{"id":1040,"date":"2010-01-13T23:41:00","date_gmt":"2010-01-13T21:41:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1040"},"modified":"2010-01-10T17:44:10","modified_gmt":"2010-01-10T15:44:10","slug":"despre-sclavie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-sclavie\/","title":{"rendered":"Despre sclavie"},"content":{"rendered":"

Sclavia este de multe feluri \u2013 desi este o conditie universala \u2013 iar suferinta are nenumarate forme, a caror descriere cu ajutorul acestei imagini sau a acestei metafore nu e necesara. Daca meditam asupra modalitatilor de eliberare, atunci prima sarcina e sa identificam simptomele sclaviei. <\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Am putea sa credem ca aceste simptome sunt evidente. Dar nu. Asumptia culturii dominante e aceea ca oamenii sunt cu adevarat liberi, iar sclavia este patologica: c\u00e2teodata se bazeaza pe liber consimtam\u00e2nt. Exista situatii in care \u2013 aparent \u2013 oamenii se supun voluntar altora sau autoritatilor impersonale. Devin membrii unor secte cu ierarhii rigide sau intra in organizatii militare, intretin relatii sexuale masochiste, devin parte a unei relatii maestru-discipol, se angajeaza in prietenii inegale. Uneori se naste impresia ca pentru unii s-a transformat intr-o profunda nevoie interioara. Alteori acordul tacit asociat sclaviei (sau placerea perversa intrinseca) este descris drept o trasatura culturala, ca si cum revendicarea libertatii si bucuria libertatii nu ar fi universale. (Un stereotip rasp\u00e2ndit in Europa de Est e acela ca oamenii s-ar fi obisnuit cu subordonarea, cu supunerea fata de autoritate in regimul anterior si isi doresc asta si acum, c\u00e2nd aparent \u201enu ar mai fi nevoie\u201c.) Sclavia in forma ei antica a constituit timp de mii de ani destinul comun al majoritatii umanitatii. Si in Europa cei aflati in pozitii inferioare erau batuti p\u00e2na in secolul 20: zilierii, argatii, servitorii. Sergentul batea soldatul, invatatorul elevul, sotul sotia, tatal copilul, politistul suspectul. Mii de ani umanitatea a ingenuncheat in fata superiorilor ei, in fata zeilor sai, a sarutat m\u00e2na care o apasa. Suspin\u00e2nd, gem\u00e2nd, pl\u00e2ng\u00e2nd, umanitatea a cerut cu umilinta iertare stap\u00e2nilor sai chiar atunci c\u00e2nd nu incalcase nici un fel de reguli. Torturarea prizonierilor este si azi o practica rasp\u00e2ndita in r\u00e2ndul tuturor regimurilor cunoscute. In antichitate acest lucru era prezentat victorios si festiv: in Roma capeteniile \u201ebarbare\u201c invinse erau plimbate in lanturi, bataia se termina cu moartea, sotiile dusmanilor invinsi erau impartite intre soldati. Cel invins devenea sclav, era liber sa ingenuncheze in fata noului sau stap\u00e2n. Erau mutilati, erau stigmatizati. Despre crestinism, care pentru prima data a condamnat aceste practici neechivoc, se mai spune si azi \u2013 pe urmele lui Nietzsche \u2013 ca este o \u201emorala a sclavilor\u201c, deoarece a postulat egalitatea oamenilor si a indraznit sa declare \u201eiubeste-ti dusmanul.\u201c Chiar si azi, doua mii de ani mai t\u00e2rziu, aceasta ram\u00e2ne una din declaratiile cele mai revolutionare. Pentru a-i intelege consecintele morale si azi avem nevoie de o mare putere de imaginatie.
\nSupusii p\u00e2na nu at\u00e2t de demult trebuiau sa cedeze cea mai mare parte a bunurilor produse de catre ei stap\u00e2nului, lucrau pentru acesta gratis, trebuiau sa fie mereu la dispozitia sa, in cazul unor activitati economice int\u00e2mplatoare (tinutul unei c\u00e2rciume, taiatul porcului) trebuiau sa ii plateasca lui, la ei erau adapostite trupele, chiar si pentru luni de zile gratis, doar ei plateau impozite, trebuiau sa indeplineasca serviciu militar indelungat, nu aveau drept de vot si, in special, nici simpla stramutare fizica nu le era permisa. Politic stap\u00e2nul ii reprezenta, iar juridic ii domina. Oamenii stap\u00e2nului ii abuzau frecvent. Sotiile si fiicele lor trebuiau sa satisfaca nevoile sexuale ale mai-marilor, fara sa sc\u00e2nceasca. Daca era nevoie, bunurile saracacioase le erau confiscate dincolo de orice, peste recoltele lor treceau in tropot v\u00e2natorii calare, in timp ce, ca gonaci, acestia trebuiau sa st\u00e2rneasca v\u00e2natul. Pl\u00e2ngerile erau int\u00e2mpinate cu palma sau biciul. Asa traiau stramosii nostri, acestea sunt acele traditii milenare nobile pe care conservatorii le rememoreaza cu emotie. Publicistica istorica maghiara (cea oficiala) mai depl\u00e2ngea p\u00e2na si in anii 30 eliberarea iobagilor. Acela a fost inceputul declinului \u2013 scriau colegii dezbinati. Inainte de capitalism supusii plateau stap\u00e2nului. In capitalism proprietarul mijloacelor de productie plateste proletarul. Pentru a produce si a supravietui, separat fiind de mijloacele de productie, proletarul trebuie sa-si v\u00e2nda forta de munca. Iobagul nu-si vindea forta de munca si timpul, aceasta era oricum proprietatea stap\u00e2nului. Proletarul nu este supusul, sclavul personal al capitalistului, relatia lor este mediata de bani. Aceasta relatie nu e personala. In plus este reglementata: respectarea obligatiilor prevazute prin contractul de munca poate fi impusa prin lege. Aceste obligatii sunt rezultatul negocierilor: sansele proletarului in negocieri sunt mai slabe dec\u00e2t cele ale capitalistului, dar proletarul are sanse daca se organizeaza, daca intra in greva. Starea de subordonare (impersonala) a proletarului o decid principalele doua instrumente ale societatii burgheze \u2013 banii si legea. Proletarul ca cetatean si consumator egal pe piata de consum IN TIMPUL SAU LIBER nu este subordonat, nu e sclav. Este subordonat in mod egal \u2013 intelegerea nuantata si complexa a acestui fapt este unul din principalele merite ale lui Marx \u2013, dar aici si impulsul egalitatii este real si relevant. Insa si aceasta societate este ierarhica, iar natura ierarhiei (a rangurilor inegale) este, se pare, aceea de a se extinde, de a acapara totul. Muncitorul nu este defel liber la locul de munca. In mod evident, interesele pietei capitaliste decid c\u00e2t si cum sa produca, c\u00e2t timp lucreaza, natura muncii sale este dictata de cea mai \u201eavansata\u201c tehnologie achizitionabila. Intensitatea, ritmul muncii sunt accelerate constant. Acest lucru este monitorizat de personal specializat. Indrumarile tehnice, parametrii trebuie respectati cu strictete. Disciplina muncii este din ce in ce mai constr\u00e2ngatoare (in ciuda a ceea se zvoneste, rolul liniei de productie abia daca a scazut).
\nTimpul liber ca articol
\nde consum<\/strong>
\nIn timpul liber \u2013 scriam mai sus \u2013 muncitorul este liber si egal. Dar acest lucru se schimba. Consumul este considerabil directionat, in noile zone rezidentiale planificate (de vreo 70 de ani, sa zicem) cei mai multi sunt constr\u00e2nsi la folosirea automobilului si o data cu acesta la un stil de viata conex \u2013 acest fenomen este intensificat de extinderea in afara oraselor a centrelor comerciale. Timpul liber este umplut de catre televiziune si de catre entertainmentul digital interactiv, care aparent este gratuit, dar datorita publicitatii este integrat pietei de consum din ce in ce mai uniforme. In modelul de munca precarizat, angajatii cu jumatate de norma in asteptarea sarcinilor sunt \u201emereu conectati\u201c prin intermediul retelelor mobile (intotdeauna \u201eon\u201c, niciodata \u201eoff\u201c), timpul de lucru si timpul liber se contopesc. Timpul liber ca articol de consum ne \u201etine in priza\u201c pe toti. Pe tramvai, autobuz, tren, toata lumea are castile in urechi, rasuna muzica, hiturile rasuna din fiecare masina, in fiecare loc de distractie, in orice spatiu public. P\u00e2na si in salile de asteptare de la medic ecranele sunt peste tot, ruleaza reclamele, rasuna muzica comerciala din fata careia nu exista scapare.
\nInformatiile politice ce privesc cetatenii sunt aparent accesibile, dar spatiul problematicilor si al dezbaterilor rationale se restr\u00e2nge in mod vizibil din ce in ce mai mult, mizerabilele ziare de scandal si radiourile comerciale, lipsa de noima si platitudinile, prostiile repetitive ale televiziunii acopera totul, rasp\u00e2ndind prin cultul superficial si grotesc al succesului etica competitiei. Astfel umplu timpul liber cu simularea conditiilor pietei, acel timp care se presupune ca ar trebui sa fie liber de competitie, de munca, de teroarea moale a marilor forte impersonale. Cei ce au cazut deja in afara dihotomiei timp de munca \/ timp liber nu au iesit si din sfera reglementarii \u2013 si daca totusi au iesit, atunci vai de ei. Cei fara loc de munca sunt constr\u00e2nsi din ce in ce mai mult sa participe in programe de reconversie si servicii comunitare lipsite de sens si de perspective, care servesc ordinii si linistii publice si nu reinsertiei lor pe piata de munca. Cei care nu sunt capabili de acestea sunt prinsi in cadere in plasa: de catre legea penala, sistemul penitenciar, institutiile psihiatrice, spitale, clinici de dezintoxicare, serviciul de imigrari, \u201eserviciul social\u201c, \u201eprotectia copilului,\u201c care solicita in schimb conformism deplin si supunere absoluta. Cel care cade si de aici moare de foame, daca nu ucide sau jefuieste. Dar desigur nici asa nu traieste mult. Cei care nu au intrat in c\u00e2mpul muncii (sau cei care nu si-au inceput inca viata precara de somer) se inghesuie in numar tot mai mare in institutii. Sistemul care constr\u00e2nge mamele tinere (si tatii!) sa aiba un loc de munca impinge copiii in crese (gradinite etc.) la v\u00e2rste din ce in ce mai fragede, iar o data cu destramarea generalizata a invatam\u00e2ntului superior acestia petrec din ce in ce mai mult timp in institutii de invatam\u00e2nt din ce in ce mai lipsite de rost si mai antiintelectuale \u2013 in Occident, in sute de mii de cazuri aceasta perioada se prelungeste p\u00e2na la 30 de ani.
\nIdeologia dominanta este din ce in ce mai agresiva. Conceptele in jurul carora se constituie sunt juridic OBLIGATIA, economic MUNCA, politic NATIUNEA. Pura conceptie a ordinii, un plan de reglementare. Fiecare serveste suprimarii opozitiei individuale si colective. Ordinii, aceasta sf\u00e2nta trinitate conceptuala nu ii serveste ca alinare. Surogatul consolarii oferit prin mijloacele de comunicare in masa \u2013 mitul pueril al \u201esuccesului de piata\u201c al celor care nu detin capital (cf. concursuri de cultura generala, jocuri de noroc, competitii de talent, iar in primul r\u00e2nd sportul profesionist) nu este suficient de puternic.
\nEsenta puterii<\/strong>
\nIdeologia duala a regimurilor \u201epremoderne\u201c, pre-capitaliste \u2013 pe de-o parte cea a sistemului, adica a sistemului de casta, pe de alta parte cea a evangheliei opusa in mod direct acesteia \u2013 era mult mai adecvata acestui scop. Biserica cu propria ei organizare monarhica, cu catedralele ei ogivale impun\u00e2nd simbolismul puterii \u2013 era totodata ambivalenta: umilinta predicata prin intermediul ei (saracie, castitate, supunere) intra in conflict cu elitele ecleziastice, oferea portite ocolitoare revoltei. In regimul actual, rolul constr\u00e2ngerii fizice directe si al dependentei personale este mai restr\u00e2ns, dar puterea este mult mai cuprinzatoare prin caracterul ei impersonal (capitalul e abstract: puterea politica a burgheziei este mediata, iar dealtfel este redusa: abstractia capitalului este cea care guverneaza, nu burghezia). Simptomele sclaviei sunt afirmate de catre media si de catre aparatele ideologice asociate statului, insa esenta puterii este ascunsa si abstracta, nu este perceptibila fara examinare stiintifica. Cu totii simtim ca nu suntem \u2013 in cazul fericit \u2013 nu suntem complet liberi, dar puterea (stap\u00e2nul) este incomprehensibila. Revolta efectiva \u2013 in cazul in care e posibila \u2013 ar fi neobisnuit de dificila. Instrumentele revoltei au fost indepartate cu bl\u00e2ndete din m\u00e2inile supusilor.<\/p>\n

Traducere de NATALIA BUIER<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sclavia este de multe feluri \u2013 desi este o conditie universala \u2013 iar suferinta are nenumarate forme, a caror descriere cu ajutorul acestei imagini sau a acestei metafore nu e necesara. Daca meditam asupra modalitatilor de eliberare, atunci prima sarcina e sa identificam simptomele sclaviei. Am putea sa credem ca aceste simptome sunt evidente. Dar… Cite\u0219te mai mult »Despre sclavie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[596,595,597,598],"class_list":["post-1040","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-acordul-tacit-asociat-sclaviei","tag-sclavia","tag-subordonarea","tag-supunerea"],"views":2228,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1040","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1040"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1040\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1040"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1040"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1040"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}