Un articol al lui Daniel Cristea-Enache m-a facut curios.<\/p>\n
Se numeste \u201eDe ce Facebook\u201c, a fost publicat pe siteul \u201eDilema veche\u201c si, printre altele, raporteaza urmatoarele:<\/p>\n
\u201eCu tot socialismul Facebook, contul meu este elitist rau\u2026<\/p>\n
Am si niste cititori pe masura. Gabriela Pop, Sanda Varan, Nedeea Burca, Andreea Brumaru, Luminita Ciumarnean, Liviu Druga, Serban Tomsa s\u00eent numai c\u00eetiva dintre cititorii constanti ai acestui cont personal de Facebook \u00een care se vorbeste, 95 %, despre literatura romana. S\u00eent extrem de inteligenti, subtili, cititi si atenti. Observatiile lor s\u00eent adesea excelente; si nu au acel aer de superioritate al \u00abexpertilor\u00bb \u00een literatura despre care stii dinainte ce vor lauda si ce vor demola\u201c.<\/p><\/blockquote>\n
Cum spuneam, fostul meu profesor m-a facut curios; curios sa vaz si eu cum arata un cont de Facebook \u201eelitist rau\u201c, dimpreuna cu cititorii sai \u201epe masura\u201c.<\/p>\n
Am intrat deci pe pagina de Facebook a lui Daniel Cristea-Enache.<\/p>\n
Prima \u201eextragere\u201c nu a fost tocmai norocoasa. Am nimerit \u00eentr-un thread deschis & \u00eentretinut de Daniel Cristea-Enache \u00een care toata lumea parea sa aiba ceva cu Claudiu Komartin. Din cele peste 400 de comentarii, am retinut urmatoarele:<\/p>\n
– ca Daniel Cristea-Enache \u00eel considera pe Komartin \u201epapagal\u201c;<\/p>\n
– ca Sanda Varan (?) a auzit de la un prozator (?) ca Daniel Cristea-Enache a avut nevoie de translator \u00een Franta (la un eveniment organizat de ICR la Paris, a precizat Daniel Cristea-Enache);<\/p>\n
– ca (apud Daniel Cristea-Enache) Bogdan Alexandru Stanescu e \u201ecu vreo trei clase peste\u201c Daniel Cristea-Enache \u00een stapanirea limbii engleze.<\/p>\n
Si alte maruntisuri.<\/p>\n
Oarecum deconcertat de aceasta deschidere, am trecut la o alta postare. Am avut mai mult noroc\u2026 \u00eentr-un fel.<\/p>\n
Acum era vorba de Arghezi; eforturile generale se \u00eendreptau catre comentarea poeziei \u201eSici, bei\u201c (din volumul \u201eFlori de mucigai\u201c).<\/p>\n
De data aceasta, comentariile ceva mai elitiste nu lipseau. Daniel Cristea-Enache a facut, astfel, cateva comentarii patrunzatoare, de nivelul<\/p>\n
\u201eCaragiale si Arghezi s\u00eent regateni tipici; limbajul arghezian e formidabil de muntenesc\u201c.<\/p><\/blockquote>\n
Sau:<\/p>\n
\u201e\u00centre \u00abCuvinte potrivite\u00bb (1927) si \u00abFlori de mucigai\u00bb, Arghezi a facut o ruptura. A venit cu un alt tip de poezie, tot de el creat\u201c.<\/p><\/blockquote>\n
Din pacate, restul (mai bine de 400 de comentarii; comentatorii erau putini, dar harnici) nu s-a ridicat la aceeasi \u00eenaltime.<\/p>\n
Hermeneutica colectiva s-a \u00eempotmolit de la prima strofa:<\/p>\n
\u201eSfarrr! Francul azvarlit de bobarnac \u00een sus,<\/p>\n
Lucind, pana la cruci s-a dus –<\/p>\n
Si \u00eel asteapta hotii, roata,<\/p>\n
Sa cada-ntors pe partea lui jucata\u201c.<\/p><\/blockquote>\n
Iata un segment ceva mai lung care atesta apele adanci \u00een care s-au balacit hermeneutii pe Facebook. Pentru culoare, pastrez grafia originala:<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Al doilea vers e putin enigmatic. \u201eLucind, p\u00eena la cruci s-a dus\u201c. Chestia asta cu crucile e o referinta obscura, \u00een contextul poemului de fata, pentru mine.<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Nu cred ca are vreo legatura cu semnul crucii.<\/p>\n
(\u2026)<\/p>\n
Liviu Druga: sa fie \u201ecruci\u201c semn al \u00eenaltul cerului?<\/p>\n
(\u2026)<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Liviu, nu ma convinge explicatia. E prea \u201esimbolizanta\u201c. Arghezi lucreaza aici \u00eentr-un regim concret, violent de concret.<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Trebuie sa fie deci ceva tot concret.<\/p>\n
(\u2026)<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: ?(\u2026) \u201ep\u00eena la cruci s-a dus\u201c \u00eemi semanleaza ceva ce eu nu \u00eenteleg, dar care nu e deloc optional. Nu e o figura de stil. Nu poate lipsi.<\/p>\n
(\u2026)<\/p>\n
Cristina Ispas: nu prea am timp dar cred ca poemul trebuie citit si ca o usoara iironie la adresa omului pt ca arghezi oricat de colocvial ar fi nu cred ca se poate abtine sa nu investeasca cu sens<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Versul unu e foarte bagat \u00een concret, \u00een prezentul (expus) dramatic. \u00cencepe cu \u201esf\u00eerrr!\u201c. \u201eBob\u00eernac\u201c, \u201efrancul\u201c, \u201eazv\u00eerlit\u201c: chestii de toata m\u00eena, de toata ziua.<\/p>\n
(\u2026)<\/p>\n
Cristina Ispas: chiar daca personajele sunt asa niste paiate sau cu atat mai mult<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: \u00cen schimb, versul doi e ALTFEL. \u201eLucind, p\u00eena la cruci s-a dus\u201c. Si e urmat de \u201eSi \u00eel asteapta hotii, roata,\/ Sa cada-ntors pe partea lui jucata.\u201c<\/p>\n
Cristina Ispas: de toata ziua da, n am zis ca vbeste despre dzeu, pur si simplu crucile si psaltichia sunt puse acolo cu discretie e adevarat dar conteaza. sau altfel spus crucile sunt deja ale poetului<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Versurile doi, trei, patru nu mai s\u00eent c\u00eetusi de putin \u201eumoristice\u201c si stenice. M-am razg\u00eendit, Liviu. \u201ep\u00eena la cruci s-a dus\u201c nu e ceva concret.<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Arghezi v\u00eera aici, extrem de fin (dovada ca n-am \u00eenteles) ideea de Judecata.<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: E una din obsesiile lui din \u201eFlori de mucigai\u201c. Dar nu o judecata din aceea, clasica, conventionalizata.<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Cu ciocanel batut \u00een masa.<\/p>\n
Cristina Ispas: ramane de discutat nunta exact dar e clar ca nimic nu e gratuit<\/p>\n
Cristina Ispas: nu nuantza \u2026<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Personajele nu s\u00eent deloc niste paiate.<\/p>\n
Liviu Druga: Daniel, daca nu e simbol in \u201ecruci\u201c, atunci nu e decat o poveste de smenari in spatele blocurilor?<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Crucile nu s\u00eent ale poetului, s\u00eent ale personajelor. Ale TUTUROR personajelor, indiferent de poreclele lorr.<\/p>\n
Cristina Ispas: ale poetului in sensul ca prin ele se citeste prezenta poetului in text<\/p>\n
Cristina Ispas: si sigur ca sunt niste paiate nu sunt comice?<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Ba da, Liiviu, tocmai ti-am spus ca m-am razg\u00eendit si ca e un simbol acolo. Dar unul al naibii de bine ascuns. Unul care cupleaza cu ordinarul scenei, fara sa-l transifgureze, cum eram noi obisnuiti.<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Cristina, sorry, vorbesti vorbe. Intra \u00een text, lucreaza pe text.<\/p>\n
Cristina Ispas: nu transfigureaza, exact. am impresia ca nu prea ma fac inteleasa.<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Nu te grabi. Poti sa comentezi oric\u00eet si oric\u00eend.<\/p>\n
Liviu Druga: mie imi pare ca nu e de colea ca ei il \u201easteapta\u201c chiar sub cruci. Acolo as vedea eu cautarea de sens<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Esti un foarte bun cititor de poezie contemporana. Dar aici, scuze, ai dovedit p\u00eena acum ca esti pe dinafara.<\/p>\n
Cristina Ispas: pai am vbit pe text vbeam de cruci si psaltichie ca sunt legate si prin ele este indusa inca o prezenta in text un spectator care se amuza si care vede in crucile alea o usoara ironie fara sa l invoce insa pe dzeu prezenta divina. mai clar de atat nu sunt in srare sorry : )<\/p>\n
Andreea Brumaru: Totusi, unde are loc scena? Unde se joaca francul?<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Cristina, vorba cuiva: durea-m-ar capul! N-am \u00eenteles nimic din ce spui tu.<\/p>\n
Andreea Brumaru: Sunt convinsa ca e ceva concret. Din pacate trebuie sa plec. : )<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: \u00cen \u00eenchisoare, Andreea.<\/p>\n
Liviu Druga: iar asteptarea ii aduce \u201eDe s-a-nnodat din sase insi un singur ins\u201c<\/p>\n
Cristina Ispas: nu i nimic s o gasi cineva sa ma intelega de obicei se gaseste : )<\/p>\n
Liviu Druga: cat e in aer banul e liniste, dupa ce a cazut, se lasa cu haos si victime : )<\/p>\n
(\u2026)<\/p>\n
Daniel Cristea-Enache: Finalizez. Oralitatea ne-a luat ochii, fiindca eram obisnuiti cu versuri care, dimpotriva, sar direct la simbol. Care evita concretul, obisnuitul, ordinarul. Dar Arghezi, parsiv, baga un arierplan exact dupa un franc \u201eazv\u00eerlit de bob\u00eernac \u00een sus\u201c. Face o ruptura de plan acolo.<\/p><\/blockquote>\n
Vai! explicatia \u201ecrucilor\u201c nu este \u00eentr-atat de dificila pe cat sugereaza \u201eelitismul\u201c comentariilor de mai sus.<\/p>\n
Chiar daca nu s-ar cunoaste autorul textului, ci doar, aproximativ, perioada scrierii poeziei, misterul poate fi desferecat \u00een baza a doua-trei cunostinte elementare. Puscariile interbelice erau pline de simboluri religioase, adica \u2013 fiind noi o tara eminamente ortodoxa \u2013 de cruci (nu tombale). \u00cen fiecare puscarie exista o capela care nu ducea lipsa de cruci arborate sau pictate la o anumita \u00eenaltime. Printr-o inferenta simpla rezulta ca scena s-ar putea \u201ederula\u201c, cum ar zice Daniel Cristea-Enache, chiar \u00eentr-o astfel de capela.<\/p>\n
Se mai poate infera de asemenea ca puscaria este adapostita \u00eentr-o fosta manastire asa-zicand reconditionata (de-a lungul timpului nu putine manastiri au jucat, \u00een travesti, si rolul de \u00eenchisori).<\/p>\n
\u00cen fine, dat fiind ca se cunoaste identitatea autorului, cam oricine stie ca Arghezi a trecut printr-o experienta nu chiar lipsita de consecinte pentru literatura lui: fost \u00eenchis la Vacaresti \u2013 o fosta manastire.<\/p>\n
Iata, deci, crucile:<\/a><\/p>\n
http:\/\/www.parohiamartisor.ro\/vacaresti.html<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un articol al lui Daniel Cristea-Enache m-a facut curios. Se numeste \u201eDe ce Facebook\u201c, a fost publicat pe siteul \u201eDilema veche\u201c si, printre altele, raporteaza urmatoarele: \u201eCu tot socialismul Facebook, contul meu este elitist rau\u2026 Am si niste cititori pe masura. Gabriela Pop, Sanda Varan, Nedeea Burca, Andreea Brumaru, Luminita Ciumarnean, Liviu Druga, Serban Tomsa… Cite\u0219te mai mult »Critica de elita pe Facebook<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":true,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7040,24,7763,7041],"class_list":["post-10363","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-de-ce-facebook","tag-daniel-cristea-enache","tag-dilema-veche","tag-socialismul-facebook"],"views":4068,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10363","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10363"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10363\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":25357,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10363\/revisions\/25357"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10363"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10363"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10363"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}