Marturisesc ca uneori ma simt stingher si izolat \u00eentr-o lume a iluziilor. Dintotdeauna, am cautat sa traiesc ca parte a unui \u00eentreg si am avut ca temei pentru aceasta credinta ( \u00een \u00eentelesul cel mai larg si \u00eengaduitor, considerand ca esential este a crede \u00eentr-o forta suprema, deosebirile confesionale apreciindu-le ne\u00eensemnate si convins, de asemenea, ca o \u00eendatorire fundamentala a vietii omului este a face bine si a nu face rau) si patriotismul. \u00cen aceasta ultima privinta, apartin unei generatii care dispare cu fiecare zi si cu fiecare ceas. De mic mi s-a insuflat aceasta dragoste netarmurita de tara si de neamul meu, pe care, \u00een adolescenta, atunci cand prin lecturi, dar si prin relatarile bunicilor mele, amandoua intelectuale de elita, am \u00eentregit-o prin dragoste fata de oameni si natiuni, acordand prioritate pentru cei napastuiti si pentru popoarele chinuite!
\nLa aceste componente s-au mai adaugat doua, pe care, mai ales cea de-a doua, le datorez tatalui meu. Este vorba despre munca si cinste. Am trait muncind cu seriozitate, pasiune si cu daruire si aceasta deoarece de la \u00eenceput \u2013 \u00eenca de la 13 ani! \u2013 mi-am gasit domeniul predilect si am refuzat compromisul unor profesiuni \u201elucrative\u201c si aducatoare de bani! A mai fost vorba de o munca ne\u00eentrerupta. Peste 40 de ani de activitate \u00een Institutul de Istorie \u2013 \u00eentrerupti doar cativa ani cand am fost \u201emecanic presator\u201c la Cooperativa \u201eMecanica noua\u201c si referent la un institut de proiectare \u2013 dupa care \u2013 la 66 de ani \u2013 m-am pensionat, pentru ca, \u00een chiar ziua urmatoare, sa fiu chemat sa tin cursuri la Facultate, \u00eendeplinindu-mi-se visul unei vieti \u00eentregi si apoi, la 68 de ani, sa ajung \u00een \u201emica mea patrie\u201c, \u00een Academia Romana, pe care am slujit-o si o slujesc efectiv de aproape un sfert de veac, nu doar ca membru, ci si ca presedinte de sectie si vicepresedinte. Munca aceasta ne\u00eentrerupta mi-a dat si-mi da sensul si echilibrul vietii. Sper sa-mi fie credincioasa si eu ei \u00eenca o vreme si \u00een orice caz pana la capat…!
\nDe la tata am \u00eenvatat corectitudinea \u00een socoteli, cinstea si \u201ea nu te \u00eentinde decat cat ai plapuma\u201c! Tot de la el, care fusese confruntat cu plata datoriilor lasate de bunicul meu, am \u00eenvatat sa ma feresc de datorii! Aceste rigori m-au ajutat sa parcurg linistit si \u00eemplinit atatea decenii de viata cu mica mea familie si din pacate, \u00een ultimii ani, de unul singur!<\/p>\n
Nu am \u00eenscris aici vorbe goale, ci sinteza cinstita a unei atitudini si unui comportament de o viata, facuta spre capatul ei, la 88 de ani! Fac acest lucru nu doar ca un bilant propriu, ci si ca un semnal al unor \u00eengrijorari. Nu regret ce a fost \u00een cursul lungii mele vieti si care, nadajduiesc, va mai urma un timp, dar ma \u00eengrijoreaza ce se \u00eentampla \u00een jurul meu. \u00cen mod evident, mai mult ca niciodata, lumea este \u00een schimbare si lucrul acesta are loc \u00eentr-un ritm pe care umanitatea nu l-a mai \u00eentalnit. \u00cen acest extraordinar proces, ce se va \u00eentampla, \u00eenainte de toate, cu tara mea si cu romanii, este \u00eentrebarea care mi-o pun cu staruinta si ceas de ceas ? Ce se va \u00eentampla cu tinerii de astazi carora le revine aceasta grea mostenire?
\nPe tineri \u00eei urmaresc si \u00eei urmaresc mai ales de cand am putut ajunge mai \u00een preajma lor, atat ca studenti de la tardiva si temporara mea catedra, cat si ca privighetor al tinerilor cercetatori din institutele noastre academice. Caut sa-i descifrez si necontenit \u00eemi amintesc propriile mele \u00eencercari, la varsta lor, atunci cand se instala sistemul caruia i s-a pus capat \u00een decembrie 1989.<\/p>\n
Cei din generatia anterioara mie, oferind perspectivele unei evolutii folositoare societatii \u00een ansamblu, au beneficiat de prelungite stagii peste hotare, uneori depasind chiar o jumatate de deceniu. N-a mai fost aceasta situatia generatiei mele. La 23 august 1944 nu \u00eemplinisem 21 de ani! Atunci, granitele s-au \u00eenchis, legaturile au fost oprite si Romania a intrat \u00eentr-o orbita care-i anunta sfarsitul printr-o includere a ei \u00een \u201ecel mai mare si cel mai \u00eenaintat\u201c imperiu al lumii! La un moment dat, chiar si studiul istoriei a tins sa fie lipsit de componenta sa esentiala pentru a putea fi \u00eenteles si perceput \u00een realele sale dimensiuni, cea a istoriei universale. Cand avea sa intre \u00een functie coplesitor si regimul de cadre, constrangerea a devenit si mai cumplita. De la zi la zi, soarta \u00eeti putea atarna de stramosi, dar si de un unchi care facuse o politica de dreapta, chiar si cateva luni sau de o matusa casatorita cu un strain, pentru a nu mai vorbi de propriile detalii biografice, \u00een fapt nesemnificative, la nici doua decenii de viata, dar care puteau fi supuse unor interpretari catastrofale pentru individ din partea unui cadrist zelos. Dosarul si problemele lui te urmareau!
\nCand negura stalinista s-a instalat coplesitor, un tanar ca mine s-a vazut fara drept de semnatura, desi cam n-aveam nevoie de ea, deoarece chiar publicarea unor lucrari presupunea \u00een acei grei ani nu numai trecerea prin cenzura timpului, dar si un lung purgatoriu al asteptarii. Dreptul la semnatura mi s-a luat \u00een 1951, numele fiindu-mi transformat temporar \u00een B. Dan, folosit \u00eensa doar atunci, o singura data, deoarece \u00een toti anii care au urmat pana \u00een 1955 nu mi s-a mai publicat nimic…. iar numele avea sa mi se redea \u00een 1955! Cartea mea despre istoria Bucurestilor \u00eencheiata, \u00een corectura finala, a asteptat apoi cinci ani sub tipar, din 1957 si pana \u00een 1963, pana cand efectiv a putut sa apara si atunci doar cu sprijinul inimos al lui Emil Boldan, inimos secretar general al Societatii de Stiinte Istorice. A calatori peste hotare ajunsese de neconceput! Chiar si un drum peste Dunare, la vecinii bulgari, nu era un lucru posibil, ca sa nu mai amintim de traditionalele tari de cultura \u00een care atatea sute daca nu chiar mii de romani \u00eesi desavarsisera pana atunci studiile!
\nCand au venit zile mai senine si am putut din nou sa ne cinstim personalitatile istoriei noastre, pana atunci permise a fi pomenite numai \u00eensotite de denigrari si contactele cu istoriografia lumii au putut fi reluate, fie si limitat si \u2013 ca un adevarat miracol \u2013 circa 40 de istorici au putut participa la Congresul International de Stiinte Istorice de la Viena din 1965, aveam peste 42 de ani, tineretea se dusese…<\/p>\n
Tinerii de astazi nu mai au astfel de probleme. Dreptul de a publica nu este stanjenit decat de cauze materiale, \u00een general si ele putand fi conturnate. Numele nu-ti mai este schimbat. Posibilitatile de pregatire sunt uriase, sprijinite \u00eentre altele pe lumea virtuala, aceasta oferind mult, dar reprezentand fara \u00eendoiala si un teren cu capcane, pe care oamenii se straduiesc sa \u00eenvete sa le ocoleasca! Pentru tineri, granitele nu exista, singura problema reprezentand-o posibilitatile materiale. Lumea este a lor… cel putin aparent!
\nDar, totodata, lucrurile nu s-au simplificat chiar \u00een asa masura! A intervenit partea materiala. Banii se afirma dominator! Nu rareori, ei stau \u00een calea unei reale realizari a individului, fiind transformati din mijloc \u00een scop! Tinerii de astazi sunt dintr-o plamada mai dura. Au multa siguranta, desi ezitarile lor interioare nu vor fi lipsind! \u00cesi urmaresc telurile, dar pe acestea le subsumeaza prea mult banilor dominatori, acestia devenind nefiresc criteriul prioritar al existentei. \u00cemi amintesc, cu nostalgie pe undeva, timpurile cand, tineri casatoriti si cand vremurile grele \u00eencepusera si lipsurile materiale se acutizasera, ajunsesem sa mancam o parte a lunii paine cu muraturi ca fel principal, fara a renunta \u00eensa la obiectivele noastre, fie ele si atunci utopice!
\nAstazi tineri valorosi \u00eei vezi fara un tel principal urmarit cu staruinta, ci sarind dintr-o bursa \u00een alta, de multe ori neexistand o continuitate sau o corelare stiintifica \u00eentre acestea, ele \u00eensemnand doar surse temporare de venit. Unde s-au dus frumoasele vremuri interbelice, cand un tanar valoros beneficia ani lungi de o pregatire constanta si unidirectionala de \u00eenalt nivel! Este drept ca nici sistemul \u201ede pornire\u201c nu este bine pus la punct. Uneori, beneficiind de mijloace materiale, de sustineri si interventii si nu pornind de la o alegere a sa obiectiva, \u00eentemeiata pe rezultatele atinse care-l recomanda, un tanar obtine o diploma, dar care \u00een fapt nu este de \u00eenalt nivel, si el se situeaza astfel artificial \u00eenaintea unora mai buni, care n-au putut \u00eensa participa la o reala \u00eentrecere cu cel care a ajuns la capatul unei curse \u00eentemeiat pe mijloace \u201ecolaterale\u201c.
\nSistemul \u00eenlaturat asigura o \u201erepartitie\u201c, un loc de munca, batalia dandu-se pentru a obtine locatia cea mai buna si aici intervenind \u201eneprincipial\u201c uneori criterii nedrepte politice, dar de un loc tanarul putea fi sigur. Astazi, tinerii sunt aruncati \u00eentr-o uriasa \u00eentrecere din care multi dintre ei pot ramane niste \u201epopi prosti\u201c, \u00eentrecerea nu se desfasoara totdeauna dupa reguli de valoare de ne\u00eencalcat, ci prea deseori prin puterea banului si chiar din pacate intervenind coruptia, sustinerea din afara, ca sa nu mai vorbim de apartenenta politica agreata sau neagreata!
\nDar mai este ceva \u00eengrijorator si de data aceasta nu poate fi gasit nimeni vinovat! Lumea este \u00eentr-un proces de schimbare urias, plin de necunoscute. Nici macar jocul dintre marile puteri nu mai este stabil! Exploziile demografice ridica probleme pentru umanitate \u00een ansamblu si de asemenea semne de \u00eentrebare \u00een legatura cu echilibrul planetei si cu evolutia ei viitoare. Evidenta \u00eencalzire globala si cu consecintele ei, poluarea, mijloacele de distrugere catastrofale \u2013 de la armele atomice la cele biologice \u2013, posibilitatile oferite de lumea virtuala, ne\u00eendoielnic si pozitive, dar \u00een acelasi timp, deschizand porti spre un necunoscut si oferind posibilitati de actiune faradelegii, toate acestea apartin nu numai bilantului unui batran aproape nonagenar, ci si cel al situatiei omenirii si al \u00eengrijorarilor sale pentru destinele unui tineret care-si cere legitim dreptul la fericire si existenta linistita \u00eentr-o lume care tinde sa iasa de sub control!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Marturisesc ca uneori ma simt stingher si izolat \u00eentr-o lume a iluziilor. Dintotdeauna, am cautat sa traiesc ca parte a unui \u00eentreg si am avut ca temei pentru aceasta credinta ( \u00een \u00eentelesul cel mai larg si \u00eengaduitor, considerand ca esential este a crede \u00eentr-o forta suprema, deosebirile confesionale apreciindu-le ne\u00eensemnate si convins, de asemenea,… Cite\u0219te mai mult »Bilant \u00eentr-o lume a iluziilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10448","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1294,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10448","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10448"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10448\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10448"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10448"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10448"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}