{"id":10457,"date":"2012-01-19T11:00:57","date_gmt":"2012-01-19T09:00:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10457"},"modified":"2012-01-19T11:01:30","modified_gmt":"2012-01-19T09:01:30","slug":"roland-garros-mon-amour-35","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-35\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (35)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Despre primul lui turneu de Grand Slam, Andre Agassi are amintiri \u00eentunecate. Era \u00een 1986, el avea saisprezece ani si, fireste, lua parte la competitia de Mare Slem de pe pamant american, la Flushing Meadows. Nu mai fusese niciodata la New York si, pe langa metropola estica, Las Vegas-ul natal sau chiar si Miami pareau niste vetuste orase de provincie. La New York totul era mai mare, prea mare. Strazile, aglomeratia, traficul, stadionul. Ba pana si miza. Oricum, Andre nu s-a adaptat nici o clipa, avea probleme imense \u00een a aprecia corect intervalul necesar ca sa ajunga de la hotel la terenuri, mai tot timpul se gasea \u00een \u00eentarziere. Asa cum avea sa scrie \u00een autobiografia sa, turneul si toata experienta prilejuita de participarea la acesta se vor dovedi \u201eo palarie prea mare\u201c pentru pustiul de saisprezece nascut \u00een desert si format la Bolletieri, \u00een Florida. De altminteri, avea sa si piarda lipsit de glorie \u00een primul tur, \u00een fata unui tenisman trecut de 25 de ani, britanicul Jeremy Bates, care nu era mai valoros decat baiatul-minune, \u00eensa stia ce \u00eenseamna un Grand Slam. Andre nu aflase \u00eenca, la acea data&#8230;<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u00cen 1977, la optsprezece ani, un alt american, si el considerat wonder-boy al tenisului iancheu, un new-yorkez roscovan si pistruiat, cu par carliontat si valvoi, pe nume John McEnroe, debuta \u00eentr-o competitie de Mare Slem, \u00eensa \u00een Europa, pe zgura Roland Garros-ului. El aterizase la Paris fara sa aiba habar de experienta cu totul exceptionala a tenisului de Grand Slam. \u00cen plus, era timid, temator, avea clasament slab iar vantul \u00eei sufla prin buzunare!<br \/>\nPrima descindere la Porte d&#8217;Auteuil coincide cu prima revelatie: stadionul si parcul sportiv \u00eel impresioneaza, desi Forrest Hills-ul din New York era \u00eenca si mai amplu. Ce-l socheaza pe Johnny este stilul, vanitatea si bunul gust frantuzesc, la fel si atmosfera destinsa, cu patina de boemie, ceva ce el nu cunoscuse la New York. Pustiul se \u00eenscrie \u00een turneul rezervat juniorilor, dar \u00eencearca si marea cu degetul, regasindu-se pe tabloul calificarilor de seniori. Disputa doua tururi, pe care le trece, nu fara emotii, caci, pe langa noutatea reprezentata de o competitie atat de importanta, mai este si dificultatea ridicata de suprafata, zgura rosie, europeana, care e mai lenta decat hard-true-ul negru-verzui iancheu.<br \/>\nNatural, viitorul Big Mac, acum doar un obscur si foarte talentat junior american, locuieste la un hotel \u00eendepartat de parcul tenisistic parizian, un fel de hostel pentru amarasteni. Ultimul obstacol \u00eenainte de a patrunde \u00eentre primii 128 de jucatori este partida decisiva, cea din turul al treilea al calificarilor. Una care este programata dimineata, iar lui John i se cere sa vina la ora opt si patruzeci si cinci de minute la terenuri. \u00censa new-york-ezul cu radacini irlandeze e atat de sarac, \u00eencat nu are ceas desteptator. El \u00eel roaga pe receptioner sa-l trezeasca pe la sase dimineata, \u00eensa barbatul refuza categoric. La cati bani a platit pentru camera nu \u00eei va face americanului o asemenea favoare! Pe scurt, McEnroe, dupa ce se da de ceasul mortii pentru a \u00eemprumuta de la cunoscutii sai, participanti la Roland Garros, un desteptator, \u00eentr-un final, resemnat, renunta, pregatindu-se pentru o lunga noapte alba. Pe care o petrece \u00een picioare, \u00een fata lavaboului, pentru a se spala din cand \u00een cand pe ochi si pe frunte cu apa rece.<br \/>\nLa ora sapte este deja la stadion, \u00eensa portile sunt ferecate. Johnny mai asteapta si acolo si, cu ochii carpiti de somn, intra pe teren pentru a juca un meci \u00een care este decis sa dea totul. Este \u00eensa tanar, plin de energie, talentat si razboinic, iar jocul \u00eei merge. Castiga, intra pe tabloul principal si este \u00eenstiintat de organizatori ca va primi Saizeci de dolari pe zi. Sub imperiul maximei urgente, cel care va deveni Bad Boy McEnroe cauta un alt hotel, mai de Doamne ajuta si mai ales mai apropiat de terenuri, unde se duce teleghidat pentru a se odihni. Atunci a dormit John douazeci si patru de ceasuri la rand. Suficient pentru a trece doua tururi si pe tabloul principal&#8230; El se va opri \u00een \u201e16\u201c-imi, rezultat mai mult decat onorant, tinand seama de statutul sau si de aventurile prin care trecuse.<br \/>\nLa juniori se descurca mult mai bine si se califica \u00een finala, una programata chiar pe Centralul parizian, \u00eenaintea finalei \u201emari\u201c, dintre Guillermo Vilas si Brian Gottfried. O partida la care daca asista zece spectatori si \u00een care McEnroe \u00eesi da prima oara masura de tenisman coleric, certaret si chiar isteric! \u00censa pentru ca o \u00eentalnise la restaurantul jucatorilor pe mai vechea lui partenera din Douglastone, Mary Carillo, John o invita pe fata sa se \u00eenscrie \u00een proba de dublu-mixt a seniorilor. Mary e de acord si, minune, acest cuplu forjat ad-hoc se catara pana \u00een finala, pe care o si castiga, spre surprinderea nedisimulata a tuturor! Fireste, nici la acea finala publicul nu s-a \u00eenghesuit, cu toate ca era vorba de un turneu de Mare Slem. Dar pentru McEnroe avea sa fie ultima oara \u00een viata cand va trece nebagat \u00een seama de public! Peste doua saptamani, pe gazonul de la All England Club, Bad Johnny va disputa semifinala seniorilor, iar spectatorii aveau sa descopre un imens jucator de tenis. \u00censa totul a \u00eenceput la Roland Garros, pe terre battue&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Despre primul lui turneu de Grand Slam, Andre Agassi are amintiri \u00eentunecate. Era \u00een 1986, el avea saisprezece ani si, fireste, lua parte la competitia de Mare Slem de pe pamant american, la Flushing Meadows. Nu mai fusese niciodata la New York si, pe langa metropola estica, Las Vegas-ul natal sau chiar si Miami pareau&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-35\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (35)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7088,720],"class_list":["post-10457","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-mari-jucatori-de-tenis","tag-roland-garros"],"views":1241,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10457","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10457"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10457\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10457"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10457"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10457"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}