Cu un numar memorabil \u00eencepe noul an 2012 \u201eRomania literara\u201c. Cu ce sa \u00eencepem? Trei ample documente admirabile din sumarul revistei tin de istoria literara. O istorie cu mult mai vie \u2013 prin calitatea exceptionala a documentelor ei si aventurile intelectuale pe care le contin \u2013 dec\u00e2t actualitatea \u00eensasi. N-ar fi prima oara c\u00e2nd istoria literara \u00eentrece interesul pentru prezentul literaturii. Sunt, mai \u00eent\u00e2i, \u201e\u00censemnarile unui om de r\u00e2nd\u201c prezentate de neobositul cercetator Ilie Rad, cel ce \u201etraieste \u00een respectul pentru civilizatia urmei\u201c, cum l-a numit Irina Petras. Omul de r\u00e2nd din \u201e\u00censemnarile…\u201c prefatate de Ilie Rad \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c este orgoliosul Mihai Beniuc, scriitor talentat \u2013 zice prezentatorul \u2013 \u201ecazut \u00een uitare si dizgratie din cauza activitatii sale politice si a functiilor pe care le-a avut la Uniunea Scriitorilor, ipostaze \u00een care, cum spune Eugen Simion 1poetul a tacut c\u00e2nd trebuia sa vorbeasca si a vorbit si c\u00e2nd trebuia sa taca\u00bb\u201c. Aviz amatorilor! E \u00eensa greu de crezut ca un scriitor, unul adevarat, poate sa taca si sa fie altfel dec\u00e2t imprudent, adica vorbind (scriind) si spun\u00e2nd, \u00eentr-o forma sau alta, ceea ce are de spus. M. Beniuc a fost, pare-se, un astfel de om, un eminent poet \u201eimprudent\u201c, orgolios si patimas, ur\u00e2t si temut de multi, stimat de c\u00e2tiva, iubit de si mai putini, un \u201eom de linie\u201c. O \u201elinie\u201c neabatuta si asumata nu din oportunism, ci dintr-o credinta practicata cu fanatism. Poate fi condamnat? Fireste, omul poate fi judecat, dar nu mai mult. \u201e\u00censemnarile…\u201c dateaza din anii urmatori debarcarii sale de la conducerea Uniunii Scriitorilor, odata cu \u201edezghetul\u201c si relativa liberalizare schitate dupa 1965, c\u00e2nd Ceausescu vine la conducerea PCR. Mare orgolios, \u201eomul de r\u00e2nd\u201c din aceste \u00eensemnari sufera \u00eentr-una de izolare si marginalizare, reale si \u00eenchipuite: \u201eMa \u00eenv\u00e2rt, ca \u00eentr-o cusca o fiara, \u00een linistea care s-a creat \u00een jurul meu. Am sentimentul arestatului din \u00abPutul si pendula\u00bb lui E. A. Poe. Si astept. Ma \u00eentreb: a fost o viata aceasta, a mea? A fost sau n-a fost, totuna. \u00cencerc s-o reconstitui pe apucate, \u00een cautarea pietrelor unghiulare…\u201c Piatra lui unghiulara a fost doctrina comunista de format bolsevic si dragostea nestinsa pentru mareata URSS si marele Stalin: omul de r\u00e2nd se proiecteaza cu fanatism iremediabil \u00een mari simboluri. A ramas p\u00e2na la capatul vietii un \u201eamic\u201c al URSS-ului: \u00een 1934 \u201e\u00eenfiintasem \u2013 spune cu orgoliul candidatului la \u00eenchisoare \u2013 \u00abAmicii URSS\u00bb, asociatie al carei secretar eram\u201c. Stalinist nevindecat, a suferit enorm la decaderea eroului sau dupa Raportul celebru al lui Hrusciov. Nu i-a placut Ceausescu din pricina \u201edisidentei\u201c antisovietice. Psihanalizabil, acest fanatism a facut din el un personaj imposibil, \u00eenconjurat de suspiciune, resentiment si ura. Marele, la propriu, Geo Bogza voia sa-l palmuiasca pe \u201epitic\u201c urc\u00e2ndu-l pe scena: ca sa ajunga la el! Spectacolul ram\u00e2ne impenetrabil si inaccesibil noilor generatii. Dincolo de aceasta \u201efata\u201c a lui Beniuc, el ram\u00e2ne un mare poet intermitent antologabil si, cum se vede \u00een \u201e\u00censemnari…\u201c, un portretist ascutit. Una dintre obsesiile \u201eomului de r\u00e2nd\u201c a fost alimentata copios de ilegalismul subversiv \u00een mijlocul caruia a trait. Momit sa intre \u00een Serviciul Secret ca sa ajunga \u201eom mare\u201c, refuza, dar ram\u00e2ne cu fixatia ca \u201eprietenii mei, asa-zisii mei prieteni\u201c, au facut ceea ce a refuzat el sa faca. \u201eZi-le pe nume\u201c \u2013 se \u00eendeamna el. \u201eBunaoara Zaharia Stancu.\u201c Acesta ar fi spus: \u201eDe vin rusii \u00eendarat, vai de noi! Vine acela mic si uite asa ne taie cu cazmaua. Si arata cum, izbind spre capete \u00een st\u00e2nga si \u00een dreapta. Erau vreo 15 scriitori de fata. N-am verificat faptul \u2013 recunoaste \u2013, \u00eensa se non e vero e ben trovato\u201c! Portretul lui Zaharia Stancu e teribil: \u201e\u00centr-una din acele zile m-am \u00eent\u00e2lnit cu Stancu la Caf\u00e9 de la Paix, \u00abtractirul scriitorilor\u00bb, cum \u00eei spunea poetul si actorul Emil Botta. Era foarte amar\u00e2t, pentru ca legionarii \u00eei desfiintasera publicatia, indiscutabil cu meritele ei, \u00abAzi\u00bb, dar pe care eu o detestam, de c\u00e2nd tiparise acolo, sub semnatura proprie, niste articole cu tunete si trasnete si cu h\u00e2rdaie de murdarie din cele mai \u00eemputite cazane nationaliste \u00eempotriva Uniunii Sovietice. Era clar ca aceste \u201emerite\u201c nu ar fi fost suficiente pentru ca Stancu sa fie \u00abiertat\u00bb de Garda de Fier si primit \u00een r\u00e2ndurile ei. Prea era el omul politistilor Gabriel Marinescu si Cristescu, primul ucis de legionari \u00eentr-un macel ce-i caracterizeaza, la Jilava, al doilea bine merci si astazi. \u2013 Si acum ce ai de g\u00e2nd sa faci? l-am \u00eentrebat. Am sa man\u00e2nc, sa beau cafea, sa fumez si sa ma cac! Zaharia Stancu era taranul de la Dunare, amestec ciudat de rom\u00e2n si bulgar (o sora de-a lui e maritata cu un bulgar, \u00een Bulgaria), iar limbajul acesta \u00eel caracterizeaza. A mai stins \u00een ceasca de cafea un muc de tigara, al optulea sau al zecelea, apoi a continuat mai \u00eencet, privindu-ma \u00een ochi. Mi-am scos o masea, dar simt ca maseaua creste la loc\u201c. Povestea cu \u201emaseaua\u201c lui Stancu e celebra. Spre sf\u00e2rsitul vietii, \u00eentrebat daca dupa ce i-au cazut dintii mai poate musca, presedintele U.S. ar fi spus z\u00e2mbind \u00eentr-un colt: \u201eMai musc, eu si cu gingiile musc!\u201c. Era \u201eferoce\u201c! \u2013 noteaza omul de r\u00e2nd venit de pe Crisuri despre acest \u201eciudat\u201c taran de la Dunare care stingea mucul de tigara \u00een ceasca de cafea si \u201emusca\u201c grozav si cu gingiile. \u00cen realitate, mai mult dec\u00e2t altii, Zaharia Stancu era dotat \u00een chip natural sa fie omul epocii (epocilor!) agitate: s-a \u201emiscat\u201c bine si a \u201emuscat\u201c ce si unde trebuia \u00een toate conjuncturile istorice pe care le-a strabatut. A simtit si a prins \u00eenaintea altora toate oportunitatile vremilor instabile folosindu-se ca putini altii de ele. Stia, ca \u201edulaii\u201c din titlul unui roman al sau, c\u00e2nd sa sara la g\u00e2t si c\u00e2nd, la vederea ciomagului, sa faca trei salturi \u00eenapoi. Ca presedinte al Uniunii Scriitorilor acest soi de oportunism de supravietuire s-a rasfr\u00e2nt benefic asupra breslei pe care o conducea. Pe buna dreptate, mai toti scriitorii contemporani cu presedintia lui recunosc \u00een el, dincolo de simpatie sau antipatie, pe unul din cei mai eficienti si proteguitori conducatori ai Uniunii. Si-i sunt recunoscatori. La distanta cosmica de pasiunile si patimile politice si politicianiste ale acestor intelectuali publici cu un trecut at\u00e2t de greu \u00een spate ni se revela un alt intelectual autentic \u00een scrisorile pe care Nicole Scurtu le publica si prefateaza \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: I. D. Stefanescu, unul din numerosii universitari de elita epurati \u00eentre 1944-1950. Biografia profesorului, cercetatorului si istoricului de arta I. D. Stefanescu (1886-1981), noteaza Nicolae Scurtu, \u201econtine o suma importanta de necunoscute ce se cuvin a fi clarificate si integrate apoi \u00eentr-o carte privitoare la itinerariul spiritual al acestui autentic intelectual ce a parcurs aproape integral secolul trecut\u201c. I-a avut profesori pe Maiorescu, Onciul, Iorga, Ov. Densusianu, Radulescu-Motru, i-a cunoscut si a fost \u00een preajma unor Vlahuta, Delavrancea, Caragiale, Grigorescu, Paul Bujor, Spiru Haret, a studiat \u00een strainatate, a calatorit mult \u00een \u00eentreaga Europa cercet\u00e2nd marile muzee, pinacoteci, biblioteci si expozitii, descoperind peste tot \u201evalentele creatoare ale acestui neam\u201c, \u00eenc\u00e2t, conchide Nicolae Scurtu, \u201eCartile, articolele, recenziile si notele pe care le-a publicat \u00een presa din Rom\u00e2nia si din unele metropole europene demonstreaza fara echivoc ca ne aflam \u00een fata unuia din cei mai \u00eensemnati istorici de arta insuficient cunoscuti\u201c. Restituirea savantului benedictin poate fi \u00eentr-adevar spectaculoasa. Scrisorile sunt adresate preotului Constantin Bobulescu. \u00centr-una din ele dam de… Caragiale si de \u201eLantul slabiciunilor\u201c: \u201eParis, 12 iunie 1938, 64 Rue des-Saints-P\u00e8res 7. \u00cen goana si \u00een genunchi, sarut m\u00e2na. Un prea bun prieten, avocatul Chepier, ma roaga pentru o ruda a lui de aproape, elevul Solomonescu Ilie. Da examen de bacalaureat la Sincai si are la limba rom\u00e2na pe domnul Costachescu. Zi, parinte draga, ca nu poti sa-l rogi sa ajute pe baiat! Zi, te rog! Sa vedem! Parinte draga, sa-ti vad si eu slova. Scrie-mi o vorba la Paris si spune-mi ca ai vorbit domnului Costachescu. Si serios, cu drag de mine. Roaga-l \u00een numele dumitale. Eu te rog din suflet sa ma ajuti. \u00cemi faci un serviciu mare. Stii ca acum, te rog, pentru ultima data. Supara-te, dar nu ma uita. \u00ceti sarut m\u00e2na, cu drag, I. D. Stefanescu. P.S. \u00ceti aduce scrisoarea chiar Chepier, prietenul meu. Fii dulce cu el\u201c.
\n\u00cen fine, dar nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c ne face bucuria de a publica un set consistent si impresionant de scrisori ale lui Ioan Alexandru catre Ion Cocora. La 1 ianuarie anul acesta marele poet ar fi \u00eemplinit 70 de ani. Acest epistolar este de o importanta extraordinara pentru mai buna \u00eentelegere (at\u00e2ta c\u00e2t poate fi \u00eenteleasa) a spectaculoasei convertiri a lui Ion \u00een Ioan Alexandru, debutantul genial cu volumul \u201eCum sa va spun\u201c (1964) urmat de \u201eViata deocamdata\u201c (1965), \u201eInfernul discutabil\u201c (1967), \u201eVina\u201c (1968) si un altul, \u00eencep\u00e2nd cu \u201eVamile pustiei\u201c (1969), \u201evami\u201c odata cu care putem \u00eencepe a vorbi despre un poet aflat \u201e\u00een drum spre Fiinta prin jertfa Fiintei\u201c, d\u00e2nd curs reprezentarilor simbolice consacrate \u00een ceea ce E. R. Curtius a numit \u201ealegoreza biblica\u201c: Ion renaste si \u00eesi regaseste \u201esinele\u201c \u00een Ioan Alexandru, poetul abundentei productii lirice din \u201eImnele bucuriei\u201c (1970) si celelalte \u201eImne\u201c \u00eenchinate (inspirate de) tarilor rom\u00e2nesti traditionale: \u201eImnele Tarii Rom\u00e2nesti\u201c, \u201eImnele Transilvaniei\u201c, \u201eImnele Moldovei\u201c, precum si \u201eImnele Putnei\u201c, \u201eImnele Maramuresului\u201c, p\u00e2na la \u201eBat clopotele \u00een Ardeal\u201c din 1991.<\/p>\n
Semne ale marii transfigurari (sau convertiri?) mai pot fi socotite traducerea \u201eC\u00e2ntarii C\u00e2ntarilor\u201c din 1977, dar si traducerile din Pindar si chiar \u201eScrisori catre un t\u00e2nar poet\u201c a lui R. M. Rilke din 1977. Capitala e scrisoarea din 17.IV.1968, \u00een care \u201eTin sa-ti spun, draga Ioane, ca de la \u00eentoarcerea mea de la Cluj, atunci \u00eempreuna cu fiul lui Ladea, s-a \u00eent\u00e2mplat o \u00eentorsatura foarte radicala \u00een sufletul meu. Se pare ca mi-am regasit credinta pierduta \u00een Dumnezeu, cu adevarat si p\u00e2na la moarte. E cea mai puternica lumina ce s-a st\u00e2rnit \u00een sufletul meu vreodata: am devenit un altul si ma voi stradui sa ram\u00e2n \u00een Crist cu toate puterile. E singura salvare si mediumul cel mai favorabil cunoasterii adevarate: Iubirea pentru altul, \u00eenvingerea eului si acceptarea luminii divine sa lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de sensuri si profunzime. Agonia a \u00eencetat. Sunt \u00een miezul lucrurilor slavind dumnezeirea\u201c. P\u00e2na sa o (re)gaseasca si slaveasca \u00eei pipaise (banuise) prezenta si urmele \u00een Bach (\u201eAscult Bach de dimineata: soarele misca teii si-i minunat\u201c…), Platon, Pitagora, Sapho, tragicii greci, Vechiul Testament, marii poeti mistici, H\u00f6lderlin, traducatorul lui Sofocle si Pindar. Marea iluminare (ar fi scris-o cu \u201eI\u201c) vine \u00eensa cu marturisirea: \u201eCred cu toata inima si tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic lumesc pentru a ma simti pe culmea omului\u201c. Propozitie enorma, declaratie ce trezeste suspiciunea trufiei, fapt pentru care o si pune sub pecetea tainei: \u201ePastreaza taina ce ti-o marturisesc \u00een numele Domnului Iisus \u2013 idealul sufletului meu. Am un nou prieten de asta data \u00eentru Crist. Este un teolog de 31 de ani pe care l-am cunoscut de vreo doua saptam\u00e2ni la Universitatea Teologica. Un baiat cum ma doresc si eu, un ideal pe care \u00eel iubesc ca pe un frate. E din aceeasi stofa cu visele mele cum spune Shakespeare. Aceste ultime doua saptam\u00e2ni au atins cea mai puternica intensitate din viata mea. Un frate mai mare ce si seamana cu fratele meu Dorin la fata. Dumnezeu mi l-a trimis si nu pot o zi fara el. Oh, mare lucru e o astfel de prietenie. Legatura divina si abia de aici poate fi \u00eenteleasa marea lume a prieteniilor dintotdeauna, ce aduc ele si deschid. Cartile cele mai profunde palesc pe l\u00e2nga un dialog cu cel iubit \u00een spirit si credinta. Sa ma ierte Dumnezeu ca ti-l spun, dar as dori sa te tin si pe tine aproape si sa te \u00eenalt alaturi de noi. \u00cel cheama Martin, stie greaca, latina, germana, engleza si toata filozofia laica si crestina\u201c. Las\u00e2nd la o parte umbra ipostaziei ce ar consta \u00een \u00eentruparea duhului \u00een Martin, marturisirea pasionata a poetului e de o tensiune si exaltare maxima si frumusete zguduitoare: \u201eE de-o curatenie \u00eengereasca, pl\u00e2nge \u00eentruna pentru suferintele oamenilor si ratacirea lor. Spre parerea mea de rau nu-i rom\u00e2n. Sufar ca nu-i din osul neamului meu o astfel de comoara. Ma rog lui Dumnezeu pentru el sa nu-i rataceasca mintile. Cred ca-i un geniu crestin. Stau \u00eenghetat si-l ascult p\u00e2na t\u00e2rziu dupa miez de noapte. Ne rugam \u00eempreuna cu lacrimi \u00een ochi. Martin Lissmann Herbert din Warburg \u2013 student \u00een Teologie ultimul an cu bursa \u00een Rom\u00e2nia. Vine din Chicago, unde l-a audiat pe Eliade mai multi ani. Are o viziune clara asupra \u00eentregii lumi a spiritului. Stie marile opere muzicale ale omenirii pe de rost. La Chicago a dirijat \u00abNessiss\u00bb de H\u00e4ndel cu un cor de 600 de persoane. \u00cen viata mea n-am \u00eent\u00e2lnit un asemenea baiat. Are o fetita de trei ani si-l socot dar ceresc \u00een existenta mea. Ma asteapta ani de truda treaza sa-l pot ajunge si sa-i pot sta \u00een cale. Vorbeste \u00een delir treaz. Un demon bun, fara speculatii si curat cu acoperire \u00een ceea ce sustine. Iubirea lui pentru Hristos Iisus este nemarginita. Iarta-ma, Ioane, ca vorbesc despre el. Eu nu exist \u00een fata lui. E o datorie a mea sa-l prezint. Natura \u00eesi cere drepturile. Iata-l, exista idealul meu ce ne-a rasturnat si iluminat existenta. Ascult \u00abElian\u00bb de Mendelsohn, o minune \u00eemprumutata de El, Iubitul, Prietenul. Se face seara, cerul e curat si copacii nemiscati. Ma uit \u00een ochii dumnezeirii si smerit ma \u00eenchin Tatalui si Fiului si Duhului Sf\u00e2nt. Amin\u201c. Ce diferenta (distanta) e \u00eentre ideal si idol? Iubirea idolatra si exaltata a poetului, nemarginita, spune multe si despre puterea lui de a-l iubi pe Hristos \u00eentrupat \u00een Martin Lissmann Herbert din Warburg. C\u00e2nd Ion a devenit Ioan, poetul avea 29 de ani, iar \u201ebaiatul\u201c, modelul, idealul si idolul sau avea 31. Aventura spirituala a acestui mare poet rom\u00e2n care si-a lepadat geniul pe altarul credintei devine, abia acum, fascinanta. Scrisorile pot fi un document de prim ordin pentru criticii si exegetii sai, care au sanctionat de mult deshidratarea lirismului din primele carti ale lui Ion Alexandru \u00een \u201eImnele\u201c compuse de Ioan Alexandru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu un numar memorabil \u00eencepe noul an 2012 \u201eRomania literara\u201c. Cu ce sa \u00eencepem? Trei ample documente admirabile din sumarul revistei tin de istoria literara. O istorie cu mult mai vie \u2013 prin calitatea exceptionala a documentelor ei si aventurile intelectuale pe care le contin \u2013 dec\u00e2t actualitatea \u00eensasi. N-ar fi prima oara c\u00e2nd istoria… Cite\u0219te mai mult »Aventuri intelectuale cu Ioan Alexandru, Mihai Beniuc, I. D. Stefanescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2461,7042],"class_list":["post-10380","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-literara","tag-lie-rad"],"views":2057,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10380","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10380"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10380\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10380"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10380"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10380"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}