Dupa cat pot sa-mi dau seama, \u00een anul care s-a sfarsit s-a stat bine cu dusmania \u00een patrie. Nu stiu daca mai bine ca altadata, dar suficient de bine pentru ca \u00een 2012 sa nu ne facem griji prea mari; ma rog, eu nu-mi fac. S-au dus de mult, de mult vremurile \u00een care, cu exceptia mahalagiilor, a naturilor excesive si a saracilor cu duhul, se dusmanea cu o anumita eleganta, cu un anumit savoir-faire, cu o anumita discretie, totdeauna dintr-o perspectiva morala, politica sau ideologica superioara sau pretinsa ca atare, desi de cele mai multe ori nu era decat un spectacol pentru galerie. Azi, o alta mare si inestimabila cucerire a existentei \u00een capitalism, se dusmaneste \u00een ziua mare, pe fata, cu furie, visceral. S-ar parea sa fie o noua virtute, o dovada \u00een plus de barbatie \u00een situatie de criza sau, \u00een cazul damelor afirmate, o cocheta revansa sociala si feminista de mult ravnita.
\n\u00cen urma cu 22 de ani (ce repede si de prisos trece timpul romanesc!), dusmania colectiva s-a lasat cu gloante, cu morti si cu o executie sumara. Tot ce s-a mai pastrat din acest elan national bezmetic numit uneori revolutie e dusmania \u00eempotriva comunismului \u00een general si a Securitatii \u00een particular. Rabufneste la rastimpuri confuza, primitiva, caricaturala. Tine \u00een viata cateva publicatii confidentiale, o institutie ce scormoneste \u00een arhive deseori sau la comanda trucate si o alta care rescrie de zor istoria. Hraneste cativa scarta-scarta pe hartie pana la satietate si voma, cand li se pare ca gluma sinistra a realitatilor capitaliste romanesti s-a \u00eengrosat si, imposibil de ignorat \u00een acest bilant aproximativ al starii dusmaniei \u00een patrie la sfarsit si \u00eenceput de an, pe care de altfel nu mi l-a cerut nimeni, o bizara alcatuire umana aflata \u00een gratii prezidentiale. Metamorfozata ideologic, fatarnica, agresiva, tenace, n-o tulbura nici adevarul, nici insultele, nici grotescul omagierii periodice de sine si al contributiei sale planetare la adulmecarea dusmanoasa, probabil pana la adanca batranete, a hoitului de mult \u00een putrefactie a ceea ce s-a numit si se mai numeste comunism. Nu-i putin lucru, recunosc, dar nu ma mira, am mai cunoscut pe acest continent indivizi platiti sa \u00eentretina flacara memoriei selective \u00een tarile \u00een care s-au nascut cu lingurita de argint socialist \u00een gura si din care au fugit \u00eenainte ca roata istoriei sa se \u00eenvarteasca invers.
\nCum elanul national bezmetic din urma cu 22 de ani s-a spulberat de la sine, ceea ce era de prevazut, tot insul roman \u00een putere sau pe cale sa devina a avut si continua sa aiba posibilitatea sa-si rezerve o halca de frustrari, ranchiune si suferinte reale sau imaginare si sa dusmaneasca de atunci pe cine vrea, cand vrea si cat vrea. Ceea ce s-ar putea numi democratizarea dusmaniei. \u00centre solutia extrema a \u00eenfiptului mainii \u00een gatul dusmanului si cele mai moderate ale \u00eenjuraturilor de mama si alte rude si barfa de-a lungul si de-a latul targului, oarecum dificile de urmarit si de contabilizat, descarcarea bilei prea plina a unuia sau altuia mai rasarit se poate observa cel mai bine si mai edificator \u00een ziare, reviste, la televizor si, presupun, la radio.
\nEvantaiul dusmanilor, daca nu de distrus cu vorbe grele si puneri definitive la stalpul infamiei, macar de tavalit public \u00een noroi, e larg si se poate largi si mai mult la nevoie. Pe o baricada admiratorii fanatici si gras rasplatiti ai puterii actuale si ai liberalismului, pe cealalta baricada aparatorii guralivi ai unei opozitii cramponata \u00een constatarea si detalierea realitatilor catastrofale ale tarii. Zi de zi, seara de seara, se azvarl de la o baricada la alta nume de persoane de detestat, de urat, de \u00eenchis pe viata. Zi de zi, seara de seara, rahatul real sau inventat al trecutului sau al prezentului unuia sau altuia dintre cei haraziti dusmaniei e rascolit de o parte si de alta cu voluptatea bolnavicioasa a neputintei de a-i elimina pentru totdeauna din decorul magnific sau mizerabil al Romaniei capitaliste. La rastimpuri, cate unul mai lovit de tristeti si de frustrari abisale \u00eesi face loc sa-si \u00eentinda flegma amara peste \u00eentreaga natie. Obsesie intelectuala a catorva profitori ai vremurilor trecute si prezente, chestiunea dizidentei lor imaginare, dusmanie necesara, constructiva \u00een anii socialismului, s-ar \u00eentelege, revine si ea din cand \u00een cand ca o durere de nevindecat. Ca au fost sau nu dizidenti, e aproape o gluma de vreme ce dusmania lor profunda a tintit si tinteste \u00een alta parte. Ultima crispare de suferinta \u00een raport cu posteritatea a fost prilejuita de moartea lui Havel. Nu, niciunul dintre ei n-a fost un Havel! Nu pentru ca n-ar fi putut fi, nu pentru ca ar fi fost ocupati sa creeze o opera, ci pentru ca n-au avut poporul care le trebuia! Nu-l au nici azi.
\nCum spuneam, s-a stat bine \u00een patrie cu dusmania \u00een 2011 si nu-mi fac nicio grija, se va sta si mai bine \u00een 2012.<\/p>\n
26 decembrie 2011<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Dupa cat pot sa-mi dau seama, \u00een anul care s-a sfarsit s-a stat bine cu dusmania \u00een patrie. Nu stiu daca mai bine ca altadata, dar suficient de bine pentru ca \u00een 2012 sa nu ne facem griji prea mari; ma rog, eu nu-mi fac. S-au dus de mult, de mult vremurile \u00een care, cu… Cite\u0219te mai mult »Pe cine mai dusmanim<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-10454","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":2472,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10454","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10454"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10454\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10454"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10454"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10454"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}