{"id":10414,"date":"2012-01-19T10:22:37","date_gmt":"2012-01-19T08:22:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10414"},"modified":"2012-01-19T10:22:50","modified_gmt":"2012-01-19T08:22:50","slug":"rememorari-in-anul-caragiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rememorari-in-anul-caragiale\/","title":{"rendered":"Rememorari \u00een Anul Caragiale"},"content":{"rendered":"

\u2013 160 de ani de la nastere si un secol de la moarte \u2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Iasii, cu faimoasa Junime, cu Teatrul National, cu marile reviste \u201eConvorbiri literare\u201c si \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, cu ziare care i-au acordat lui Caragiale o deosebita si permanenta atentie, urmarindu-i pas cu pas evolutia, dar care s-au bucurat si de colaborarea sa, cu scriitorii, carturarii si jurnalistii binecunoscuti de aici, multi fiindu-i prieteni apropiati, orasul \u00een care, \u00een repetate r\u00e2nduri, a intentionat sa se stabileasca si de care l-a legat, la un moment dat, si o ravasitoare iubire, iar alta data o aventura electorala, a \u00eensemnat pentru creatorul \u201eScrisorii pierdute\u201c un adevarat reper \u2013 reperul nordic \u2013 de-a lungul a 42 de ani. Primul sau contact cu \u201ealchimia subtila a farmecului\u201c urbei pe care G. Calinescu avea sa o numeasca \u201eFlorenta Rom\u00e2niei\u201c s-a produs \u00een 1870, ca sufleur \u00een trupa Pascaly, iar ultima sa vizita la Iasi a avut loc cu numai doua luni \u00eenainte de moarte. Venise direct de la Berlin pentru a se reculege la mormintele prietenilor disparuti (Vasile Pogor, Ranetti Roman, A. Steurman-Rodion) si a se revedea cu Iacob Negruzzi, Eduard Caudella sau Petre Th. Missir. Fapt tulburator, care dovedeste c\u00e2t de pretuite erau \u00een capitala Moldovei opera si personalitatea marelui scriitor, dar si vocatia Iasului de a concentra si a pune \u00een lumina marile valori \u2013 vocatie aproape pierduta astazi \u2013 \u00een perioada 15-28 octombrie 1912, la Teatrul National, al carui director era Mihail Sadoveanu, sub genericul \u201eSaptam\u00e2na Caragiale\u201c, au fost montate si reprezentate, cu acordul familiei dramaturgului, 14 spectacole cu toate piesele acestuia. Era prima integrala Caragiale. O integrala pregatita doar \u00een c\u00e2teva luni, imediat dupa moartea scriitorului. \u00cen deschiderea acelui regal teatral, Sadoveanu declara: \u201eAm voit ca aceste reprezentatii ale operei dramatice a lui Caragiale sa fie o sarbatoare literara pentru tot Iasul intelectual, pentru care marele disparut a avut simpatie si \u00een care pentru prima oara piesele lui au vazut lumina rampei\u201c.
\nSe producea astfel la Iasi a doua premiera Caragiale absoluta la nivel national.
\nCa dramaturg, Caragiale ajunge la Iasi \u00een 1878 \u2013 c\u00e2nd, cum noteaza si Titu Maiorescu \u00een \u201e\u00censemnari zilnice\u201c, citeste, cu ocazia celei de a XV-a aniversari a \u201eJunimii\u201c, comedia \u201eNoaptea furtunoasa de la no 9\u201c (titlul din jurnalul lui Maiorescu), de fata fiind, alaturi de alti junimisti, Eminescu si Slavici, care a citit, la r\u00e2ndul sau, \u201eGura satului\u201c. Iacob Negruzzi evoca evenimentul: \u201e\u00cen casa mea el ceti \u00eent\u00e2i si-nt\u00e2i \u201eO noapte furtunoasa\u201c, faimoasa comedie care a facut o revolutie \u00eentreaga \u00een teatrul rom\u00e2nesc. Nu-si poate cineva \u00eenchipui ce efect a produs aceasta piesa, citita de \u00eensus Caragiale \u00een cercul \u201eJunimii\u201c. Vocea sa cam ragusita ce se potrivea de minune cu personajele din mahalalele Bucurestiului; jargonul special al acestora; luarea \u00een r\u00e2s a frazeologiei politicienilor liberali din acele timpuri (si din toate timpurile, am putea spune, fara sa gresim \u2013 nota mea); garda nationala de cur\u00e2nd \u00eenfiintata si care, mai ales dupa vitejia aratata de ostirea rom\u00e2na \u00een Bulgaria, pe c\u00e2mpu de razboiu da loc la at\u00e2tea zeflemele (Pe malurile D\u00e2mbovitei ceea ce \u00eencepe grav si chiar tragic sf\u00e2rseste iremediabil \u00een comic, \u00eensa nu o data si \u00een derizoriu \u2013 nota mea), \u2013 toate acestea \u00eempreunate cu mestesugita alcatuire a piesei, \u00eenc\u00e2ntara pe membrii societatii literare din Iasi. \u00centr-o uimire toti \u00eesi exprimara parerea ca s-a ivit \u00een sf\u00e2rsit \u00een literatura rom\u00e2na un autor dramatic original. Cu acelas entuziasm fura primite si sceneta \u201eCuconu Leonida fata cu reactiunea\u201c si c\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu \u201eScrisoarea pierduta\u201c (…) \u00cen timpurile acelea Caragiale venea adeseori la Iasi si \u00een casa mea era considerat ca fac\u00e2nd parte din familie, ca un copil al casei. Pr\u00e2nzurile le lua toate la mine; serile le petrecea de asemenea obicinuit \u00een familia mea, av\u00e2nd o deosebita placere sa asculte muzica; se faceau c\u00e2teodata lecturi comune, iar c\u00e2nd orele treceau cu simpla conversatie, era o adevarata placere sa asculti pe Caragiale, totdeauna vesel si totdeauna dispus sa ia \u00een r\u00e2s cu mult spirit persoanele cu pretentie de mare cultura si starea noastra sociala \u00eendeobste\u201c.
\nPrin \u201ecasa mea\u201c trebuie sa \u00eentelegem cele doua case \u00een care a locuit, la Iasi, Iacob Negruzzi, \u00een ambele av\u00e2ndu-l pe Caragiale ca oaspete. Cea \u00een care acesta a citit \u201eNoaptea furtunoasa\u201c se afla pe actualul Bulevard Stefan cel Mare si Sf\u00e2nt, dupa cum si casa unde a locuit \u00eenainte de casatorie (1872), de pe strada Pacurari, mai exista si astazi.
\nPrima parte a comediei \u00een patru tablouri \u201eO noapte furtunoasa sau Numarul 9\u201c \u2013 dedicata lui Titu Maiorescu \u2013 avea sa fie publicata \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, nr. 7 (1 octombrie 1879). Peste c\u00e2teva luni, la 1 februarie 1880, aparea, \u00een aceeasi revista, \u201eConu Leonida fata cu reactiunea\u201c. Ambele numere ale \u201eorganului\u201c Junimii \u00een care au fost tiparite cele doua capodopere, ca si multe alte documente, sunt pastrate la Muzeul Teatrului din Iasi, mai bine zis erau pastrate p\u00e2na nu demult c\u00e2nd cladirea de pe strada Vasile Alecsandri, care a apartinut familiei Alecsandri si \u00een care functiona muzeul, a fost retrocedata unor mostenitori sau ce vor fi fiind ei, iviti, ca prin farmec, de pe meleaguri straine. Ei au mostenit, fireste, \u00een baza unei scelerate legi liberale din 2005, si imensele investitii pe care statul rom\u00e2n le-a facut la singurul muzeu al teatrului din Rom\u00e2nia. \u00cen ce priveste revista care i-a publicat pentru prima data toate scrierile dramatice, mai putin piesa \u201eO soacra\u201c, Caragiale spunea \u00een 1899: \u201eOric\u00e2t de partinitor ar fi cineva, trebuie sa marturiseasca un lucru: adevarat succes n-a avut \u00een tara noastra dec\u00e2t o singura revista literara: \u00abConvorbirile\u00bb; si l-au avut adevarat, pentru ca nu l-au urmarit dec\u00e2t pe cel moral. Conditiuni speciale ale tarii noastre, de cur\u00e2nd intrata \u00een cercul culturii europene, \u00eempiedica posibilitatea a mai mult de un succes \u00een publicitate; omul trebuie sa-si aleaga: vrea succes material, trebuie sa renunte la cel moral; vrea succes moral, nici sa nu se g\u00e2ndeasca la cel material. Asta a fost secretul succesului \u00abConvorbirilor\u00bb\u201c.
\nDin nefericire, conditiunile speciale ale tarii noastre \u2013 sau, daca vreti, tranzitiile \u2013 fiind eterne, ma tem ca si observatia lui Caragiale privind \u201esuccesul \u00een publicitate\u201c, adica \u00een presa, este astazi cum nu se poate mai actuala. Dar, daca veni vorba de succes, iata ce remarca T.T. Burada \u00een lucrarea sa \u201eIstoria Teatrului \u00een Moldova\u201c:\u00a0 \u201eLa 14 ianuarie 1882 s-a dat (pe scena Nationalului din Iasi \u2013 nota mea) prima reprezentatie a piesei \u201eO noapte furtunoasa sau no. 9\u201c, comedia \u00een 4 tablouri de Ion Luca Caragiale, care s-a repetat apoi de mai multe ori cu un succes din ce \u00een ce mai mare\u201c.
\nC\u00e2t priveste \u201eConu Leonida fata cu reactiunea\u201c, cu aproape trei luni \u00eenainte de a fi publicata \u00een \u201eConvorbiri\u201c, a fost citita, se pare, la banchetul Junimii, ce a avut loc pe 10 noiembrie 1870, printre ascultatorii entuziasti ai marelui histrion afl\u00e2ndu-se si Ion Creanga. \u00centr-un manuscris pastrat de Ecaterina Creanga exista o scurta evocare a momentului, \u00een stilul genialului humulestean: \u201eNoi ne-am str\u00e2ns ca gainile pe t\u00e2rnat \u00een jurul d-sale si ascultam…\u201c
\n\u00cen toamna anului 1884 are loc banchetul prilejuit de a XXI-a aniversare a Junimii, la Hotelul Traian din Piata Unirii, construit, la initiativa primarului Scarlat Pastia, dupa planurile celebrului inginer francez Alexandre Gustave Eiffel, \u00een 1879.
\nDelavrancea evoca evenimentul \u00een \u201eRom\u00e2nia libera\u201c (31 octombrie): \u201eMai \u00eenainte d-a se termina banchetul (la hotelul Traian) dupa staruintele mai multor amici si cunoscuti, d. Luca Caragiale a dat citire noii sale comedii \u00abO scrisoare pierduta\u00bb. Intriga destul de naturala a acestei piese, caracterele cuprinse \u00een ea \u2013 variate si surprinse viu din societatea provinciala care moare dupa politica, spiritul care t\u00e2sneste la fiece r\u00e2nd si cuv\u00e2nt ca dintr-un izvor neprididit, actiunea \u00eencordata care te surprinde si te satisface tot timpul \u2013 nu dau pas celor ce asculta din r\u00e2s, aprobari si entuziasm. De iei seama bine, din priviri si miscarea m\u00e2inilor, din monosilabele strecurate printre dinti, aproape tuturor li se pare ca au \u00eent\u00e2lnit un tip ca Cetateanul turmentat, din \u00abScrisoarea pierduta\u00bb, ca prefectul judetului, Tipatescu, ca onor Agamita Dandanache. \u00centr-un cuv\u00e2nt t\u00e2narul dramaturg \u00een mijlocul unor oameni distinsi \u00een literatura noastra numai citindu-si piesa sa a avut un succes literar cum rareori i-e dat omului sa vada\u201c.
\n\u00cen numarul din 1 februarie 1885 al \u201eConvorbirilor literare\u201c aparea \u00een premiera \u201eO scrisoare pierduta\u201c. Peste 8 ani, \u00een 1893, la 21 noiembrie, ziarul iesean \u201eEvenimentul\u201c publica urmatoarea nota pe prima pagina: \u201eM\u00e2ine, duminica, Societatea dramatica reprezinta \u00abScrisoarea pierduta\u00bb, excelenta comedie a lui Caragiale: Trebuie sa revelam faptul ca pe c\u00e2nd Teatrul National din Bucuresti a izgonit din repertoriul sau piesele singurului nostru scriitor dramatic talentat, Teatrul National din Iasi ne da deja o a doua piesa a lui Caragiale \u00een aceasta stagiune si cur\u00e2nd ne va da si pe \u00abConu Leonida\u00bb si \u00abNapasta\u00bb\u201c.
\nCea dint\u00e2i reprezentare Caragiale pe scena Nationalului iesean, cum am vazut, fusese \u201eO noapte furtunoasa\u201c, \u00een care legendara Aristizza Romanescu interpretase, \u00een travesti, rolul lui Spiridon. \u00cen \u201eNapasta\u201c, protagonist avea sa fie un alt mare actor, State Dragomir (1870-1920), interpret\u00e2ndu-l pe… Dragomir.<\/p>\n

Nota: O parte din datele cuprinse \u00een acest comentariu sunt preluate din albumul monografic \u201eCaragiale \u00een Iasii Junimii\u201c, realizat de Olga Rusu \u00een colaborare cu Dan Jumara, Ion Mitican, Stefan Oprea, Constantin Ostap si Liviu Papuc si aparut la Editura Timpul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u2013 160 de ani de la nastere si un secol de la moarte \u2013   Iasii, cu faimoasa Junime, cu Teatrul National, cu marile reviste \u201eConvorbiri literare\u201c si \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, cu ziare care i-au acordat lui Caragiale o deosebita si permanenta atentie, urmarindu-i pas cu pas evolutia, dar care s-au bucurat si de colaborarea sa,… Cite\u0219te mai mult »Rememorari \u00een Anul Caragiale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7068,7069],"class_list":["post-10414","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-anul-caragiale","tag-il-cargiale"],"views":2063,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10414","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10414"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10414\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10414"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10414"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10414"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}