{"id":10417,"date":"2012-01-19T10:24:28","date_gmt":"2012-01-19T08:24:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10417"},"modified":"2012-01-19T10:24:43","modified_gmt":"2012-01-19T08:24:43","slug":"lumea-pe-dos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lumea-pe-dos\/","title":{"rendered":"Lumea pe dos"},"content":{"rendered":"

Jos\u00e9 Donoso, \u201eObscena pasare a noptii\u201c<\/em>, traducere si note de Dan Munteanu Col\u00e1n, Bucuresti, Editura Leda, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Considerat de Carlos Fuentes \u201eautorul unuia dintre cele mai bune romane nu doar ale literaturii latino-americane, ci ale intregii literaturi contemporane, \u00abObscena pasare a noptii\u00bb\u201c, fiind unul dintre membrii marcanti ai generatiei celebrului \u201eboom\u201c al anilor ’60-’70 (si, in paranteza fie spus, chiar creatorul acestei sintagme ce apare in titlul eseului sau din 1972, \u201eHistoria pesonal del \u201eboom\u201c\u201e), chilianul Jos\u00e9 Donoso nu s-a bucurat de faima uriasa a lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez sau a lui Mario Vargas Llosa, ram\u00e2n\u00e2nd, insa, un scriitor exceptional, fara de care panorama prozei continentului sud-american si a epocii noastre in ansamblu ar fi imposibil de conceput. Opera lui Donoso este, de la inceputurile sale reprezentate de romanele \u201eCoronaci\u00f3n\u201c (1960) sau \u201eUn lugar sin l\u00edmites\u201c (1965) si pana la extraordinara si luxurianta constructie narativa din \u201eEl obsceno p\u00e1jaro de la noche\u201c (1970), plasata pe de o parte sub semnul influentei excelent asimilate a lui Henry James, pe care scriitorul chilian l-a privit mereu drept marele sau maestru si, pe de alta, a importantei pe care autorul o dadea traditiilor folclorice si mitologiei tarii sale, de care a fost intotdeauna profund legat, in maniera realismului magic, pe care, insa, l-a practicat cu o originalitate a formulei narative si a expresiei absolut unice in contextul prozei secolului trecut. De la Henry James provine predilectia lui Donoso pentru spatiile inchise, pentru atmosfera sufocanta si pentru un aspect care l-a preocupat mereu, si anume dificultatea de a stabili un dialog real intre oameni sau chiar incapacitatea fiintei umane de a realiza o comunicare adevarata, dincolo de cliseele de limbaj ori de conventiile ce limiteaza in mod fatal dialogul. Iar din traditiile chiliene vine naturaletea cu care scriitorul trateaza p\u00e2na si cele mai neobisnuite int\u00e2mplari sau fapte ale personajelor ce-i populeaza creatiile.
\nCapodopera sa ram\u00e2ne, fara indoiala, romanul \u201eObscena pasare a noptii\u201c, receptata superlativ in intreaga America Latina imediat dupa aparitie, creatie impresionanta si extrem de complexa, miz\u00e2nd pe mai multe linii ale subiectului, pe o excelenta tehnica a punctului de vedere si pe un ansamblu de voci narative ce determina un discurs polifonic absolut remarcabil, pun\u00e2nd sub semnul intrebarii capacitatea fiintei umane de a ajunge vreodata la adevarurile ultime si definitive. Desigur, dincolo de pretextul epic si de nenumaratele complicatii de-a dreptul baroce ale textului de fata, Donoso a dorit si sa ofere cititorului (desigur, in mod indirect) o imagine simbolica a societatii chiliene contemporane lui, cu toata ipocrizia ce o caracteriza in ciuda permanentei si mult clamatei obsesii a sinceritatii. Imposibil de redus la un singur nivel ori fir epic, romanul \u201eObscena pasare a noptii\u201c structureaza o altfel de imagine a lumii fata de aceea cu care alti scriitori latino-americani ai ultimelor decenii ne-au obisnuit. Caci avem de-a face, in paginile acestei carti, cu o lume de cosmar, veritabil spatiu predilect al fiintelor diforme si marcate de tot felul de dizabilitati si unde normalitatea fizica si psihica devine, treptat, exceptia, nu norma. Astfel ca cel care incearca sa relateze labirintica istorie a familiei Azcoit\u00eda si a la fel de labirinticei Case de Exercitii Spirituale a Incarnarii din Chimba, si anume fostul servitor si secretar al stap\u00e2nului don Jer\u00f3nimo de Azcoit\u00eda, Humberto Pe\u00f1aloza, devine el insusi alienat, iar din narator implicat si protagonist activ se va transforma in scriitor ratat, incapabil sa mai puna in ordine nenumaratele variante ale adevarului la care ajunge si aleg\u00e2nd, ca solutie finala, doar sa aseze cap la cap povestile, istoriile si relatarile paralele ale unor fapte disparate care ar urma ca, in extremis, sa ofere un soi de substitut de adevar si, deopotriva, de substitut al lumii normale, cata vreme Casa de Exercitii Spirituale nu va mai fi altceva dec\u00e2t imaginea tuturor spaimelor omenesti, a celor mai intunecate temeri, axis mundi pe dos si oglindire a unei realitati familiare in raspar.
\nLa nivel simbolic, avem de-a face si cu incercarea lui Donoso de a exprima realitatea de ansamblu a fenomenului social chilian prin intermediul decaderii si degradarii tot mai accentuate a unei familii altadata de vaza, marcata, insa, de esecul unei casnicii in care niciunul dintre protagonisti, In\u00e9s si Jer\u00f3nimo, nu se mai simte implinit si de permanentele schimburi de roluri (nu insa si de caracteristici!) intre stap\u00e2ni si servitori, intre cei normali si cei insemnati de diformitatile care ii individualizeaza si ii singularizeaza. Pe\u00f1aloza insusi va fi redus, treptat, la statutul de \u201eMutulica\u201c, asa cum i se si spune, el devenind din scriitor aspirant simplul obiect de amuzament al orfanelor si calugaritelor adapostite in Casa Exercitiilor Spirituale, creata ea insasi, asemenea mitologicului labirint, pentru a adaposti si a ascunde un monstru. Nu Minotaurul, de asta data, ci replica sa latino-americana, adica fiul lui Azcoit\u00eda, monstruos, la r\u00e2ndul sau. Iar pentru a nu se simti diferit, in jurul lui este adunat un intreg univers al bolii, al exceptiei, al diformitatii. Astfel ca lumea reala, cea adevarata, este izgonita in spatele zidurilor casei ce pare, deci, veritabila cazemata si noua versiune a unui Castel kafkian unde cu adevarat nimeni nu poate patrunde. Cu toate acestea, fascinatia celor care traiesc in interiorul zidurilor fata de lumea exterioara nu poate fi inabusita complet, la fel cum nici dorinta celor din exterior de a patrunde in acest univers secret nu are cum sa fie anulata. De aici permanentul vis-fantezie, uneori chiar cu accente net erotice, chiar daca e vorba de cele mai multe ori despre un eros maladiv si aberant (de pilda, obsesia lui Humberto pentru In\u00e9s, sotia superiorului sau) al schimbului de roluri, al inlocuirii, al substituirii realului si normalului cu monstruosul.
\nVor fi puse, deci, indirect, fata in fata, imaginea adevarului, inteles drept construct verbal al realitatii, si adevarul fiecarui personaj in parte, in cadrul unei naratiuni arborescente, cu note naturaliste, alegorice si realist-magice. Deloc int\u00e2mplator, amenintarea la care se g\u00e2ndesc cu totii este Imbunche (monstrul devenit, in folclorul chilian, imagine a maleficului prin excelenta), care provine din copiii nevinovati rapiti de vrajitoare, carora, dupa ce le sunt cusute toate orificiile naturale ale corpului, le este menit sa pazeasca comorile ascunse. Metafora, fara indoiala, a imposibilitatii stabilirii unei reale comunicari intre oameni in mijlocul unui univers plasat, de la inceput si pana la sf\u00e2rsit, sub semnul monstruosului si al exceptiei de la orice regula etica ori estetica. In acest cadru, nici povestea sarcinii considerate initial miraculoase a lui Iris Mateluna, una dintre orfanele adapostite in casa si care, de fapt, poarta copilul lui Mutulica, nu mai pare incredibila, ci perfect adaptata acestui loc afectat de ruina fizica, semn, desigur, al degradarii profunde ce afecteaza moravurile unei lumi aflate intr-o accentuata descompunere. Nu e o surpriza, asadar, ca multe dintre int\u00e2mplarile bizare sau friz\u00e2nd absurdul care sunt relatate pe parcursul cartii tin de domeniul lui \u201ese spune ca…\u201c, \u201elumea zice ca…\u201c, insusi Pe\u00f1aloza nefac\u00e2nd altceva dec\u00e2t sa inregistreze povestile altora, tem\u00e2ndu-se ca intr-o astfel de lume capacitatea lui insusi de a crea povesti originale ori mai mult sau mai putin adevarate a incetat sa se mai poata manifesta. Fiecare personaj da senzatia ca este captiv in propria sa lume, in micul lui univers aberant din care nu exista cale de scapare, iar unica speranta a lui Pe\u00f1aloza este, de la un moment dat incolo, aceea de a incerca sa construiasca, fie si prin discursurile altora pe care si le asuma ca fiind ale sale, veritabile realitati paralele care, chiar daca nu pot inlatura monstruosul realitatii Casei Exercitiilor Spirituale, pot incerca macar sa o exprime intr-un alt mod, prin intermediul unor discursuri paralele, chiar daca sunt menite sa ram\u00e2na pentru totdeauna subordonate versiunii oficiale a adevarului impus de familia Azcoit\u00eda.
\nLimita dintre real si fantastic este, astfel, din ce in ce mai greu de observat, mai cu seama prin accentul pe care Donoso il pune pe irationalitatea desprinsa parca de-a dreptul din literatura gotica a secolului al XVIII-lea ce domina manifestarile pe care le au in cele mai (aparent!) obisnuite momente locuitorii Casei. Dupa cum autorul a afirmat el insusi in repetate r\u00e2nduri, fiintele decrepite si marcate de povara v\u00e2rstei care sunt adapostite in Casa Exercitiilor Spirituale semnifica elementele reactionare si retrograde de care societatea chiliana nu reusea sa scape sau sa se dispenseze, acestea sf\u00e2rsind prin a alcatui o puternica alianta ce transforma Casa intr-un veritabil spatiu infernal, replica peste timp a Infernului dantesc si a cercurilor sale din care nu exista scapare. De aici, fara indoiala, si viziunea sumbra cu privire la viitor, considerat imposibil de intrevazut si chiar amenintarea cea mai mare pe care personajele o pot concepe, prinse cum sunt intr-un soi de prezent etern care le supune damnarii fara de speranta.
\nNaratiunea se dezvolta, astfel, urm\u00e2nd mai multe scenarii fizice si \/ sau simbolice si ia nastere din mers, urm\u00e2nd, practic, modelul functionarii unei inedite structuri de dicteu automatic in cheie realist-magica. Sau, in anumite momente ale desfasurarii actiunii (actiunilor nenumarate!), Donoso da cititorului senzatia ca naratorul sau nu face altceva dec\u00e2t sa aleaga, la int\u00e2mplare, fragmente disparate dintr-o masa de evenimente (sau de evenimente ale discursului), intre care, insa, e dificil, uneori, sa se stabileasca niste conexiuni clare la nivel logic. Rezultatul va fi, cel putin la nivel aparent, o structura epica lipsita de structura, dar care, atent analizata, se va dezvalui ca excelent exemplu al unei polifonii narative cu adevarat uimitoare in toate datele sale esentiale. Caci ambiguitatea controlata, imprecizia voita si aparentele inconsecvente nu fac altceva dec\u00e2t sa configureze dialogismul interior al acestui text romanesc unic. Pe\u00f1aloza se dovedeste, deci, a fi mut la nivel exterior (numit de toti Mutulica!) si polifonic la nivel profund, veritabila noua punere in scena a eternei diferente dintre aparenta si esenta, de asta data la nivel discursiv. Humberto Pe\u00f1aloza relativizeaza, proced\u00e2nd astfel, insusi regulile discursului istoric, inteles ca unica baza logica a oricarui discurs romanesc contemporan. Polifonia textului lui Donoso devine, la r\u00e2ndul ei, semnul reinterpretarii pe care o face Pe\u00f1aloza adevarului istoric si, implicit, realitatii strict definite in limitele vechiului principiu al mimesis-ului \u2013 de a carui criza scriitorul chilian era pe deplin constient mai cu seama la nivelul literaturii latino-americane. \u201eObscena pasare a noptii\u201c se ridica, astfel, ca text romanesc si veritabil (remarcabil!) experiment narativ impotriva tuturor asa-ziselor adevaruri oficiale ale unei societati refractare la nou si mult prea aplecate asupra propriilor conventii \u2013 si, implicit, diformitati monstruoase. In egala masura, textul devine, pe parcurs, discurs legitimator al vechilor mituri, investite cu o noua putere de semnificatie si dovada literara ca adevarul istoric oficial nu este intotdeauna singurul mod de valorizare a faptelor si evenimentelor ce marcheaza existenta umana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jos\u00e9 Donoso, \u201eObscena pasare a noptii\u201c, traducere si note de Dan Munteanu Col\u00e1n, Bucuresti, Editura Leda, 2011   Considerat de Carlos Fuentes \u201eautorul unuia dintre cele mai bune romane nu doar ale literaturii latino-americane, ci ale intregii literaturi contemporane, \u00abObscena pasare a noptii\u00bb\u201c, fiind unul dintre membrii marcanti ai generatiei celebrului \u201eboom\u201c al anilor ’60-’70… Cite\u0219te mai mult »Lumea pe dos<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7071,7070,7072],"class_list":["post-10417","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-obscena-pasare-a-noptii","tag-jose-donoso","tag-roman-latino-american"],"views":2065,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10417","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10417"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10417\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10417"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10417"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10417"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}