{"id":10401,"date":"2012-01-19T09:50:14","date_gmt":"2012-01-19T07:50:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10401"},"modified":"2012-01-19T09:50:27","modified_gmt":"2012-01-19T07:50:27","slug":"mircea-nedelciu-si-%e2%80%9etransmisiunile%e2%80%9c-critice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-nedelciu-si-%e2%80%9etransmisiunile%e2%80%9c-critice\/","title":{"rendered":"Mircea Nedelciu si \u201etransmisiunile\u201c critice"},"content":{"rendered":"

Adina Dinitoiu, \u201eProza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii in fata politicului si a mortii\u201c<\/em>, prefata de Paul Cornea, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Complet\u00e2ndu-se constant cu nume reprezentative (debuturile editoriale din 2011 vor detine, cu siguranta, un rol hotar\u00e2tor pentru configuratia ei), noua generatie de critici literari nu reuseste deocamdata sa-si impuna directii exegetice si metodologice unitare. Dincolo de polemicile ori animozitatile dintre membrii sai marcanti, dincolo de cele c\u00e2teva abandonuri mai mult sau mai putin inopinate, dispersarea asteptatei identitati de grup este cauzata, cred, de diversificarea salutara, dar si oarecum dezechilibranta, a grilelor interpretative din ultimii ani. Criticii tineri dovedesc un apetit teoretic accentuat \u2013 beneficiind mai mult ca oric\u00e2nd de accesul la bibliografiile occidentale \u2013, asa inc\u00e2t cartile lor absorb (uneori cu accente de festin pantagruelic) strategii si formule analitice specifice studiilor culturale, sociologice, ideologice, deconstructivismului, noului istorism, esteticii receptarii, naratologiei, psihanalizei, pe care le imbina cu abordari tematiste, impresioniste, stilistice. Cei care evita hibridizarile excesive, identific\u00e2nd si coordon\u00e2nd aplicat metodele adecvate subiectului abordat, dau cele mai valoroase studii (mai ales Paul Cernat, Andrei Terian si Alex Goldis), in timp ce destui alti congeneri isi pericliteaza \u2013 metodic \u2013 demersurile critice, indiferent de minutiozitatea si de anvergura documentarii.
\nIn a doua categorie se inscrie, din pacate, volumul de debut al Adinei Dinitoiu, \u201eProza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii in fata politicului si a mortii\u201c.
\nCanonizarea lui Nedelciu <\/strong>
\nPe de o parte, autoarea isi respecta promisiunile analitice anuntate chiar din titlu. Cercetarea ei implica o dimensiune aproape formalista, ce vizeaza relevarea particularitatilor naratologice ale proiectelor epice nedelciene. Marcata e si componenta de istorie literara, unele subcapitole evalu\u00e2nd rolul detinut de acestea in evolutia formulelor sau conventiilor prozei autohtone. Dupa cum, Dinitoiu transforma intr-un laitmotiv evidentierea caracterului subversiv politic (nu doar artistic) al creatiei lui Nedelciu, dar si a \u201eumanismului ssaut esential\u201c, capabil sa se opuna mortificarii identitatii, memoriei, interioritatii.
\nAstfel, articolele teoretice si eseistice, prozele scurte si romanele scriitorului \u201eoptzecist\u201c sustin intelegerea multor problematici socio-literare specifice culturii autohtone din ultimele trei decenii, buna parte din ele deja lamurite \u2013 cum recunoaste cu onestitate autoarea \u2013 datorita studiilor critice ale lui Adrian Otoiu, Gheorghe Craciun, Ion Bogdan Lefter, Carmen Musat, Sanda Cordos, Mihaela Ursa, Liliana Truta etc.
\nPentru Nedelciu, textualismul si experimentele epice \u201epostmoderniste\u201c (naratiunea la persoana a II-a, schimbarea repetata a perspectivei narative ori a registrelor discursive, insertia autorului in propriul text, ambiguizarea identitatii personajelor si a reperelor spatio-temporale, jocurile para-\/inter-\/meta-textuale, denuntarea conventiilor fictionalitatii) se distanteaza programatic de modelele occidentale (anume telquelismul si Noul Roman francez), limit\u00e2ndu-si sau, dimpotriva, diversific\u00e2ndu-si impactul literar-existential in functie de contextul rom\u00e2nesc. Luarea in stap\u00e2nire a lumii de catre limbaj este \u201etraita dureros, dramatic\u201c, pentru ca nu \u201eliteratura literala\u201c ori \u201esubversivitatea intrinseca a limbajului\u201c il atrag pe prozatorul obligat sa se confrunte in imediat cu manipularile propagandistice, cu \u201elimba de lemn\u201c ori cu cenzura regimului totalitar, ci capacitatea respectivelor mecanisme literare de a impune jocul dublu al sensului, \u201estrategiile subversiunii\u201c, dar si de a da seama despre noul statut ontologic al umanitatii ori despre noile coduri ce fac posibila comunicarea intr-un stat dictatorial. De aici, cele doua deziderate ale textelor teoretice si epice nedelciene: mai int\u00e2i, identificarea si promovarea formulelor care fac posibila impartasirea unei \u201elimbi comune\u201c (desi repetitiva si disipata in toata cartea, analiza procesului complex al instituirii \u201epactului cu cititorul\u201c ram\u00e2ne una dintre reusitele studiului Adinei Dinitoiu); mai apoi, configurarea unei autenticitati caracteristice ultimilor ani ai secolului trecut, ipostaziata adeseori in raspar cu abordarea camilpetresciana (\u201eE o alta v\u00e2rsta a autenticitatii, una incipient postmoderna, care deconspira, denunta, expune, etaleaza tot ceea ce inseamna conventie literara sau lingvistica\u201c).
\nInteleg\u00e2nd intre aceste cadre textualismul, exegeta isi propune sa deconspire \u2013 pe urmele unora dintre interpretii amintiti anterior \u2013 prejudecatile critice (in special manolesciene) ca proza lui Nedelciu ar fi \u201earida\u201c si \u201erece\u201c, afectata grav de \u201etehnicisme\u201c si inscenari autoreferentiale pe c\u00e2t de ludice, pe at\u00e2t de gratuite. Majoritatea analizelor de text mizeaza, in consecinta, pe cautarea si devoalarea \u201emarilor teme ale general-umanului (iubirea, sensul existentei, moartea etc.)\u201c, a \u201evibratiei\u201c, \u201eemotiei autentice\u201c, a \u201epulsarii ultrasensibile\u201c, dar si a implicatiilor subversive ideologic, camuflate de \u201ecoaja lucrurilor\u201c. Iar \u201etextul care se deschide, care antreneaza semnificatii si consecinte dincolo de existenta sa textuala\u201c devine enuntul-refren al acestor close-reading-uri (hilar odata scris sau rostit in aproape orice alt loc). \u201eAventuri intr-o curte interioara\u201c nareaza \u201eumplerea cu sens a lumii devenita text\u201c si problematizeaza \u201einconsistenta ontologica si social-politica a individului real, in comunism\u201c, \u201eEfectul de ecou controlat\u201c contureaza tipologia \u201escriitorului-scriptor\u201c care isi propune \u201esa depaseasca aporia limbajului, sa \u201eiasa\u201c din el, sa exercite asupra cititorului o \u201eactiune antimanipulatoare\u201c, \u201eAmendament la instinctul proprietatii\u201c urmareste democratizarea si relativizarea instantelor narative, pentru a reflecta parodic autoritarismul socio-politic, dar si fetisizarea omogenitatii identitare a umanitatii tipologice, \u201eZmeura de c\u00e2mpie\u201c este un \u201esubstantial roman al memoriei, unul dintre cele mai tulburatoare din intreaga literatura rom\u00e2na postbelica\u201c, \u201eTratament fabulatoriu\u201c deconstruieste cu acuitate utopiile comunismului, evidentiind reechilibrarea individului prin asumarea viziunii mature, relativizante, critice asupra existentei s.a.m.d.
\nCum se vede, prozei lui Nedelciu i se dedica analize amanuntite, disocieri conceptual-teoretice necesare, contextualizari probe, insa configuratia ei \u2013 legitimata de receptarea ultimilor ani \u2013 nu sufera modificari. Relectura Adinei Dinitoiu sustine canonizarea epicii nedelciene, iar nu revizuirea ei critica.
\nPrea multe carti intr-una<\/strong>
\nPe de alta parte, autoarea nu se multumeste cu o asemenea abordare oarecum \u201econservatoare\u201c, de critica si istorie literara, fundamentata pe o viziune \u201eliteraturocentrica\u201c, ce filtreaza estetic implicatiile sociale, existentiale, politice ale creatiei nedelciene. Oric\u00e2t de \u201ecuminte\u201c, restr\u00e2ngerea cercetarii la respectiva grila de interpretare ar fi fost spre binele cercetarii Adinei Dinitoiu. Pentru ca, asa cum afirma \u2013 pe jumatate eufemistic \u2013 Paul Cornea in prefata cartii, autoarea poseda \u201emai degraba \u00abl’esprit de finesse\u00bb dec\u00e2t \u00abl’esprit de geometrie\u00bb\u201c. Dovada stau majoritatea capitolelor (I-IV, VII) ce nu interogheaza analitic proza scurta ori romanele lui Nedelciu, dar si fragmentele din capitolele V-VI menite sa lamureasca directiile teoretice\/metodologice ale studiului. In astfel de sectiuni, Dinitoiu pare a transcrie in graba note de lectura realizate cu rabdare si scrupulozitate. Tot astfel, desi unele informatii risca sa dilueze tematica-nucleu a cartii, daca tot au fost insusite, ele se cer si impartasite. Efortul documentarii nu este dublat si de efortul sintetizarii.
\nDe pilda, tensiunea stabilita intre \u201econtracultura liberala\u201c a generatiei deceniului noua (in termenii lui Caius Dobrescu) si optiunile neomarxiste nedelciene (enuntate mai ales in \u201ePrefata\u201c romanului \u201eTratament fabulatoriu\u201c) putea constitui subiectul unei noi cercetari. Iar un excelent punct de plecare ar fi fost chiar radiografierea marelui paradox ce subintinde proiectele narative si teoretice ale lui Nedelciu: proclamarea deschiderii spre real, cotidian si cititor vs. caracterul marcat elitist al textelor. In felul acesta, exegeta avea sansa sa redeschida \u201ecazul postmodernismului rom\u00e2nesc\u201c, dar si sa explice mai coerent si mai argumentat de ce, in mod repetat, denunta \u201eesecul strategiilor de subversiune textuala\u201c alternativ cu afirmarea reusitei lor in cazul autorului \u201eZodiei scafandrului\u201c. Mai mult, \u201eredistribuirea relatiilor de putere in c\u00e2mpul literar\u201c de dupa pulverizarea postcomunista a \u201eoptzecismului\u201c, activitatea publicistica a lui Nedelciu din aceeasi perioada ori destinul existential si literar al \u201edesantistilor\u201c (carora li se confera destule pagini) nu sustin aproape deloc mizele cartii Adinei Dinitoiu. Ele anunta, eventual, studiile culturale, sociologice, ideologice, conexe debutului din 2011.
\nDerutanta ram\u00e2ne si preferinta \u2013 devoalata in mijlocul analizei preponderent tematice si retorico-stilistice dedicate \u201eEfectului de ecou controlat\u201c \u2013 pentru principiile \u201enoului istorism\u201c. Autoarea preia conceptualizarile lui Stephen Greenblatt in legatura cu \u201erezonanta\u201c operei literare, consider\u00e2nd ca surprind \u201ecel mai bine strategiile textuale si intentiile lui Nedelciu\u201c. Se ajunge astfel la concluzia ca \u201escriitorul nu urmareste niciodata sa transmita doar un \u00abmesaj\u00bb estetic ori general uman, ci si unul concret, social-politic\u201c. Cu toate acestea, adeseori, Adina Dinitoiu percepe \u201evaloarea estetica\u201c in cel mai traditional mod cu putinta (v. atentia acordata gamei parca interminabile de inovatii formale ori narative, precum si \u201eumanismului esential\u201c, \u201eemotiei autentice\u201c sau \u201epulsatiei ultrasensibile\u201c din proza nedelciena). Evaluarea locului detinut de Nedelciu in istoria literaturii rom\u00e2ne nu urmeaza criteriile \u201eNew Historicism\u201c-ului (oricum, aproape imposibil de aplicat in contextul comunismului rom\u00e2nesc), ci, dimpotriva, pe acelea asa-zis \u201eintra-estetice\u201c.
\nIntr-un fel, \u201eProza lui Mircea Nedelciu\u201c urmeaza destinul particular al \u201etransmisiunilor directe\u201c definite si practicate de autorul \u201eTratamentului fabulatoriu\u201c. Caut\u00e2nd o conectare completa la un subiect mobil si stratificat, Adina Dinitoiu omite ca tocmai \u201emijloacele tehnice\u201c la care apeleaza determina, nedelcian, \u201efidelitatea discutabila\u201c a comentariilor sale critice.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adina Dinitoiu, \u201eProza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii in fata politicului si a mortii\u201c, prefata de Paul Cornea, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2011   Complet\u00e2ndu-se constant cu nume reprezentative (debuturile editoriale din 2011 vor detine, cu siguranta, un rol hotar\u00e2tor pentru configuratia ei), noua generatie de critici literari nu reuseste deocamdata sa-si impuna directii exegetice… Cite\u0219te mai mult »Mircea Nedelciu si \u201etransmisiunile\u201c critice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7059,7058],"class_list":["post-10401","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-proza-lui-mircea-nedelciu-puterile-literaturii-in-fata-politicului-si-a-mortii","tag-adina-dinitoiu"],"views":2385,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10401","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10401"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10401\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10401"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10401"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10401"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}