{"id":10388,"date":"2012-01-19T09:39:26","date_gmt":"2012-01-19T07:39:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10388"},"modified":"2015-01-15T16:59:05","modified_gmt":"2015-01-15T14:59:05","slug":"%e2%80%9ete-inteleg-ovide-si-eu-am-facut-armata-la-constanta%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ete-inteleg-ovide-si-eu-am-facut-armata-la-constanta%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eTe \u00een\u0163eleg, Ovide, \u015fi eu am f\u0103cut armata la Constan\u0163a!\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen noaptea de Anul Nou, dar numai atunci, m-am obisnuit sa privesc \u00een urma cu toata luciditatea si cu detasare pentru a vedea ce mi-a reusit din proiectele cu care, demult, acum mai bine de o jumatate de secol, am pornit la drum. Zeci de ani am respectat din inertie obiceiurile deprinse \u00een copilarie: eram atent ca noul an sa ma prinda muncind, cu bani \u00een buzunare si cu speranta ca voi iesi cumva din saracie, eram atent la vise, la cine\u00a0 \u00eemi intra primul \u00een casa, barbat sau femeie, si asa mai departe. Dintre toate superstitiile, am ramas doar cu munca, uneori p\u00e2na la epuizare, si, desigur, cu speranta ca ar putea\u00a0 fi si mai bine c\u00e2ndva, \u00eentr-un viitor foarte \u00eendepartat, fara nici o legatura cu viata mea sau a celor ce n-au reusit sa descopere \u00eenca toate fetele lumii \u00een care traiesc. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Acum \u00eemi stiu foarte bine trecutul deoarece, aproape zilnic, mi-e dat sa descopar c\u00e2te o fata uitata sau ignorata la care ma trimit \u00eent\u00e2mplarile sau reactiile semenilor mei. Din pacate, un nesf\u00e2rsit d\u00e9j\u00e0-vu de care mi-e sila. Am vazut cu ochii mei bucuria t\u00e2mpa a incendiatorilor de carti care, fara sa se uite la titluri sau la autori, le aruncau\u00a0 \u00een cuptoarele de\u00a0 p\u00e2ine sau \u00een gropile sapate cu grija pentru ca focul sa nu se extinda.\u00a0 Mai t\u00e2rziu, satisfactiei cretine a\u00a0 \u201eiubitorilor\u00a0 de carti\u201c\u00a0 i s-a adaugat siretenia. Parca vad si azi ochii ofiterului de la Otopeni \u00een timp ce \u00eemi cerea sa-i traduc titlurile cartilor primite cu autograf de la c\u00e2tiva autori modesti belgieni si francezi. Rememorez lungile minute care-i fusesera necesare pentru a cauta \u00eentr-un dictionar ce \u00eenseamna\u00a0 etang, \u201eelesteu\u201c. Cuv\u00e2ntul cu pricina din titlul romanului pe care \u00eel frunzarea, nu ascundea nimic anticomunist, ci niste pesti banali. Cu toate acestea, mi-a retinut cartile fara sa le treaca \u00eentr-un proces verbal. Astazi, \u00een acest \u00eenceput de mileniu, noii politruci, av\u00e2nd fata de \u00eenaintasii lor avantajul a doua decenii de libertate,\u00a0 au gasit metode mult mai eficiente \u00een razboiul cu cartile si cu educatia \u00een general, fac\u00e2nd \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t oamenii sa nici nu stie ce \u00eenseamna o carte, ba chiar si un banal alfabet. Cu toate acestea, niciodata, \u00een nici o lupta, cartea n-a pierdut, chiar daca dusmanii ei au venit cu metode din ce \u00een ce mai rafinate de distrugere. Am scris de mai multe ori, chiar si \u00een \u00eendepartatii, de-acum,\u00a0 ani ai Raposatului, ca, \u00een afara de multe izvoare de ape minerale, aproape jumatate din cele existente \u00een Europa, la noi, \u00een fosta Gradina a Maicii Domnului, s-a creat si un climat prielnic aparitiei vizionarilor si reformatorilor. Numai ca reformele se fac doar la televiziune deoarece, ciudat, toti sunt prea mari\u00a0 si prea grabiti pentru acest biet popor, care, \u00eentre libertate si aghiasma, moaste sfinte, sarmale de ocazie, fasole\u00a0 si ce se mai da prin campaniile electorale de pe aici, le alege, fara ezitare, pe acestea din urma. \u00cen consecinta, reformatorii nostri descoperind acest adevar, \u00eel aplica \u00eentocmai si cu incontestabil succes. Mai mult, sunt at\u00e2t de siguri pe ceea ce realizeaza \u00eenc\u00e2t, zilele trecute, \u00eensusi presedintele patriei a declarat \u00een fata natiunii ca reformele se fac greu acolo unde sunt oameni cu studii superioare. De unde s-ar putea trage si concluzia ca scoala rom\u00e2neasca nu a produs numai t\u00e2mpiti, dar cu putina rabdare se poate atinge si acest ideal. Deocamdata, prin canale, pe l\u00e2nga gropile de gunoi, prin mahalalele marilor orase si ale capitalei \u00een mod deosebit, unde nu s-a schimbat nimic din vremea lui Lacusta Voda, sunt viitorii electori, cei pe care se va baza o parte a clasei politice aflate la putere. Doar avem o traditie \u00een a vota cu degetul pe post de semnatura. \u00centr-un termen foarte scurt \u2013 o sa repet mereu \u2013, s-a ajuns ca 40% din populatia tarii sa nu se aiba bine cu scrisul si cititul, iar m\u00e2rlania, impostura si agresivitatea au liber pe toate palierele societatii. Curtea Constitutionala a decis ca eutanasierea c\u00e2inilor este neconstitutionala, \u00een schimb, eutanasierea psihica si intelectuala a oamenilor, reducerea acestora la conditia de simple vietuitoare, la unelte de munca\u00a0 pare sa fie un ideal: oamenii sunt, \u00een scumpa noastra patrie, mult mai putin protejati dec\u00e2t stradalii. Cu alte cuvinte, anticomunistii de azi, lipsiti total de imaginatie si de bun-simt si \u00een numele capitalismului modern pe care-l apara cu vehementa, nu reusesc dec\u00e2t sa calchieze \u00eentocmai practicile comunistilor primitivi de dupa razboi, intoleranta acestora, oroarea fata de specialisti, refuzul dialogului amintind de manierele lui Mos Teaca si de replica lui celebra: \u201eC\u00e2nd vorbesti cu mine, sa taci!\u201c Prin urmare,\u00a0 ma \u00eentreb si astazi exact cum m-am \u00eentrebat ieri sau mai demult, ce \u00eemi ram\u00e2ne de facut: sa \u00eenjur, sa strig, sa r\u00e2d? Sa ma multumesc descriind, asa cum o fac de o jumatate de secol, evolutia cangrenei sociale cauzata de politica ? Sau sa ce? Multi ani, am crezut ca lucrul cel mai important cu putinta este sa spui adevarul. Dar pentru asta trebuie sa existe oameni dispusi sa-l asculte si, desigur, sa-l \u00eenteleaga. Caci acum poti striga \u00een gura mare orice adevar si faptul nu are nici o consecinta:\u00a0 pe hoti, pe complicii lor, pe cei ce detin puterea nimic nu-i tulbura, nu le pasa de nimeni si\u00a0 de nimic. Protestele adevarate, de sute de mii de oameni sunt posibile doar \u00een alte tari. \u00centre demnitate\u00a0 si foame, rom\u00e2nii acestui timp nu au ezitari, opteaza pentru\u00a0 ceea ce stim. Parca suntem sub semnul unui blestem: acela de a nu putea duce nimic p\u00e2na la capat. Am urmarit cu tristete drama doctorului Raed Arafat care, de altfel, nici nu putea sa aiba o alta soarta \u00een acest spatiu unde rautatea, prostia si diletantismul alcatuiesc cel mai\u00a0 puternic si mai vechi partid. A facut bine ca n-a ramas sa lupte din interiorul sistemului. Nu se putea. Chiar si asa, \u00een prima zi dupa demisie, a si aflat ca n-ar avea cine stie ce contributie la crearea SMURD-lui, ca acesta s-a facut pe banii rom\u00e2nilor etc. Este de asteptat sa vedem c\u00e2ti bani a furat, ce alte bunuri ascunde, c\u00e2ti morti are pe constiinta, plus alte pacate pe care nu ne este greu sa le banuim. Caci noi \u00eentotdeauna avem \u00eenlocuitori mult mai buni, chiar daca acestia n-au creat si n-au produs nimic, dar si martori dispusi oric\u00e2nd \u201esa scoata la lumina\u201c\u00a0 pacatele celui ce trebuie mazilit. Involuntar, mi-a venit \u00een minte o replica auzita demult de tot, \u00een studentie, cred, a cuiva care tocmai citise \u201eTristele\u201c: \u201eTe \u00eenteleg, Ovide, si eu am facut armata la Constanta!\u201c Presedintele a procedat la fel si cu Institutul Cultural Rom\u00e2n transform\u00e2ndu-l \u00eentr-o institutie care nu reprezinta dec\u00e2t interesele unei gasti politice specializate \u00een laude si \u00een turism de cinci stele pe spezele patriei. Pentru iceristi banii nu sunt o problema asa cum sunt pentru restul tarii. Imediat dupa destituirea mea din functia de presedinte al ICR, afl\u00e2ndu-ma\u00a0 \u00een spital la Viena, mi-a fost imposibil sa ma apar de r\u00e2vna specialistilor \u00een a ma murdari, caci pe atunci lichelele se bucurau de mare putere si credibilitate: eram, chipurile, carieristul care l-a rugat pe presedinte sa-i mai aprobe macar doua saptam\u00e2ni \u00een functia cu pricina, comunist, iliescist detestabil s.a.m.d. Nu profit de scandalul \u00een jurul alungarii doctorului Arafat, ci ma bucur sincer ca, \u00een sf\u00e2rsit,\u00a0 nu este singur, ca lumea \u00eencepe sa se trezeasca si sa \u00eenteleaga ce se ascunde dedesubtul unor demiteri spectaculoase. Desi pare totul pierdut, acoperit ireversibil de bezna si de noroi, noua nu ne ram\u00e2ne altceva de facut dec\u00e2t sa strigam adevarul. Caci nu trebuie sa uitam ca am avut mari politicieni care au facut aceasta tara, mari artisti, mari eroi si mari modele pe care asa-zisii nostri \u201eeuropeni\u201c de azi\u00a0 fac totul sa le ignore. Si ca pigmeii care \u00eencearca sa ne hotarasca destinul nu sunt \u00een realitate dec\u00e2t roadele indolentei noastre.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen noaptea de Anul Nou, dar numai atunci, m-am obisnuit sa privesc \u00een urma cu toata luciditatea si cu detasare pentru a vedea ce mi-a reusit din proiectele cu care, demult, acum mai bine de o jumatate de secol, am pornit la drum. Zeci de ani am respectat din inertie obiceiurile deprinse \u00een copilarie: eram&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ete-inteleg-ovide-si-eu-am-facut-armata-la-constanta%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eTe \u00een\u0163eleg, Ovide, \u015fi eu am f\u0103cut armata la Constan\u0163a!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1184,7044,1590,185,4,7045],"class_list":["post-10388","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-anticomunism","tag-armata-la-constanta","tag-carti","tag-comunism","tag-editorial","tag-romane"],"views":4603,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10388","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10388"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10388\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10388"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10388"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10388"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}