{"id":10486,"date":"2012-01-26T15:38:23","date_gmt":"2012-01-26T13:38:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10486"},"modified":"2012-01-26T15:39:21","modified_gmt":"2012-01-26T13:39:21","slug":"amintiri-de-pe-un-alt-taram-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amintiri-de-pe-un-alt-taram-3\/","title":{"rendered":"Amintiri de pe un alt tar\u00e2m (3)"},"content":{"rendered":"

Apogeul<\/strong>
\nDupa stresul Panmunjonului au urmat zile de relaxare in mijlocul naturii. Marcata si ea de omniprezenta si g\u00e2ndirea clarvazatoare a \u201emarelui nostru conducator mult stimat si iubit (m.n.c.m.s si i.) tovarasul Kim Ir Sen (in transcrierile mai noi \u2013 Kim Il Sung, nu stiu de ce). Drumul spre Muntii de Diamant (Kumgan-san) incepe la Wonsan, port la Marea de Est. Gazdele ne-au prevenit din vreme sa nu folosim toponimicile cu care imperialistii au infestat atlasele lumii: Marea Japoniei nu este Marea Japoniei, ca nu apartine japonezilor, ci Marea de Est (chiar daca este la Est numai fata de Peninsula Coreea), iar Marea Galbena e, pentru consecventa, Marea de Vest.<\/strong><\/em>
\nSoseaua necirculata, asa cum ne-am obisnuit, urmeaza destula vreme faleza joasa, iar culorile sunt ca peste tot pe acest tar\u00e2m, adica ireal de pure, definite, luminoase: marea e ultramarin in larg, turcoaz la tarm, panglica interminabila a plajei e galben pai, tarmul e verde matasos. Neobisnuit este ca pe nesf\u00e2rsitele plaje lipsesc nu numai oamenii, ci si pescarusii sau alte pasari.
\nDupa vreo doua ore de mers, oprim pe neasteptate intr-un loc oarecare din intregul peisaj. Se aud doar valurile: \u201eAici aveti program sa culegeti scoici. De la tarusul acela p\u00e2na la tarusul acela.\u201c Intre tarusi sa fie vreo 50 de metri. Ne iutim infantil pe nisipul auriu si curat. Acolo unde valurile \u2013 mici in aceasta zi bl\u00e2nda \u2013 se transforma in spuma si dispar, bogatie de cochilii. Redevenim copii. Furat de oferta culeg, culeg p\u00e2na ce insotitoriii izbucnesc in racnete: \u201eNuuu! Nuuu! To-arasul Andon, faceti imediat un pas inapoi! Buum! Buum!\u201c Traducatoarea tipa, omul de la protocol sarea in sus ca o maimuta incerc\u00e2nd sa sugereze cu miscarea bratelor ideea de explozie. Depasisem tarusul din dreapta cu un pas. Intrarea si iesirea din rai erau bine asigurate si dinspre mare. G\u00e2f\u00e2ind de emotie, omul de la protocol ofteaza usurat: \u201eSunt mine, multe mine.\u201c Uitase ca nu stie rom\u00e2neste.
\nPe vremea aceea, in Coreea de Nord aproape toata generatia t\u00e2nara cunostea bine limbi est-europene, foarte multi rom\u00e2na. Ducerea orfanilor in \u201etarile fratesti\u201c a fost singura solutie pentru numarul urias de copii ramasi fara rude, adapost si hrana. A fost salvarea demografica. Posibil sa fi fost printre ei si ne-orfani, pentru ca nimeni nu stia unde-i sunt neamurile, in acel tar\u00e2m potopit de bombe, napalm si secrete militare. Exodul copiilor a avut si o functie propagandistica, aliment\u00e2nd tema atrocitatilor comise de invadatori. (A. Toma rupea inimile cu: \u201eRaspunde-mi, mama, unde esti?\/Alerg si pl\u00e2ng si strig,\/Sunt eu, Wu Wing al tau cel mic,\/Mi-e foame si mi-e frig!\u201c).
\nPopulatia de orfani a refacut patul demografic, dar a lipsit memoria nationala de continuitatea amintirilor transmise de la o generatie la alta.
\nIntrarea in Kumgan-san a completat paleta culorilor artificial de frumoase cu toata gama frunzelor toamnei care, la munte, prinsesera a rugini. Prin contrast, verdele pinilor era si mai viu. N-am rezistat si am fr\u00e2nt pe furis c\u00e2teva ace, maruntindu-le intre dinti. Intr-adevar, nu erau din matase.
\nMuntii de Diamant sunt spectaculosi pentru ca sunt tineri, deci fierastruiti, si pentru ca, t\u00e2snind de la cota zero, direct din mare, par foarte inalti. Si peretele prapastios al primului pisc int\u00e2lnit, ca o poarta de intrare, este foarte inalt. De sus p\u00e2na jos au fost cioplite pentru vesnicie indicatiile m.n.c.m.s si i Kim Ir Sen, cu ocazia vizitei intreprinse pe aici. Si in celelalte locuri prin care ii urmaseram pasii, indicatiile erau daltuite fie in st\u00e2nca, fie pe placi de marmura. Norocul e ca atunci c\u00e2nd se exprima oral (nu in opere scrise), m.n.c.m.s si i Kim Ir Sen era concis. Urmasul sau, Kim Jong Il, cel acum jelit, pare sa-l fi intrecut in laconism. Aud ca n-ar fi rostit public in cei 17 ani de domnie dec\u00e2t o singura propozitie: \u201eGlorie vesnica armatei noastre populare!\u201c
\nDupa psihoza razboiului etern (despre care am scris in episodul 2, \u201eImpactul\u201c), concizia liderilor corespunde unei alte trasaturi a specificului militaros. Dogmatismul in uniforma nu se bazeaza pe poliloghii, ci pe tacere. Eventualele comenzi sunt scurte si clare. Scolastica nesf\u00e2rsita a filosofiilor europene s-a dovedit neadecvata. Excesul de argumentatie obliga sicofantii sa se intreaca in deslusiri, deslusitorii sa vrea sa fie c\u00e2t mai originali, competitie din care apar, inevitabil, schismele si ereziile. Av\u00e2nd si traditia unor filosofii ale chintesentei, politicienii extrem-orientali in uniforma se multumesc cu c\u00e2tiva termeni. In cazul Coreei de nord sunt doua cuvinte de baza: Ciu-Ce. E mai important sa fie repetate de milioane si milioane de ori, dec\u00e2t sa se despice firul de par in patru. Scutita de ramificatii ideatice, mintea si gura se pot concentra mai bine pe adulatie. Esentiala, nu-i asa, pentru un popor care se considera tot timpul amenintat.
\nMai este insa o componenta importanta a monolitismului nord-coreean. S-a perfectionat un sistem in care fiecare cunoaste numai ce ii este strict necesar. Cunoasterea neinfr\u00e2nata, capricioasa, cunoasterea de dragul de a cunoaste pare a fi privita ca pornire a individualismului. Iar pentru ca tot am vorbit de razboi, cunoasterea aleatorie e si riscanta, poate ajunge la inamic, la imperialistii americani. Care si asa cunosc prea multe.
\nAm innoptat la o cabana frumoasa, luxoasa, fara apa calda. Apa rece venea direct din izvoare. A doua zi urma sa fim preluati de o tarancuta, calauza locala, spre Cascada celor sapte z\u00e2ne. Tarancuta era foarte vesela, simpluta, dar stia ce trebuie si intreba numai cu rost. A intrebat de la inceput cine e tovarasul An-Don (in chineza seninatate celesta). Aflase ca sunt mai romantic si dorea sa-i scriu o poezie cu m\u00e2na mea. La Cascada celor sapte z\u00e2ne (apa de jad, cer siniliu), tarancuta mi-a stimulat inspiratia str\u00e2ng\u00e2ndu-ne in cerc si rostind ce trebuia sa cunoastem. Anume ca ea, asemenea intregului popor coreean, apreciaza foarte mult pozitia pe care delegatul Rom\u00e2niei o avusese cu o zi inainte in nu stiu ce Comitet al Adunarii Generale O.N.U.
\nDin pacate, romantismul diplomatico-militant a fost risipit de doua veverite. Ne asezaseram pe paturi pentru picnic. Le pune naiba sa coboare din copaci si sa ne dea t\u00e2rcoale, astept\u00e2nd ceva. Nu era tipul european de veverite, suple, cu urechi ascutite. Erau cu urechiusele rotunjite, pieptul alb, si mai dolofane. Exact Chip si Dale. \u201eIa te uita, veverite americane!\u201c. Asa stiam eu ca se cheama specia. Coreenii au ramas cu dumicatul in gura. Mi s-a tradus pe r\u00e2nd opinia lor indignata: Nu este adevarat. Nu sunt veverite americane! Aceste veverite nu au nicio legatura cu imperialismul!
\nImportanta ideologica si politica a zoologiei aveam sa o inteleg la Universitatea din Phenian. Tipenie. Doua sali de lectura ciclopice, dispuse in forma de \u201eL\u201c, aveau, ca singura marturie a trecerii cuiva pe acolo, doua mese acoperite cu huse, ca si scaunele din jurul lor. Erau mesele de lectura la care se asezase pentru a vorbi cu conducerea Universitatii, la o vizita, apoi la a doua, insusi m.n.c.m.s si i Kim Ir Sen. De atunci nu s-a mai atins nimeni de ele.
\nIn muzeul facultatii de zoologie ne-a fost prezentat cu mare respect exponatul principal, cateaua de v\u00e2natoare a m.n.c.m.s si i Kim Ir Sen, impaiata.
\nErau si alte animale impaiate, intre care un peste mare, c\u00e2t un delfin, dar seman\u00e2nd mai mult cu pestele-spada. Pe perete, un tablou urias imortaliza momentul scoaterii dihaniei la tarm si fericirea nespusa de pe chipul pescarilor. Aveau prilejul sa trimita un dar m.n.c.m.s si i Kim Ir Sen. Delegatia alcatuita din cei mai fruntasi dintre fruntasi a ajuns cu ofranda, m.n.c.m.s si i Kim Ir Sen i-a felicitat, dar a intrebat cum se numeste soiul acela de peste. Pescarii n-au stiut (ei trebuie sa stie doar sa prinda pestele), inc\u00e2t m.n.c.m.s si i. a hotar\u00e2t sa fie consultati oamenii de stiinta. Cei mai mari savanti, c\u00e2nd au aflat ca nici m.n.c.m.s si i., cel ce pe toate le cunoaste, pe-asta n-o stie, au uitat toata ihtiologia. Conving\u00e2ndu-se ca nimeni din tara, de la pescari la academicieni si vice-versa, nu stie denumirea pestelui, m.n.c.m.s si i., tovarasul Kim Ir Sen, a conchis logic: \u201eInseamna ca e un peste cum nu s-a mai vazut. Se cuvine sa-i gasim un nume.\u201c Si a propus ceva de genul V\u00e2ntul de primavara biruitor al doctrinei Ciu-ce. In loc de o cunoastere inutila, stiinta s-a ales cu o cunoastere utila.
\nAsemanatoare e si pilda cu fazanul, impaiat si acela in Muzeul Universitatii. Intr-o zi, la v\u00e2natoare, m.n.c.m.s si i. a impuscat aceasta pasare. Ceilalti tovarasi din conducerea R.P.D.Coreene, aflati acolo, s-au mirat ce trofeu extraordinar este. M.n.c.m.s si i, tovarasul Kim Ir Sen, s-a intrebat insa: Ce-o fi, fazan sau fazanita? Ceilalti tovarasi au examinat pasarea cu atentie, dar nu si-au putut da seama. De aceea, tovarasul Kim Ir Sen, m.n.c.m.s si i. a hotar\u00e2t: Sa o trimitem oamenilor de stiinta. Sa o studieze si sa ne raspunda. Cei mai de seama oameni de stiinta au examinat cu atentie pasarea impuscata, dar nu au putut ajunge la nicio concluzie. M.n.c.m.s si i, tovarasul Kim Ir Sen, i-a chemat personal sa-i intrebe: Este fazan sau fazanita? Cei mai mari oameni de stiinta au comunicat concluzia lor: Aceasta pasare, cum nu s-a mai vazut, este de genul ambigen.
\nCum sa evaluezi o asemenea lume dupa norme si criterii de pe alte tar\u00e2muri? Gasesti raspunsul mai degraba in Biblie: \u201eFericiti cei saraci cu duhul.\u201c O saracie a duhului atent mentinuta tocmai pentru a asigura fericirea. Al carei sur\u00e2s se confunda foarte usor cu sur\u00e2sul imbecilului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Apogeul Dupa stresul Panmunjonului au urmat zile de relaxare in mijlocul naturii. Marcata si ea de omniprezenta si g\u00e2ndirea clarvazatoare a \u201emarelui nostru conducator mult stimat si iubit (m.n.c.m.s si i.) tovarasul Kim Ir Sen (in transcrierile mai noi \u2013 Kim Il Sung, nu stiu de ce). Drumul spre Muntii de Diamant (Kumgan-san) incepe la… Cite\u0219te mai mult »Amintiri de pe un alt tar\u00e2m (3)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7050,7011,7104,7105,7106,7103],"class_list":["post-10486","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-coreea","tag-coreeni","tag-kim-ir-sen","tag-marea-de-est","tag-obiceiuri-in-coreea","tag-panmunjon"],"views":2815,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10486","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10486"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10486\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10486"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10486"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10486"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}