In decembrie, la Bucuresti, cu prilejul decernarii premiilor Asociatiei Dialog, Alexa Visarion, presedintele asociatiei, a povestit urmatoarea int\u00e2mplare:
\nSe afla in Statele Unite ale Americii si la un moment dat a fost invitat la o sindrofie, unde participau multi oameni de teatru si film. Int\u00e2lnirea a avut loc intr-un salon plin ochi cu celebritati, printre care povestitorul nostru se simtea destul de st\u00e2njenit. La un moment dat lumea s-a dat deoparte, s-a creat un culoar de la usa p\u00e2na in mijlocul salonului si pe acest culoar a aparut Liviu Ciulei. In aplauze generale. Liviu Ciulei, cu care Alexa Visarion de-abia vorbise, cu sfiala, doar de vreo doua, trei ori in tara, spun\u00e2ndu-i: \u201eBuna ziua, domnule Ciulei….\u201c
\nPrintre celebritatile americane, Ciulei a salutat deci in st\u00e2nga si in dreapta. Si, brusc, a dat cu ochii de Alexa. L-a luat de umeri, l-a adus in mijlocul salonului si a spus: \u201eMa bucur sa-l int\u00e2lnesc aici si pe prietenul meu, Alexa Visarion\u201c.<\/p>\n
Aceasta este una dintre cele mai frumoase povesti pe care le-am auzit vreodata despre int\u00e2lnirea dintre doi compatrioti de-ai mei in afara granitelor tarii.
\nTrebuia insa sa fii Liviu Ciulei ca sa devii eroul unei asemenea povestiri. Si trebuia sa fii Alexa Visarion ca s-o povestesti, cu at\u00e2ta modestie si caldura.
\nCu alte personaje, am mai avut parte sa ascult de multe ori povesti despre int\u00e2lniri neprevazute. Ele insa, daca ar fi sa le adaptez la varianta de mai sus, ar suna cam asa:
\n\u201eM-au invitat fiindca auzisera de mine, toata lumea ma urmarea si, dintr-odata, ce sa vezi, se deschide o usa si apare… Il stiam bine din tara. Chiar ma rugase sa-l sfatuiesc de mai multe ori cum sa rezolve o anume secventa, dar, ma rog, nu era cazul sa-i aduc acum aminte de felul cum noi, tinerii…\u201c
\nSau, din celalalt unghi:
\n\u201eS-a int\u00e2mplat sa-l vad acolo, pierdut intr-un colt, pe unul, un tinerel venit nu se stie in ce imprejurari din Rom\u00e2nia; la un moment dat chiar m-a intrebat gazda daca numele lui imi spune ceva. Am facut un efort, dar, ca sa fiu cinstit, nu-mi mai aduceam aminte… Parca… desi, nu, nu eram sigur.\u201c
\nVariantele se pot multiplica in felul acesta la nesf\u00e2rsit. Explicatia?
\nDupa ani si ani de emigratie, din punctul meu de vedere, lucrurile stau cam asa:<\/p>\n
Dumnezeu stie din ce pricina, in multe cazuri, c\u00e2nd se int\u00e2lnesc doi rom\u00e2ni in afara tarii, au sentimentul, sau cel putin vor sa creeze impresia ca vin dintr-un loc mai prejos decat cel unde, vezi doamne, se afla ei in momentul de fata. Unul ajuns la o asemenea binecuv\u00e2ntare, sa poata calatori prin lume, vrea sa demonstreze ca el este, desigur, exceptia. Faptul ca se afla in afara Rom\u00e2niei se datoreaza meritului lui personal, el fiind \u201eprea bun\u201c sa mai stea acolo. C\u00e2nd apare si al doilea, constructia cu \u201eprea bun\u201c se da peste cap. Cei din jur ar putea astfel trage concluzia ca acolo, in Rom\u00e2nia, sunt mai multi buni. Si atunci cum mai stam cu meritul personal?
\nRom\u00e2nia, vor unii sa lase impresia, naiba stie de ce, este mai prejos dec\u00e2t te miri care alta parte a lumii. Si daca nu Rom\u00e2nia, in ansamblul ei, macar colegul cu care iti este dat sa te int\u00e2lnesti, nu poate atinge inaltimea piedestalului tau.
\nNumai asa se pot explica unele povesti hilare, cum ar fi, spre exemplu, cea pe care am auzit-o eu, nevenindu-mi sa-mi cred urechilor, de la un absolvent de filologie din Cluj, emigrat in Olanda prin 1985. El imi povestea ca, pentru a putea intra in invatam\u00e2nt, pentru a i se echivala deci diploma, a trebuit sa repete anii de studentie aproape in intregime. A facut-o, fara sa cr\u00e2cneasca, fiindca omul avea nevoie de un serviciu, avea familie si copii. Cum era un intelectual serios, a luat la toate materiile nota maxima, numai la limba rom\u00e2na… a luat un 6. \u201eDumneata nu esti rom\u00e2n? l-au intrebat cei din comisie. Nu cunosti bine limba?\u201c \u201eBa da, sunt rom\u00e2n\u201c, a ingaimat omul. Dar i-a fost rusine sa mai adauge ca si examinatorul lui era tot rom\u00e2n, singurul profesor rom\u00e2n in aceea universitate.
\nDe la aceasta int\u00e2mplare a trecut insa un sfert de secol. Int\u00e2lnirile intre compatrioti si-au schimbat parametrii. Acum, cei care vin din Rom\u00e2nia in strainatate, vin cu tara in spate. In sensul ca au zidul de aparare, au pozitii sociale sigure, functii in comisiile si comitetele internationale la care a aderat Rom\u00e2nia, au burse, au calatorii platite regeste, li se asigura prin protocol int\u00e2lnirile profesionale dorite. Int\u00e2lniri pe parcursul carora se mai poate int\u00e2mpla sa dea ochii din c\u00e2nd in c\u00e2nd si cu vreun compatriot plecat intr-o alta epoca. Unul care, om de stiinta fiind, si-a echivalat de-a lungul anilor toate studiile si si-a dat toate specializarile si supraspecializarile, a reusit sa-si faca loc in reteaua profesionistilor din tara in care traieste, are un nume si-o functie. Sau, artist fiind, a reusit sa-si inchirieze, numai el stie cu ce eforturi, un atelier, sa infr\u00e2nga rezistenta emotionala a localnicilor fata de creatia lui, sa lucreze si sa se promoveze in mass-media, sa expuna, sa devina un nume de referinta.
\nSi da deci cu ochii de ei rom\u00e2nul nostru \u201ein delegatie\u201c: \u201eAaaaa, se mira acesta, cum asa, se facea stiinta in Rom\u00e2nia si inainte? Existau arte? Nu-i credeti, tinde sa le spuna gazdelor, pe ocolite. Nu-i luati in serios.\u201c
\nSi, uite asa, vine Alexa Visarion, in decembrie 2011, si ne povesteste cum, cu c\u00e2tiva ani in urma, in America, Liviu Ciulei, cu care aproape ca nu schimbase niciodata o vorba, l-a luat de umeri la sindrofia celebritatilor si a anuntat: \u201eMa bucur sa-l int\u00e2lnesc aici si pe prietenul meu\u201c.
\nConcluzia?
\nProbabil ca depinde, p\u00e2na la urma, pe ce palier cultural si in ce registru uman fixam int\u00e2mplarile.
\nTrebuia sa fii Liviu Ciulei pentru un asemenea gest, si nu un veleitar oarecare.
\nSi… trebuia sa fii Alexa Visarion pentru a povesti plin de recunostinta aceasta int\u00e2mplare, si nu un oarecare trepadus prin lumea celor care creeaza.
\nViata in diaspora are inca reguli putine. C\u00e2nd vorbim despre ea, e mai bine, probabil, sa vorbim despre fapte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In decembrie, la Bucuresti, cu prilejul decernarii premiilor Asociatiei Dialog, Alexa Visarion, presedintele asociatiei, a povestit urmatoarea int\u00e2mplare: Se afla in Statele Unite ale Americii si la un moment dat a fost invitat la o sindrofie, unde participau multi oameni de teatru si film. Int\u00e2lnirea a avut loc intr-un salon plin ochi cu celebritati, printre… Cite\u0219te mai mult »Prietenul meu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2386,7032,7030,7031],"class_list":["post-10349","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-emigranti-romani","tag-i8ntamplari-cu-romani-in-europa","tag-povesti-despre-emigranti","tag-romani-in-europa"],"views":1908,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10349","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10349"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10349\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10349"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10349"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10349"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}