati la guvernare au depasit, fara nici o justificare, respectul si datoria fata de statul pe care \u00eel reprezinta, pe care le impune istoria. Marturisirea dr. Aurel Preda, negociatorul-sef al Rom\u00e2niei al Tratatului cu Ucraina, 1997 privind interventia ministrului rom\u00e2n de Externe din acel moment este cutremuratoare. Dupa batalii istovitoare, negocierile \u2013 aveau loc la Bucuresti! \u2013, fusesera \u00eencheiate si era asteptat momentul prezentarii proiectului Tratatului autoritatilor celor doua state. Ministrul de Externe al Rom\u00e2niei \u00eesi face aparitia \u00een sala de tratative. Delegatii nu apucasera sa se relaxeze iar aparitia ministrului i-a contrariat. Avea si de ce. Acesta \u201ecorecteaza textul Tratatului cu Ucraina spre a explicita faptul ca Insula Serpilor apartine Ucrainei…\u201c (pag.136). Este inutil sa mai spun ca delegatia ucraineana a sarbatorit toata noaptea cadoul neasteptat venit din parte ministrului. Era pe deplin multumita. Truda delegatiei rom\u00e2ne care se opusese includerii \u00een Tratat a oricarei referiri care sa conduca la afectarea drepturilor istorice ale Rom\u00e2niei asupra pam\u00e2ntului ei fusese, \u00eentr-un minut, aruncata \u00een aer! Eroarea nu este, \u00eentelegem de la dr. Aurel Preda, a unui neispravit. Ea va fi imediat acoperita politic \u00een numele sacrificiilor pe care Rom\u00e2nia trebuie sa le faca pentru integrarea \u00een NATO. \u201eRegimul Constantinescu pretindea, \u00een urma valului de proteste care s-a produs dupa dezastrul de la Neptun (locul semnarii Tratatului cu Ucraina \u2013 n.n.), ca \u00abRom\u00e2nia noua a dat un exemplu unic \u00een lume prin felul \u00een care trebuie sa priveasca spre viitor, abandon\u00e2nd trecutul (sic!)\u00bb. A se vedea si \u201eRom\u00e2nia libera\u201c din 3 iulie 1997. \u201eInutil sa spunem, continua autorul, ca nu am fost primiti \u00een NATO dec\u00e2t mult mai t\u00e2rziu si pe alte considerente dec\u00e2t cele etalate fara demnitate si recunostinta fata de cei care facusera, cu s\u00e2rg, Rom\u00e2nia Mare\u201c (\u201eQuo vadis, Rom\u00e2nia?\u201c, pag. 135-136).
\nDe ce au facut guvernantii rom\u00e2ni de dupa 1989 concesii dezastruoase, pe care nici un stat european nu le-a facut \u00een timp de pace? Unii politicieni pretind ca aceasta era calea sigura\u00a0 a reintrarii noastre \u00een Europa. Fals! Nimeni nu te respecta daca tu \u00eensuti nu te respecti. Dimpotriva! Interesul unora dintre guvernantii nostri, atunci c\u00e2nd nu este vorba de tradare, a fost ca, prin concesii, sa-si consolideze pozitia politica. Condamnabil! Unde se face un rabat politic se produce un atentat la istorie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La Editura Junimea a aparut, la sf\u00e2rsitul lui 2011, o carte de maxim interes pentru rom\u00e2ni, \u201eQuo vadis, Rom\u00e2nia? (un punct de vedere)\u201c, \u00een care sunt reunite studii si analize de Drept international aplicate la conditia politica a Rom\u00e2niei de azi. Autorii sunt patru diplomati a caror cariera a fost \u00eemplinita cu gradul si functia… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nia de azi \u00een patru studii de drept international<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10492","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1823,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10492","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10492"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10492\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10492"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10492"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10492"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}