{"id":10477,"date":"2012-01-26T15:33:02","date_gmt":"2012-01-26T13:33:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10477"},"modified":"2012-01-26T15:34:33","modified_gmt":"2012-01-26T13:34:33","slug":"un-revoltat-obosit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-revoltat-obosit\/","title":{"rendered":"Un revoltat obosit"},"content":{"rendered":"

Andrei Dobos, Inevitabil<\/em>, Casa de pariuri literare, Bucuresti, 2011, 64 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u201eIn toate poemele electrocutante, vii \u2013 adaugati orice alt adjectiv \u2013 exista intotdeauna ceva mai mult, un element care trimite poezia dincolo de sine insasi si de cercul sau autoreferential, p\u00e2na intr-at\u00e2t inc\u00e2t sa reproduca date ale constiintei. Nu numai sa reproduca, dar sa fie identica cu datele constiintei. (…) Ceva ireductibil la explicatie. Dar pe care corpul il recunoaste ca fiind ceva familiar. Intocmai cum reactioneaza (…) atunci c\u00e2nd te indragostesti. Un gol in stomac. O apasare in piept. O stare de neasteptata usuratate si fericire. Iar ceea ce este recunoscut de catre corp nu poate fi obiectul textual, care prin sine insusi este inert, ci eu insumi in tot ce am mai intim si mai adevarat\u201c .
\nIn urma cu deja cinci ani, Andrei Dobos debuta lightly cu \u201eManastur story\u201c, tintind, intr-adevar, nu at\u00e2t un volum de poetry, c\u00e2t unul de proza cam gratuita. La recidiva \u2013 nu mai punem la socoteala carnetul underground \u201eApa tulbure, antifoane etc.\u201c (Biblioteca de poezie, 2009), reluat in cuprinsul acestui nou volum \u2013 autorul isi pastreaza tehnica de tip narativ, in care un pronuntat \u201ebacovianism al scriiturii\u201c (formula folosita de Ion Pop, in cronica sa din \u201eTribuna\u201c) se imbina cu modalitatea Noului Roman; cu alte cuvinte, privirea se plimba, la propriu si dezabuzat, pe suprafata lucrurilor.
\nDe-regl\u00e2nd oboseala<\/strong>
\nFostul echinoxist isi alege si pune ca moto neincrederea lui William Blake in simturi: \u201eHow do you know but ev’ry Bird that cuts the airy way, \/ Is an immense world of delight, clos’d by your senses five?\u201c Insa modul in care poetul intelege sa-l descrie se rezuma la juxtapuneri inc\u00e2ntator de arbitrare, debusolante si nu at\u00e2t comparabile cu tot at\u00e2tea lovituri in plex, pentru a-l parafraza pe Claudiu Komartin cel de pe blogul personal, c\u00e2t repede cauzatoare de lector perplex: \u201eAm venit sa ma odihnesc, \/ dar am uitat odihna ce-i, \/ un sant nu prea ad\u00e2nc \/ in care au tras cu grebla \/ frunze. Urme \/ de bocanci, de roata \/ bicicletei pe noroiul negru \u2013 \/ si-mi amintesc ca prin \/ septembrie doi neni mi-au \/ spus \u2013 pam\u00e2ntul asta \/ nu e bun la flori.\u201c (\u201eIn v\u00e2ltoare \u2013 II. Doi barbati au dat copilul pe linghispir\u201c). Apoi, cel putin la inceput, poemele par simple traduceri dintr-o limba germanica \u2013 datorita (e)lipsei verbelor si topicii fortate \u2013 reusind uneori sonoritati ca-n Trakl, insa numai pentru ca in alte pasaje sa forteze nota reversul, id est aglomeratiile verbale, nominale, cu c\u00e2t mai putine adjective posibile, tras\u00e2nd aiuritor notatii si personaje fugare, daca nu pasagere: \u201epe bicicleta, printre copaci \/ o femeie-n alb negru pedaleaza, \/ jucaria unui ciine \/ sub un nuc. Vintul o misca de colo-colo. \/ Adolescente \/\/ in camasi albe ; \/ pe snurul bine intins \/ haine la uscat \/ si nu poti sti \/ c\u00e2nd se int\u00e2mpla din nou \/ si din nou.\u201c (\u201eIn v\u00e2ltoare \u2013 III. C\u00e2teva batai din aripi\u201c).
\nMai departe, Andrei Dobos nu-si poate refuza banalul dicteu suprarealist, asezonat cu\u00a0 barbianul \u201eincet, mai tare\u201c, ce de-scrie laitmotivic un vis iminent: \u201eOrbul din ce in ce mai adinc oarecum mai aproape \/ Fosnetul celor ce au fost si putin, insa numai putin, mai sunt \/ Cit sa-si agate c\u00e2rligele de pereti, c\u00e2t sa-si piarda ventuzele \/ Stratul de igrasie. (Un suvoi se duce mai departe \/ O felina cu blana lunga isi trece laba prin valuri \/ De c\u00e2teva ori apoi tresare ca si cum ar fi trait un pericol inchipuit \/ Suvoiul curge mai departe ce auzi ce vezi \/ O creatura cu urechi lungi scoate capul din scorbura \/ O pasare uriasa zboara si tipa scurt pe deasupra \/ Copacii inalti si batr\u00e2ni un peste sare din apa stropeste departe \/ Din ce in ce mai ad\u00e2nc oarecum mai aproape s\u2026t\u201c (\u201eX\u201c). Din acelasi gen fac parte suficiente scenarii \u2013 comic, ironic, ba chiar cinic-peisagiste: \u201eClopotul bate \/ ies batr\u00e2neii afara din casa. \/ Cineva sta linistit \/ pentru ca altcineva e agitat. \/ Cineva e destept pentru ca altul e prost. \/ Si tot asa. P\u00e2na la urma \/ o batr\u00e2nica schimba bani la chiosc. \/ Prin parcuri e plin. Racoarea \/ si siguranta ca ei sunt batr\u00e2ni. \/ Batr\u00e2ni si tineri. Toti vocifereaza. \/ O cioara c\u00e2r\u00e2ie din inalturi. \/ Musca munceste pe frunza de artar. \/ In prezenta mea.\u201c (\u201ePeisaj\u201c).
\nDe fapt, intreg volumul emana \u2013 daca nu chiar induce \u2013 lehamite cronica. Poetul ne spune ca \u201eUrma pe care o lasa oboseala \/ e un caus in tina.\u201c (fara titlu) \u2013 dar la fel de bine putea fi calus in tina, banuiesc. De la un punct, motorul poetic se roteste ca un disc ras-stricat, capabil de un vers ilizibil ca \u201eDereglarea is here to stay\u201c (\u201eX\u201c), reluat mai incolo, ceva mai pretentios, in varianta \u201eduhul dereglarii\u201c \u2013 senzoriale, a tuturor simturilor posibile, se intelege. Sa mai notam reminiscentele din ciclul \u201eInt\u00e2mplari pe strada Petuniei\u201c, piesa de rezistenta din \u201eManastur story\u201c: \u201ePrietenul meu Vali l-am vazut ieri, era obosit. \/ Prietena mea sta acum in camera, e obosita. \/ Olga mi-a trimis aseara poze vechi, de pe Petuniei. \/ Eram t\u00e2nar si cret. \/ Multe badoage pe masa caminului \u2013 l\u00e2nga cutii cu sare, conserve desfacute. \/ Ulei. Peste tot ulei. \/ Prinsese floare. \/ Azi eu prind floare. In fotoliul inchiriat \/ stau nemiscat si lumea-mi sta la picioare ; \/ mucegaiul creste verzuliu, alb si opac.\u201c (\u201eX\u201c). In fine, sa mai notam acele mostre de haiku finale, ce parca ne conjura sa ucidem clipa: \u201eFacusem baie ; \/ mama imi unge bl\u00e2ndele cu crema \/ Luna. Prin ferestre deschise \/ aer de vara, \/ insecte.\u201c (\u201eX\u201c) sau \u201eLa riul cetos trec oameni pe pod. \/ Crang! Crang! \/ Crang! \/ Plonjeaza rate in apa calduta, si ea, \/ si ea. \/ Se imprastie ceata, din auzite \/ cum bat aripi pe corpul bondoc \/ si-n valuri.\u201c (\u201eX\u201c).
\nUn revoltat, in fond<\/strong>
\nInsa firava carte nu e doar at\u00e2t. Frica de oameni se traduce prin spaima depersonalizarii: \u201eC\u00e2nd ma int\u00e2lnesc cu oamenii trebuie sa fiu atent \/ sa nu le preiau r\u00e2sul, gesturile si dispozitia. \/ Rar ma pot abtine. Mi-e teama ca intr-o zi \/ o sa raspund la numele Petru.\u201c (\u201eX\u201c). Din aceasta perspectiva, daca \u201eManastur story\u201c se termina cu presimtirea mortii, volumul de fata propune la sf\u00e2rsit o supravietuire solitara. Doar ultimul poem al cartii poate fi considerat electrocutant, viu \u2013 adaugati orice alt adjectiv. Andrei Dobos ni se deconspira de-abia la final, ca revoltat incurabil, pus pe declamatii si patetisme: \u201eLas omul-reptila sa fie omul reptila. \/ (…) \/ S-a vorbit tot timpul despre munca \/ s-a vorbit tot timpul despre libertate \/ s-a vorbit tot timpul despre bunastare. \/ Jocul asta da in clocot, iar oala-n \/ care fierbe a-nceput deja sa se clatine. \/ Nu ies din casa, nu caut companie, \/ nu am companie, nu am. Ce fericire \/ sa am, c\u00e2nd bolile asteapta \/ ad\u00e2nc in structura, psihoza la suprafata \/ Daca deschide unul gura, daca deschid \/ eu gura, velociraptori p\u00e2ndesc \/ si ataca fara mila.\u201c (fara titlu).
\nDaca n-ar fi fost un atare poem de final, ar fi trebuit sa ma rezum la judecata seaca si trista cum ca poetul de fata cam scrie de parca n-ar scrie, de fapt ca si cum ar sta pe loc, obosit si blazat, eclectic si dezabuza(n)t. \u201eInevitabil\u201c ar fi fost un rezultat modest. Inevitabil, un volum evitabil. Asa cum e, si, mai ales, cum se termina, volumul ii permite lui Andrei Dobos un viitor aprig, in care mizantropia se casca subit la vedere, ca bunul cel mai de pret. Iar ceea ce este recunoscut de catre critic nu poate fi subiectul auctorial, care prin sine insusi este inert, ci poetul insusi in tot ce are mai intim si mai adevarat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Dobos, Inevitabil, Casa de pariuri literare, Bucuresti, 2011, 64 p.   \u201eIn toate poemele electrocutante, vii \u2013 adaugati orice alt adjectiv \u2013 exista intotdeauna ceva mai mult, un element care trimite poezia dincolo de sine insasi si de cercul sau autoreferential, p\u00e2na intr-at\u00e2t inc\u00e2t sa reproduca date ale constiintei. Nu numai sa reproduca, dar… Cite\u0219te mai mult »Un revoltat obosit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7099,7097,7098],"class_list":["post-10477","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-manastur-story","tag-andrei-dobos","tag-inevitabil"],"views":2307,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10477","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10477"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10477\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10477"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10477"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10477"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}