Cel mai nimerit omagiu adus unui autor este comprehensiunea. In absenta ei, laudele cele mai mari devin suspecte si sf\u00e2rsesc in ridicol ori parodie. Un omagiu frumos si pertinent aduce Radu Suceveanu celui mai avizat cititor contemporan al lui Bacovia, dl Constantin Calin. Cu un titlu inspirat, \u201eSerbie literara\u201c (\u201eCronica veche\u201c, nr.10\/ 2011), acest omagiu e provocat de o carte recent aparuta, \u201eIn jurul lui Bacovia \u2013 glose si jurnal\u201c (Ed. Babel, 2011), dar subintelege intreaga opera de \u201earheolog\u201c bacovian pe care autorul impunatorului \u201eDosar Bacovia\u201c o intreprinde in ultimele decenii: \u201eDe acum, 12 iunie 1987, ziua in care n-am sa scriu despre Bacovia (fie si o insemnare de doua r\u00e2nduri) ori n-am sa citesc ceva din cele ce mi-ar putea folosi in studiul despre el, va fi dies perdida\u201c. O zi pierduta, deci, declara Constantin Calin, unul dintre cei mai avizati, mai seriosi si mai inspirati comentatori ai operei lui George Andone Vasiliu, zis Bacovia (pseudonimul vine mai degraba si mai motivat de la \u201eBacovia \u2013 calea lui Bachus\u201c dec\u00e2t de la numele urbei). Ne aflam in fata unei declaratii de… serbie critica auto-asumata…\u201c \u201eSerbul\u201c are in fata doi mari predecesori. Ceea ce reprezinta Perpessicius, cel deprins cu suferinta, pentru Eminescu, si Niculae Gheran, cu o vitalitate c\u00e2t a ardeleanului, pentru Rebreanu, inseamna Constantin Calin, aristocratul provincial, pentru Bacovia. Primul dintre acesti trei eminenti filologi, editori si istorici literari a orbit, literalmente, pe manuscrisele eminesciene d\u00e2ndu-si ochii pentru luminarea posteritatii poetului national. Cel de-al doilea i s-a consacrat pe viata, ca un plugar la arat, ctitorului romanului rom\u00e2nesc modern, am\u00e2n\u00e2ndu-si p\u00e2na la senectute un timpuriu, dar veritabil talent de prozator satiric si un mare har de evocator lucid si induiosat, cu lacrima in coltul ochiului, de comicul tragic al unor lumi disparute. Al treilea, un moralist fin si profund, \u201eprovincial\u201c ca Montaigne retras in turnul castelului din Normandia, locuieste de mai bine de patru decenii in \u201etara Bacovia\u201c, pentru care face citatul legam\u00e2nt de serbie literara. Cum vedem, fiecare dintre ei renunta de buna voie la c\u00e2te ceva, unul la lumina ochilor, altul la o vocatie beletristica neindoielnica si promitatoare de succes, in fine, celalalt la o cariera si un confort burghez spre a deveni tustrei, \u201eserbi\u201c literari la curtile unor mari scriitori, servitori ai \u201eeternilor nostri pazitori ai solului vesnic\u201c. Si nu-i vorba de renuntari pasagere, am\u00e2nari oportune, de etapa, ci de un veritabil sacrificiu al fiecaruia dintre ei. Avem de-a face cu o specie rara, aproape stinsa, atipica si care se trage, pesemne, prin miracol sau vointa astrelor, dintr-o coasta a Mesterului Manole: in felul lor, acesti cititori de elita, filologi si exegeti devotati actualizeaza mitul jertfei, unul din cele patru evocate de G. Calinescu in marea lui \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne…\u201c. Cei trei \u201eserbi\u201c literari amintiti aici pot documenta cu cartile pe masa pretul sacrificiului lor, dar si beneficiul imens pe care cultura rom\u00e2na il are in urma muncii lor nepretuite. Nepretuita in arginti ca si in privilegii, necum in recunoasteri onorifice din partea cui s-ar cuveni, aceasta \u201eserbie literara\u201c nu-i insa deloc gratuita si dezinteresata: ea este si o forma de cucerire si consolidare a propriei identitati caci, spune Constantin Calin in argumentul la noul volum de glose si jurnal \u201eIn jurul lui Bacovia\u201c, \u201eAservindu-ma, Bacovia ma evidentiaza\u201c. Iar in alta parte adauga si precizeaza: \u201eSingura mea asemanare cu Bacovia e ca, la fel ca el, si eu, scriind (sau citind) \u201ema g\u00e2ndesc la mine\u201c. Uneori prea mult. Ma uit in propriul text ca intr-o apa ad\u00e2nca, dar fara narcisism. Nu-mi contemplu imaginea, ci privesc, concentrat, ceva ce nu e, p\u00e2na uit si de oglinda apei, si de apa, iar \u2013 uneori \u2013 si de mine. Ma cercetez o clipa in oglinda, apoi nu ma mai vad, nu mai vad nici oglinda. M-a absorbit? Un g\u00e2nd sterge tot ce era in fata si-l preface intr-o pata alba. G\u00e2nd fugitiv si inconsistent. Daca ar fi sa-l precizez, n-as putea: se destrama ca un abur. C\u00e2nd realitatea intra iarasi pe deplin in drepturi, el nu mai exista nici ca amintire. Ciudat, n-am simtit niciodata nevoia sa-l reconstitui.\u201c Aceasta pierdere de sine ca o scufundare in apele oglinzii si alunecare in sorbul unui \u201eg\u00e2nd\u201c oglindit, secerat la r\u00e2ndu-i de cruda realitate si sterg\u00e2ndu-i nu doar orice amintire, dar si \u201enevoia de a-l reconstitui\u201c este ea insasi profund \u201ebacoviana\u201c: sorbit de materia exegezei, exegetul devine si se descopera ca unul din aceeasi familie fac\u00e2nd parte din lumea (\u201etara\u201c) evocata. Iar teroarea unui \u201eg\u00e2nd\u201c ce scormoneste neobosit ca un vierme in maruntaiele \u201etrecutului\u201c continuu e o introspectie sinucigasa fara contenire nutrita de nervii bacovieni si de nevrozele ce umplu viata si poezia marelui \u201ebolnav al familiei\u201c. Bolnav de Bacovia, Constantin Calin intreprinde in cartile lui o vasta actiune de \u201etrezire\u201c a poetului fara biografie care in speculatiile unora a trait ca si cum n-ar fi fost, si a unei poezii ramase in buna parte in cimitirul speculatiilor desarte si al formulelor ornamentale. Nici macar genialul G. Calinescu, cartograf pacalit de propria eruditie, nu-l descopera cu adevarat pe Bacovia cel viu: il considera un fel de mare simulant minor si-l face, excesiv si exclusiv debitorul unor \u201epoze\u201c luate cu imprumut de la simbolistii francezi. Poezia lui Bacovia ar reprezenta dupa opinia marelui critic \u201etransplantarea, uneori p\u00e2na la pastisa, a simbolismului francez, insa pe temperamentul unui Traian Demetrescu.\u201c Ii numeste \u201eprototipii\u201c, mastile sub care poetul isi executa partitura lirica fiind Rodenbach, Rimbaud, Verlaine, \u201etuberculosul\u201c Jules Laforgue si sf\u00e2rseste prin a-l trece in categoria paradoxala a marilor minori sub cuv\u00e2nt ca \u201eDin modelele franceze, Bacovia si-a facut, lucrul este evident, o existenta proprie, sustinuta de un sentimentalism fundamental si in genere de capacitatea de a trai personal toate aspectele imprumutate.\u201c Unul dintre meritele peremptorii ale lui Constantin Calin dupa revenirea, temporara, din lunga, nesf\u00e2rsita lui calatorie de studii in \u201eTara Bacovia\u201c consta in a fi pus capat si a-l fi intors pe Bacovia acasa din exilul la care, dintr-o pretuire inadecvata, l-a condamnat G. Calinescu. Operatie de incetatenire, daca o putem numi asa. Sa observam, in treacat, ca in privinta colonizatului Bacovia marele critic este un surprinzator si paradoxal preasupus urmas al lui Pompiliu Eliade din \u201eInfluenta franceza asupra spiritului public in Rom\u00e2nia\u201c. Apel\u00e2nd la o adevarata restauratie Constantin Calin polemizeaza cu decenta si respect cu marele critic: \u201eBacovia \u2013 crede el \u2013 trebuie citit ca un autor vechi, lent, cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt, descifrat. In opera sa sunt termeni, expresii, aluzii ce intriga, partial sau deloc cunoscute. Desi parcurse in toate sensurile, unele din textele sale mai \u201edorm\u201c, ca sa folosesc o vorba a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lamurite. Care ar fi metoda suscitarii lor? Una arheologica. Bacovia trebuie scos de sub sedimentele unor interpretari critice abuzive, care pur si simplu ignora \u201ece a vrut sa spuna poetul\u201c sau \u201ece inseamna cutare lucru sau gest\u201c dintr-un vers al sau. Nu o data s-a fantazat si s-a delirat pe marginea poeziei sale. <\/p>\n
Cred ca important nu e sa spui ce nu s-a spus, deraind de la linia textului, ci sa faci dovada comprehensiunii, sa restaurezi intelesurile originale (si originare \u2013 n.n.) ale operei.\u201c Aspectul fundamental al \u201erestaurarii\u201c consta in stabilirea raportului dintre exeget (arheolog) si subiectul de restaurat: contrar obiceiului, Constantin Calin nu-l obliga (\u201et\u00e2raste\u201c era sa scriu) sa fie \u201econtemporanul nostru\u201c, ci, dimpotriva, se umileste pe sine straduindu-se sa devina si chiar devine el insusi \u201econtemporanul\u201c lui Bacovia si al epocii acestuia. Bacovia n-a \u201ecobor\u00e2t\u201c, cum s-a spus, in Infern, ci, laolalta cu contemporanii sai, a trait altfel Infernul epocii lui. N-avea nevoie sa \u201ecoboare\u201c, traia in el ca intr-o realitate data: se plimba prin aceleasi gradini publice, asculta aceleasi fanfare militare, se pierdea in acelasi c\u00e2mp al Abatorului si se plimba de unul singur prin aceleasi \u201emahalali\u201c ale Bacaului acelui timp. In biografia, fizionimia si statura lui morala si spirituala sunt incrustate, precum cercurile pe copac, v\u00e2rstele si ticurile epocii. Poetul e in acest sens un veritabil \u201edocument\u201c uman ce trebuie descifrat ca un palimpsest: \u201eMi-i dor \u2013 scrie criticul in jurnal \u2013 daca pot sa zic asa, necritic, sa descopar un Bacovia primitiv, simplu, autentic\u201c. Poetul si poezia lui \u2013 ne lasa a intelege \u2013 au suferit, dupa purgatoriul neintelegerii opace din cercul str\u00e2mt al familiei si in cel mai larg al lumii din jur, un neincetat asediu de actualizare fortata din dorinta, legitima p\u00e2na la un punct, de a-l face \u201econtemporanul nostru\u201c. Sub aceasta lozinca a modernitatii si modernizarii s-a operat, cum stim, o confiscare si deturnare ideologica de care si Bacovia a suferit cot la cot cu poetul national, M. Eminescu. Desfigurarea, si a unuia si a altuia s-a produs in litera textelor si cu totul in afara spiritului lor. Cei ce cunosc \u201ecariera\u201c politica a poemului \u201eImparat si proletar\u201c cu smulgerea unei caramizi din vastul edificiu eminescian vor intelege si deturnarea, la alte proportii, a teribilei poeme bacoviene \u201eSerenada muncitorului\u201c, rascroita, prin actualizare fortata sa fie un fel de \u201eImparat si proletar\u201c al lui Bacovia in anii ’50. Si cum sa nu rasune atunci, ca din gura unui \u201econtemporan al nostru\u201c versurile de acolo: \u201eEu sunt un monstru pentru voi\/ Urzind un dor de vremuri noi\/ Si-n lumea voastra-abia incap… \/ Dar am sa dau cur\u00e2nd la cap\/\/ O, dormi ad\u00e2nc, mereu asa,\/ In vise dulci, hidos burghez,\/ Oft\u00e2nd, palate sa-ti lucrez.\/ Eu stiu si bine a dar\u00e2ma.\/\/ In noaptea asta, iata, suna\/ O serenada din topor…\u201c ? Ca sa intelegem cum se cuvine spiritul acestor versuri oric\u00e2nd confiscabile de o ideologie in uz, ele trebuie scoase de sub regula contemporaneizarii si citite in sensul lor original si originar, in spiritul epocii din care poetul si-a luat vorbele: actualizantii cu orice pret vor alege din Serenada lui Bacovia cuv\u00e2ntul \u201etopor\u201c, cititorii fideli si comprehensivi se vor multumi si impaca linistiti cu vorba \u201emonstru\u201c, o vorba cu larga circulatie in epoca si care n-avea cum sa nu cada si in gura lui Bacovia. Criticul restaureaza conotatiile realistice si simbolistice ale \u201emonstrului\u201c bacovian cuv\u00e2nt care cunoaste in epoca lui o frecventa extraordinara: \u201eMonstru e unul dintre cele mai tari cuvinte folosite de Bacovia in opera sa. In mod obisnuit, el evoca o fiinta teratologica, diforma, o aberatie a naturii care inspira repulsie si teama. Aici, in \u201eSerenada muncitorului\u201c, monstru este insa cel ce se deosebeste de insii \u201enormali\u201c prin faptul ca g\u00e2ndeste diferit, inovator, indraznet si nelinisteste cu ideile sale. E idealistul redus de adversar la o imagine calomnioasa caricaturala, propagandistica: \u201eEu sunt un monstru pentru voi\/ Urzind un dor de vremuri noi\u201c. Pentru a da mai multa vigoare discursului, poetul a pus, cum se vede, efectul inaintea cauzei.\u201c Si, mai lamuritor: \u201e\u201cSerenada muncitorului\u201c ne pare azi, c\u00e2nd ne-am cam inmuiat (aici si acum, \u201eactualizantii\u201c cu orice pret au pretexte de a-l contrazice pe critic! \u2013 n.n.), un discurs agresiv, destabilizator, neverosimil la un autor care in viata cotidiana se comporta timid. El e insa in acord cu o parte a discursului epocii, existent nu numai in literatura ci si in plastica. Monstrul din poemul lui Bacovia seamana cu uriasul dintr-un desen vazut de Gala Galaction in celebra publicatie de razboi social \u201eL’Assiette au beurre\u201c: Un Goliat muscal intins pe pam\u00e2nt (…) Rar in zilele noastre, prezent doar in reportajele de la politie si in cronicile judiciare, \u201emonstru\u201c era intrebuintat des in limbajul de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Parea nimerit pentru exprimarea aversiunii si dispretului. Putea fi auzit in saloane (…), in mahala (…), in convorbirile dintre intelectuali (\u201ePolicarp, da dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesatios… \u201e \u2013 citim in \u201eProfir si Policarp\u201c al lui Galaction \u2013 n.n.). Intr-o lume cu nervii iritati, la noi ca si aiurea, sunt tot mai multi cei care \u2013 vorba lui Caragiale \u2013 \u201esimt enorm si vad monstruos\u201c. Incarcat cu amaraciune sau cu ura, cuv\u00e2ntul monstru se int\u00e2lneste, de asemenea, nu o data in articolele si satirele unor autori socialisti, in oratoria populara, in convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste \u201esurse\u201c\u201e. Bolnavul familiei, Bacovia era el insusi un \u201emonstru\u201c in ochii lumii din care-si \u201erecruta\u201c cuvintele si care-i alimentau \u201enervii\u201c. Si asa mai departe: pentru a se intoarce si a deveni \u201econtemporanul lui Bacovia\u201c, criticul e impins sa se faca geograf, topograf, specialist in cadastru, in oenologie,, in filologie si dialect local, in muzicologie si in multe alte domenii ale vietii cotidiene, sociale, culturale si politice a epocii. De acolo, dintr-o provincie vasta ca o tara il \u201eculege\u201c pas cu pas, cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt pe Bacovia si-i asculta cu o ureche fina si educata muzica specifica, proprie si originala: \u201eO natura muzicala, Bacovia e si consumator si interpret de muzica. El c\u00e2nta la vioara (ca Lenau ori ca G. Cosbuc), compune, consult\u00e2ndu-se uneori cu lautari, si asculta muzica. Esentialmente muzicala, poezia sa e un veritabil document pentru arhiva sonora a perioadei… Numarul instrumentelor citate e mai mare, cred, dec\u00e2t la oricare alt poet rom\u00e2n din acea vreme: acordeon, caterinca, flasneta, clavir, flaut, fluier, ghitara, goarna, harfa, \u201eharmonie\u201c, lira, orga, nai, piano, pianole, piculina, tambale\/timbale, vioara\/scripca\/violina (…) buciume, talangi, clopote, zurgalai, dr\u00e2mba, trompetele, toba, gramofonul \u201efonografele publice\u201c. Se aud arii, cantonete, doine, marsuri, melodii, \u201eopera\u201c, romante, serenade, \u201epopulare\u201c… Toate aceste denumiri ar fi cunostinte seci daca Bacovia n-ar nota, aproape de fiecare data, impresiile sale legate de felul muzicii, de intensitatea ei, de specificul instrumentelor sau daca n-ar sugera corespondentele cu starile sale sufletesti. Lucrurile difera de la o v\u00e2rsta poetica la alta. In \u201ePlumb\u201c, \u201eSc\u00e2ntei galbene\u201c, \u201eCu voi…\u201c, \u201eComedii in fond\u201c, sunetul muzicii e dur, metalic. Fanfare militare executa un repertoriu alcatuit din piese facute sa provoace sau sa accentueze melancolia … Muzica lugubra alterneaza cu cea exaltata… Un trouble-f\u00eate prin temperament, Bacovia e atent indeosebi la muzica grava… La el clavirul, violina, vioara, harmoniile, flasnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea \u201epl\u00e2ng\u201c, care \u201etrist\u201c, \u201esentimental\u201c, care \u201ecavernos\u201c. Instrumentele sunt uzate, dezacordate… Odata cu \u201eStante burgheze\u201c (si dupa aceea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimba…\u201c Cu un aer muzeografic si enciclopedic, glosele si jurnalul bacovian din \u201eIn jurul lui Bacovia\u201c de Constantin Calin descifreaza, interpreteaza si restaureaza admirabil o partitura bacoviana ca si necunoscuta. Si incepe sa se auda cum, incapute pe m\u00e2inile acelui \u201emonstru\u201c, ale marelui \u201ebolnav al familiei\u201c, flasneta si caterinca epocii scot cu totul alte sunete, nemaiauzite: sunetele unei muzici atonale, rupta, sf\u00e2rtecata, hartuita si inghitita in \u201ehi\u201c in \u201eha\u201c de nervii si nevrozele solitarului fugind sa se ascunda in gradinile de vara ale \u201etarii Bacovia\u201c. Criticul mai are de pus niste difuzoare ca impresionanta partitura sa fie audibila si auzita p\u00e2na la capat si de urechile surde. A promis-o.\t<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cel mai nimerit omagiu adus unui autor este comprehensiunea. In absenta ei, laudele cele mai mari devin suspecte si sf\u00e2rsesc in ridicol ori parodie. Un omagiu frumos si pertinent aduce Radu Suceveanu celui mai avizat cititor contemporan al lui Bacovia, dl Constantin Calin. Cu un titlu inspirat, \u201eSerbie literara\u201c (\u201eCronica veche\u201c, nr.10\/ 2011), acest omagiu… Cite\u0219te mai mult »Bolnavul familiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5467,7096,7095],"class_list":["post-10473","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronica-veche","tag-dosar-bacovia","tag-constantin-calin"],"views":1717,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10473","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10473"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10473\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10473"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10473"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10473"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}