{"id":10426,"date":"2012-01-19T10:34:11","date_gmt":"2012-01-19T08:34:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10426"},"modified":"2012-01-19T10:34:26","modified_gmt":"2012-01-19T08:34:26","slug":"armonia-marturisirilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/armonia-marturisirilor\/","title":{"rendered":"ARMONIA MARTURISIRILOR"},"content":{"rendered":"

Carmen Petra Basacopol \u00een dialog cu Ion Bogdan StefAnescu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Carmen Petra Basacopol, nume sonor al muzicii contemporane rom\u00e2nesti, descinde dintr-o lume artistica ce reprezinta \u00eensasi istoria culturii noastre. Este conectata continuu la un spatiu sonor pe care, atunci c\u00e2nd \u00eel asterne pe h\u00e2rtie, ne umple sufletele de armonie. <\/strong><\/em><\/p>\n

Ion Bogdan Stefanescu: Doamna Carmen Petra Basacopol, sunteti o personalitate remarcabila a muzicii rom\u00e2nesti, cu un stil recognoscibil printr-o anumita consecventa a limbajului muzical, modern, laconic \u00een efecte si puternic ancorat \u00eentr-un filon romantic evident. Cum priviti din \u00eenaltul staturii dumneavoastra artistice fenomenul muzical actual?<\/em><\/strong>
\nCarmen Petra Basacopol:<\/strong> Destul de diversificat \u00een ceea ce priveste stilul. E un lucru bun, fiindca asta \u00eenseamna libertate de conceptie, se respecta personalitatea fiecaruia. Ma intereseaza orice muzica \u00een care sesizez o anumita emotie, care ma transpune \u00eentr-o alta lume. \u00cen zilele noastre se foloseste foarte mult percutia, dar, daca exista traire, \u00eemi place.
\nI.B.S.: Apropo de instrumente: dumneavoastra sunteti atrasa, evdient, de harpa. Ati avut revelatia unui interpret exceptional cum este domnul Ion Ivan Roncea sau, pur si simplu, iubiti acest instrument \u00een mod special?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> E adevarat, dar lucrurile s-au \u00eent\u00e2mplat putin altfel: eram studenta la Conservator si, \u00een ciuda faptului ca eram foarte constiincioasa, am \u00eendraznit sa lipsesc de la un curs pentru ca dintr-o clasa au ajuns p\u00e2na la mine sunetele unei harpe. Am ramas pur si simplu tintuita, vrajita de acea sonoritate si am vrut sa o ascult la nesf\u00e2rsit. Netraind \u00een Bucuresti, nu avusesem posibilitatea sa aud un asemenea instrument celest. Brusc, mi s-a deschis un c\u00e2mp sonor care corespundea cu ceva din sufletul meu. A fost dragoste la prima vedere.
\nI.B.S.: Si ati avut imediat pornirea sa scrieti pentru harpa?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Mi-am dorit sa scriu imediat, dar am realizat ca e foarte greu. E un instrument diatonic, trebuie sa fii foarte atent cu pedalele ca sa rezolvi cromatismele. Cred ca de aceea nu s-a scris foarte mult pentru harpa, dar asta nu m-a \u00eempiedicat pe mine. Harpa face parte din universul meu. Norocul mare a fost ca l-am \u00eent\u00e2lnit pe Ion Ivan Roncea, care mi-a purtat muzica prin toata lumea. Un alt mare harpist \u2013 Nicanor Zabaleta \u2013, mi-a comandat \u201eConcertul pentru harpa\u201c. Am fost chiar la el acasa. Din pacate, la scurta vreme dupa ce i l-am trimis, a murit si nu a mai apucat sa-l c\u00e2nte, dar am o scrisoare de la el prin care \u00eemi multumeste, \u00eemi spune ca e grav bolnav, dar ma asigura ca discipolii lui \u00eel vor interpreta. Am avut o prima auditie si la Festivalul International al Harpistilor de la Geneva, cu \u201eAnotimpurile\u201c. De asemenea, cele \u201eSase preludii\u201c dedicate Lianei Pasquali \u2013 fondatoarea scolii rom\u00e2nesti de harpa \u2013, au ajus, prin Vera Badings, o alta mare harpista a lumii, sa fie impuse la Concursul National de Harpa de la Amsterdam. Apropos de concursuri, \u00een 1977, la un an dupa ce Ion Ivan Roncea devenea laureatul celei mai importante competitii din lumea harpei, organizate la Ierusalim, fiind rasplatit cu un instrument foarte valoros, am fost si eu invitata sa fac parte din acel juriu at\u00e2t de prestigios.
\nI.B.S.: \u00centeleg ca nu v-ati format la Bucuresti<\/em>.<\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Nu, m-am nascut la Sibiu si p\u00e2na sa ajung la Bucuresti am mai cutreierat si alte orase. \u00censa de la trei ani am avut parte de muzica, pentru ca mama \u00eesi dadea, \u00een vremea aceea, licenta la pian, la Conservatorul lui Sabin Dragoi de la Timisoara. C\u00e2t timp studia, pe noi, cele trei surori, ne trimitea la joaca. Dar eu ma ascundeam invariabil sub pian, ascult\u00e2nd-o timp de patru ore, fara sa scot vreun sunet. Problema era ca, de fiecare data,\u00a0 termina studiul cu \u201eRevolutionarul\u201c lui Chopin, iar eu \u00eencepeam sa pl\u00e2ng si ma desconspiram. Degeaba ma bestelea ca \u00een loc sa ma joc stateam ghemuita sub pian at\u00e2tea ore; eu eram pur si simplu vrajita de muzica. Astfel \u00eenc\u00e2t, desi mama considera ca studiul pianului trebuia \u00eenceput la sapte ani, cu mine a fost nevoita sa faca o exceptie. Am lucrat sapte ani cu ea, adica p\u00e2na la unsprezece ani. Chiar la acea v\u00e2rsta am primit o bursa pentru Paris, oferita de Sabin Dragoi. Ma ascultase improviz\u00e2nd si m-a placut foarte mult. Din pacate, mama \u2013 Clementina Petra, artista complexa (pe l\u00e2nga pian a terminat, prin corespondenta la Paris, Academia de Arte Frumoase, picta si sculpta excelent; exista la Sibiel un mic muzeu \u00een care pot fi admirate lucrarile ei) \u2013, a refuzat sa se deplaseze cu mine, asa ca am ramas \u00een C\u00e2mpia Turzii, unde ne stabiliseram de ceva vreme. Am urmat un liceu obisnuit, dar nu am abandonat studiul muzicii. Cu acest bagaj am ajuns la Conservatorul din Bucuresti.
\nI.B.S.: Exista doua nume feminine de rasunet \u00een lumea artistica rom\u00e2neasca ce m-au atras \u00eentotdeauna prin muzicalitatea si, \u00een acelasi timp, robustetea sonoritatii lor: Sorana Coroama Stanca si Carmen Petra Basacopol. Sunt \u00eenvaluite \u00eentr-o aura de boierie. Am fost convins ca veniti dintr-o familie educata, cu apetit pentru arta si iata ca dumneavoastra \u00eemi confirmati teoria.<\/em><\/strong>
\nC.P.B: <\/strong>E drept, muzica este o traditie de familie. Bunicul meu c\u00e2nta la flaut, iar noi, toate cele trei surori, am studiat pianul.
\nI.B.S.: Cum era, din punct de vedere artistic, Bucurestiul studentiei dumneavoastra?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Era fenomenal. Am avut ocazia sa-l vad si sa-l ascult pe Enescu. Nu aveam mari posibilitati materiale si de fiecare data, fiindca mi-o doream cu ardoare, reuseam sa intru la concertele lui fara bilet, p\u00e2ndind si profit\u00e2nd de neatentia portarului. Enescu a \u00eensemnat totul pentru mine. Aproape ca nu dormeam daca stiam ca are repetitie a doua zi. O data am stat chiar \u00een primul r\u00e2nd, l\u00e2nga piciorul lui; se cutremura podiumul c\u00e2nd dirija. Era impresionant, ravasitor.
\nI.B.S.: Mai t\u00e2rziu l-ati descoperit pe compozitorul Enescu.<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Asa este si mi-a placut enorm muzica lui. Doctoratul meu este realizat asupra muzicii lui Enescu, dar si a lui Jora si Constantinescu, care mi-au fost profesori.
\nI.B.S.: Ati avut o stea calauzitoare, fiindca ati \u00eent\u00e2lnit cele mai importante personalitati ale vietii muzicale rom\u00e2nesti. Sabin Dragoi v-a oferit o bursa, l-ati ascultat pe viu pe George Enescu, profesori v-au fost Mihail Jora si Paul Constantinescu.<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> \u00centr-adevar, am avut mare noroc. La orchestratie l-am avut pe Theodor Rogalski, caruia \u00eei aratam tot timpul ce lucram. Mihail Jora \u00eensa m-a format. Lucram cu el \u00een particular, pentru ca la vremea aceea nu era agreat la Conservator. Ma pl\u00e2ngeam mereu lui ca nu stiu nimic, iar el ma linistea, spun\u00e2ndu-mi ca si el mai \u00eent\u00e2i studiase Dreptul si foarte t\u00e2rziu se apucase de muzica si , cu toate acestea, iata ca era compozitor.
\nI.B.S.: Ati mai facut si alte studii \u00een paralel, asa cum se purta?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Am facut Filosofia.
\nI.B.S.: Si cum ati ajuns sa faceti Doctoratul la Paris?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Pe vremea aceea era aproape imposibil sa se \u00eent\u00e2mple asa ceva. Destinul m-a purtat \u00een Maroc, unde sotul meu, medicul Alexandru Basacopol, a lucrat timp de cinci ani. A trebuit sa organizeze c\u00e2teva spitale de TBC. E un foarte bun specialist \u00een bolile pulmonare. \u00cen toata acea perioada eu am predat la Conservatorul din Rabat si mi-am permis sa fac naveta la Paris unde, sub \u00eendrumarea lui Jaques Chailley, la Sorbona, mi-am luat titlul de Doctor. Norocul mi-a sur\u00e2s si de data aceea. Foarte putini erau acceptati la clasa maestrului. La Sorbona, subiectul tezei trebuie sa fie absolut original, altfel nu intereseaza. Nu e ca la noi, unde orice compilatie trece ca teza de doctorat. Or, eu vorbeam despre originalitatea muzicii rom\u00e2nesti. Cei din comisie s-au uitat z\u00e2mbind la mine, \u00eentreb\u00e2ndu-ma daca sunt convinsa ca pot realiza o asemenea teza. Le-am raspuns ca sunt din Ardeal, o zona \u00een care oamenii g\u00e2ndesc foarte greu, chiar se fac glume pe seama lor si de aceea le trebuie mult timp pentru a lua o hotar\u00e2re, dar \u00een clipa \u00een care au luat-o, nu mai pot renunta. Dintre toti cei care am dat examen \u00een ziua aceea, am fost singura admisa.
\nI.B.S.: Mie mi se pare ca, \u00een Rom\u00e2nia, exista cele mai interesante compozitoare.<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Astazi da. S-a deschis parca o lume…
\nI.B.S.: Dumneavoastra nu va simteati stinghera printre at\u00e2tia barbati compozitori? Faceti parte din generatia de aur.<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> \u00cenaintea mea era totusi Hilda Jerea. Pacat ca astazi nu i se mai c\u00e2nta concertul de pian. Eu am fost colega cu Stefan Niculescu, Anatol Vieru, Aurel Stroe. Eram un grup sudat, nu conta v\u00e2rsta, nici faptul ca eram femeie, asadar nu mi-am pus problema asta niciodata. C\u00e2nd Dumnezeu \u00eeti da un talent, nu tine cont de sex. E drept ca, \u00een Franta, mi s-a spus ca nu domnea chiar at\u00e2ta egalitate, libertate si fraternitate si ca era o mare minune ca reusisem sa intru la doctorat, fiindca femeile nu prea erau acceptate.
\nI.B.S.: Aveti o energie creatoare debordanta. Mi-ati \u00eencredintat de cur\u00e2nd ultimul ciclu de piese pentru flaut \u2013 \u201ePasarile\u201c. Interpretii va influenteaza? Va doriti sa scrieti pentru cineva anume?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Cu certitudine. Asa am scris pentru doamna Pasquali, pentru Jora, pentru Ion Ivan Roncea, pentru dumneavoastra. C\u00e2nd ma impresioneaza un interpret, scriu pentru el si \u00eei daruiesc piesa, idiferent daca ma c\u00e2nta sau nu.
\nI.B.S.: Dar cum e sa scrii pentru propriul fiu: Paul Basacopol, solist al Operei din Bucuresti?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> \u00cen momentul \u00een care scrii, nu mai e propiul tau fiu. E tot un interpret pe care \u00eel iubesti.
\nI.B.S.: Ati dorit ca Paul sa faca muzica?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Deloc. Era pregatit pentru Politehnica, dar a fost mai puternica muzica. E drept ca a studiat pianul cu mine \u00eenca de pe vremea c\u00e2nd eram \u00een Maroc. Deschisesem si o scoala de pian pentru copii. Aveam o metoda prin care reuseam sa \u00eei fac pe cei mici sa c\u00e2nte foarte repede pe scena. A fost un adevarat succes. De fapt, asa \u00eemi obtineam banii pentru Paris.
\nI.B.S.: Aveti compozitori preferati?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Sostakovici, mai ales \u00een muzica de camera; de asemenea Bartok si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Messiaen; am avut posibilitatea sa stau sase luni la Cit\u00e9 des Arts si l-am ascultat c\u00e2nt\u00e2nd la orga, \u00een fiecare duminica.
\nI.B.S.: \u00cesi interpreta muzica?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Da, foarte rar o c\u00e2nta pe a altora. C\u00e2nd improviza, \u00eensa, era extraordinar. Nu mai exista nimeni pe lume, nici noi, nici el. Coplesitor de-a dreptul. Discut\u00e2nd cu dumneavoastra, \u00eemi dau seama ca am avut noroc \u00een viata de oameni deosebiti. Am putut sa-i ascult pe Enescu, Rogalski, Jora, Messiaen, Chailley. Scoala mai buna ca asta nu exista.
\nI.B.S.: Va amintiti cum a fost la prima auditie absoluta a primei dumneavoastra lucrari?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Cum sa nu. \u201eSonata de violoncel\u201c cu maestrul Andropov. Am fost \u00eentr-adevar marcata de acea \u00eent\u00e2lnire. Era de o puritate sufleteasca cum rar se \u00eent\u00e2lneste, de aceea avea sunetul acela inconfundabil. Am devenit foarte buni prieteni, mi-a fost ca un frate, ba mai mult, mi-a fost chiar elev, fiindca a studiat cu mine teoria, contrapunctul si armonia. Ma primea \u00een casa lui ca pe o floare rara, iar eu l-am \u00eenvatat pe maestru tot ce am stiut. Era un interpret exceptional si \u00eesi dorea sa fie si compozitor.
\nI.B.S.: La Conservatorul din Bucuresti ati predat?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Am asteptat opt ani ca sa ma pot angaja ca profesor. Desi terminasem studiile cu 10 pe linie, iar legea \u00eemi dadea dreptul automat sa ma angajez imediat ca profesor, nu s-a putut, din cauza originii sociale. Nu prea aveam din ce trai. M-am dus la Ion Dumitrescu, presedintele Uniunii Compozitorilor, caruia \u00eei ram\u00e2n profund recunoscatoare pentru ca m-a ajutat enorm: mi-a dat o bursa de creatie cu care m-am \u00eentretinut. Trebuia sa merg o luna pe an la Pelisor, sa compun. Era acolo un pian alb, pictat cu cozi de paun, o superbitate. Reuseam sa scriu o sonata exact \u00eentr-o luna. Extraordinar a fost faptul ca acolo i-am cunoscut pe Marin Preda, pe Theodor Mazilu, pe Eusebiu Camilar, pe Paul Gherasim, personalitati care m-au influentat puternic.
\nI.B.S.: Extraordinar sa poti avea asemenea \u00eent\u00e2lniri si sa faci parte dintr-o pleiada at\u00e2t de valoroasa de oameni de cultura!<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Asa este. Era o emulatie continua. Am avut un anturaj fantastic.
\nI.B.S.: V-ati simtit influentata de scrierile sau picturile lor?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Nu, am fost influentata de sufletul lor, de discutiile pe care le purtam. Erau oameni foarte preocupati, s-au fram\u00e2ntat pentru arta. Arta era mijlocul nostru de a evada din mediul \u00een care traiam.
\nI.B.S.: Dumneavoastra, \u00een clipa aceasta, aduceti \u00een prim-plan o lume aproape disparuta din constiinta publica. Resimtiti lucrul acesta?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Foarte bine ati pus problema. Simt cu mare durere lucrul acesta.
\nI.B.S.: Exista totusi o dimensiune pe care Dumnezeu a daruit-o creatorilor, aceea de a dainui peste timp prin operele lor. <\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Dar sa stiti ca Dumnezeu a pus si o raspundere foarte mare \u00een constiinta noastra. Un creator nu mai poate sa-si traiasca viata asa cum o fac alti muritori. Este mereu \u00eentr-o comunicare directa. Asa cum eu, tot timpul, sunt conectata la o lume sonora. \u00cen momentul \u00een care nu poti scrie ceea ce auzi, suferi enorm. E o suferinta diferita de cea fizica, dar si ea te poate distruge. Lucrurile devin complicate, fiindca viata te solicita \u00een diverse directii si nu-ti da un anumit ragaz de care sa profiti. Atunci te \u00eemparti, suferind.
\nI.B.S.: Va alegeti anumite subiecte sau dati fr\u00e2u liber inspiratiei?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Totul e inspiratie.
\nI.B.S.: Ati putea scrie la comanda?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Nu, sigur \u00eemi iese ceva ur\u00e2t. Iar daca as sti ca urmeaza sa fiu si platita, sigur nu mi-ar mai\u00a0 iesi nimic. Trebuie sa fie gratuit, trebuie sa dau fara sa ma g\u00e2ndesc, altfel e imposibil sa ram\u00e2n conectata. \u00cen alte tari, comanda devine sursa de supravietuire, la noi \u00eenca mai merge si asa ca mine.
\nI.B.S.: Ultima data c\u00e2nd am stat de vorba, mi-ati spus un lucru foarte dragut \u2013 eu si sotul meu \u00eenca nu ne ast\u00e2mparam \u2013 dumneavoastra erati la ultimele retusuri ale unui ciclu de lied-uri, iar dl doctor era de garda la spital. Formidabil! Acum ce nazb\u00e2tii mai faceti?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: P<\/strong>lec la Iasi. Exista acolo o studenta care si-a facut teza de doctorat numai cu muzica mea. Se mai \u00eent\u00e2mpla si asa ceva. Apoi o sa ajung la Brasov, sunt \u00een juriul concursului organizat de Mariana Nicolesco.
\nI.B.S.: A, si dupa aceea veniti la Ploiesti, unde va c\u00e2nt eu concertul. Deci sunteti o persoana itineranta \u00een aceasta perioada. V-as mai \u00eentreba daca aveti nevoie de un anumit confort c\u00e2nd scrieti?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Am nevoie de liniste, iar sotul meu respecta foarte mult lucrul acesta. Pur si simplu se retrage c\u00e2nd ma asez la pian.
\nI.B.S.: De aceea scrieti o muzica melodioasa, armonioasa.<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Ce sa fac daca nu aud altceva? Am scris o singura data o muzica dodecafonica. Am prezentat-o la Uniune si toata lumea a fost fericita. S-a \u00eent\u00e2mplat\u00a0 doar o data.
\nI.B.S.: Le-ati oferit numai o bucurie de moment. \u00cenchei interviul nostru printr-o \u00eentrebare care va va surprinde cu siguranta : cum v-ati cunoscut sotul?<\/em><\/strong>
\nC.P.B.: <\/strong>Ha, la Opera! Ne-am asezat \u00eent\u00e2mplator unul l\u00e2nga altul. Era Festivalul Enescu, iar noi veniseram sa ascultam \u201eOedip\u201c.
\nI.B.S.: Asadar, tot Enescu. L-ati admirat \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t el v-a binecuv\u00e2ntat prin muzica lui.<\/em><\/strong>
\nC.P.B.:<\/strong> Sa stiti ca nimic nu e \u00eent\u00e2mplator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Carmen Petra Basacopol \u00een dialog cu Ion Bogdan StefAnescu   Carmen Petra Basacopol, nume sonor al muzicii contemporane rom\u00e2nesti, descinde dintr-o lume artistica ce reprezinta \u00eensasi istoria culturii noastre. Este conectata continuu la un spatiu sonor pe care, atunci c\u00e2nd \u00eel asterne pe h\u00e2rtie, ne umple sufletele de armonie. Ion Bogdan Stefanescu: Doamna Carmen Petra… Cite\u0219te mai mult »ARMONIA MARTURISIRILOR<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7077],"class_list":["post-10426","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-carmen-petra-basacopol"],"views":1413,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10426","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10426"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10426\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10426"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10426"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10426"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}