Infiintarea unui nou muzeu, in Rom\u00e2nia, este un lucru at\u00e2t de rar, inc\u00e2t atunci c\u00e2nd se int\u00e2mpla, el trebuie, musai, consemnat. De data aceasta, faptul s-a int\u00e2mplat la Iasi, intr-o casa de pe Dealul Copoului (mai exact, pe strada Titu Maiorescu, la nr. 12), care se afla de c\u00e2tiva ani in administrarea Universitatii. Rectorul Vasile Isan (putin importa daca a fost chiar ideea lui sau nu; este important ca el a fost cel care a pus in miscare mecanismul administrativ pentru ca ideea sa fie pusa in practica) a initiat lucrarile de restaurare si de amenajare a imobilului, aflat, initial, intr-o stare extrem de proasta. Reusind sa obtina si o finantare europeana, dar av\u00e2nd, bineinteles, un proiect foarte bine intocmit, conducerea Universitatii \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201c a ales sa ofere cladirii destinatia de muzeu. Stiu ca muzeele universitare, in Rom\u00e2nia, se limiteaza, de regula, in extrem de putinele cazuri in care exista, la niste colectii prafuite de fotografii, catastife, diplome si medalii, aruncate in vreun colt de incapere, l\u00e2nga arhiva cu registrele matricole si biroul jerpelit al unui fost rector. In lumea larga, insa, lucrurile nu stau asa. Exista chiar si un Comitet International al Muzeelor si Colectiilor Universitare (UMAC), aflat sub egida Consiliului International al Muzeelor (ICOM), si care grupeaza aproape 200 de muzee, din 40 de tari (din nou, cu regret, trebuie sa constat ca Rom\u00e2nia nu este reprezentata\u00a0 nici\u00a0 in aceasta organizatie, dar nu lipsesc tari precum Belarus, R. D. Congo, Madagascar, Armenia, Bulgaria, Serbia si Filipine). Muzeul universitar reprezinta un motiv de fireasca m\u00e2ndrie pentru cei care ii stau in preajma, dar si, deseori, un depozitar al unor obiecte rare si de mare valoare, stiut fiind ca, peste tot, in lume (poate, mai putin in Rom\u00e2nia, care a ramas cu sistemul sovietic de tutelare a institutelor de cercetare de catre Academie) universitatile si, in general, invatam\u00e2ntul superior se afla avangarda cercetarii stiintifice. Cel care a primit sarcina ducerii proiectului la bun sf\u00e2rsit a fost t\u00e2narul universitar Bogdan Maleon (unul dintre discipolii istoricului Ioan Toderascu). De fapt, la 1 decembrie, c\u00e2nd a avut loc inaugurarea, au fost deschise doua muzee, nu unul, in vechea casa boiereasca din Copou. Unul este, propriu-zis, Muzeul Universitatii, iar celalalt este un muzeu dedicat civilizatiei Cucuteni.
\nPrimul dintre ele str\u00e2nge laolalta cam tot ceea ce este reprezentativ din colectia ingrijita de mai multe generatii de profesori, incep\u00e2nd inca de pe vremea lui Orest Tafrali, in 1916 (amintesc faptul ca universitatea ieseana, mai veche dec\u00e2t cea bucuresteana, a fost infiintata in 1860). Expunerea este grupata tematic, in afara de partea care priveste strict istoricul institutiei, in functie de disciplinele predate in facultatile Universitatii. Sunt expuse acte, documente, carti, obiecte care au apartinut universitarilor ieseni, instrumente de laborator, diplome si medalii. Expunerea se incheie cu o sala dedicata legaturilor pe care Universitatea (mai ales, cea de dupa 1989) le are cu institutii similare din intreaga lume. Expozitia foloseste un mobilier traditional, adecvat stilului casei si subiectului tratat si reuseste performanta de a oferi un sentiment tonic, de simplitate si curatenie, in ciuda unei mari aglomerari de obiecte. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, aproape ca fiecare vitrina te indeamna sa te opresti si sa citesti si etichetele \u2013 lucru ce, sa recunoastem, se int\u00e2mpla destul de rar, chiar si in marile muzee.
\nIn mansarda casei a fost amenajata o sala multimedia, unde se pot desfasura cursuri, conferinte, prelegeri.
\nCelalalt muzeu are o istorie putin diferita. El are la baza at\u00e2t propria colectie a Universitatii \u2013 care a participat, prin profesorii si studentii sai \u2013 la cercetarile arheologice desfasurate pe tot cuprinsul arealului de intindere al culturilor neolitice Cucuteni-Ariusd-Petresti \u2013, c\u00e2t si colectia privata, apartin\u00e2nd Fundatiei \u201eCucuteni pentru Mileniul III\u201c, organizatie culturala infiintata, generos sustinuta financiar si animata de medicul Romeo Dumitrescu, un om care si-a transformat hobby-ul sau pentru arheologia neolitica intr-o a doua profesie, reusind nu doar sa achizitioneze terenuri pe care se afla situri arheologice, pentru a permite cercetatorilor sa lucreze in liniste, lipsiti de stresul creat de presiunea proprietarului, vesnic interesat sa scape c\u00e2t mai repede de prezenta arheologilor pe terenul sau, sa finanteze diverse proiecte culturale si cercetari, ci si apropiindu-se chiar el insusi de sfera cercetarilor, prezent\u00e2nd comunicari stiintifice si incuraj\u00e2nd arheologia experimentala. Trebuie spus ca, desi cultura Cucuteni este cunoscuta, ca atare, de mai bine de un secol, si desi este exceptional de bine documentata arheologic, ea naste, inca, suficient de multe dispute printre specialisti, pentru a st\u00e2rni pasiuni justificate si dezbateri intense. Romeo Dumitrescu are meritul de a fi fost initiatorul mai multor expozitii importante, realizate in ultimii 15 ani, cea mai interesanta fiind aceea deschisa in 2008, intr-un palat vaticanez, cu exponate provenind Rom\u00e2nia, Republica Moldova si Ucraina. De multi ani de zile, doctorul Dumitrescu a incercat sa gaseasca o gazda pentru colectia fundatiei pe care o conduce. Dupa diverse incercari esuate in c\u00e2teva locuri din tara, Universitatea ieseana s-a aratat interesata de proiectul deschiderii unui muzeu dedicat exclusiv acestei civilizatii neolitice. Trebuie spus ca nu este chiar primul muzeu de acest fel din Rom\u00e2nia. In iunie 2005, la Piatra Neamt, a fost deschis, in cadrul Complexului Muzeal Judetean Neamt, un Muzeu de arta neolitica Cucuteni (sic!). Bine prezentat, cu piese superbe, bine puse in valoare, Muzeul din Piatra Neamt are, desigur, meritul int\u00e2ietatii. Numai ca este suficient de mult loc, in Rom\u00e2nia, pentru acest tip de muzee. Asa inc\u00e2t, muzeul recent deschis la Iasi nu poate fi dec\u00e2t binevenit in aceasta comunitate.
\nCeea ce mi s-a parut a fi, din capul locului, interesant la noul muzeu iesean este faptul ca acesta nu cade in capcana fascinatiei pentru \u201earta\u201c neolitica (am pus intre ghilimele cuv\u00e2ntul, pentru ca este, in continuare, greu de discernut intre ceea ce insemna, pentru comunitatile de agricultori \u201ecucutenieni\u201c, arta, in comparatie cu religia sau cu simpla decorare a vaselor). Intr-adevar, frumusetea ceramicii culturii Cucuteni-Tripilie (aceasta din urma este localitatea care a dat numele culturii in Ucraina; in fapt, este vorba despre exact aceeasi civilizatie) este tulburatoare. Tocmai de aceea, orice muzeograf, fie el si arheolog sau nu, este tentat sa acorde spatii largi de expunere vaselor mari sau mici, incizate sau pictate, precum si figurinelor \u2013 a caror semnificatie ram\u00e2ne, pe mai departe, de cercetat…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Infiintarea unui nou muzeu, in Rom\u00e2nia, este un lucru at\u00e2t de rar, inc\u00e2t atunci c\u00e2nd se int\u00e2mpla, el trebuie, musai, consemnat. De data aceasta, faptul s-a int\u00e2mplat la Iasi, intr-o casa de pe Dealul Copoului (mai exact, pe strada Titu Maiorescu, la nr. 12), care se afla de c\u00e2tiva ani in administrarea Universitatii. Rectorul Vasile… Cite\u0219te mai mult »Doua noi muzee: la Iasi! (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7078],"class_list":["post-10429","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee-la-iasi"],"views":1612,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10429","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10429"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10429\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10429"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10429"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10429"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}