Statutul meu profesional mi-a permis, \u00eenca de pe vremea c\u00e2nd eram elev, sa pot calatori \u00een locuri \u00een care altii doar \u00eesi imiaginau ca ar putea ajunge. Daca lucrurile care diferentiau modul nostru de viata de cel al altor societati occidentale erau pe atunci evidente, dupa anul 2000 standardul nostru de viata a crescut considerabil, circulatia catre orice zona dorita a devenit posibila, iar \u00een momentul de fata, suntem parte integranta a Uniunii Europene, adica apartinem si culturii acesteia. Totusi, ceva ne tine oarecum la distanta de ceea ce \u00eenseamna marea cultura, cu efecte serioase asupra societatii noastre moderne, ce aspira la obtinerea unui loc de seama \u00een panorama culturilor importante.<\/p>\n
\u00cent\u00e2mplarea a facut ca, de cur\u00e2nd, sa ma aflu, \u00eempreuna cu fiica mea, \u00eentr-o vacanta la Viena, vacanta \u00een care ne propuseseram sa vizitam c\u00e2t mai multe muzee, pentru ca Maria este eleva la Liceul de Arta \u201eNicolae Tonitza\u201c si \u00eesi dorea sa vada, pe viu, c\u00e2t mai mult Klimt, Gustav Klimt (ati ghicit, l-am parafrazat pe Bond, James Bond). Umbl\u00e2nd \u00een nestire pe strazile Vienei, simteam cum ceva parca ne privea din toate partile, ceva ne asigura ca ne aflam \u00een centrul cultural al Europei, poate chiar al lumii; ceva ne spunea ca pe acel pavaj calcasera cei mai valorosi artisti, oameni de cultura, oameni importanti care au marcat evolutia omenirii prin creatiile lor, prin ceea ce au imaginat, au g\u00e2ndit, au rostit, las\u00e2ndu-le vienezilor un patrimoniu de invidiat. V\u00e2ntul ne soptea ca suntem pe drumul cel bun, frunzele ne faceau semn unde trebuia sa ne oprim, soarele – foarte darnic cu noi – ne m\u00e2ng\u00e2ia ranile picioarelor, z\u00e2mbetele trecatorilor ne asigurau ca le suntem dragi, mirosurile patiseriilor elegante si doldora de foetaje ne \u00eenviorau simturile, calestile cu vizitii desprinsi din povestile cu printese ne \u00eensoteau drumul, iar tineri \u00eembracati de epoca ne atineau calea, \u00eembiindu-ne cu bilete la cele mai r\u00e2vnite concerte si spectacole. Asa am realizat ca la Viena se v\u00e2nd pe strada bilete la Opera, la Filarmonica si la o multime de sali de concert situate \u00een cele mai grozave palate si catedrale. Adica, oferta artistica a unei singure seri este de-a dreptul coplesitoare: balet, opera, concert simfonic, ansambluri specializate \u00een muzica baroca, cu muzicieni purt\u00e2nd costume de epoca – o reala \u00eenc\u00e2ntare a ochiului si auzului. Am cumparat bilete ieftine, dar scumpe, adica 40 de euro de persoana si va asigur ca a meritat cu v\u00e2rf si \u00eendesat. La doisprezece ani, c\u00e2ti are Maria, sa asisti la un spectacol \u00een celebra sala a Operei din Viena sau sa mergi la Musikverein – sala \u00een care se tine dintotdeauna renumitul concert de Anul Nou si \u00een care c\u00e2nta, \u00een fiecare saptam\u00e2na, minunata orchestra filarmonica vieneza, cu biletele v\u00e2ndute pe toata stagiunea -, sau sa intri \u00eentr-o sala de bal \u00een care este organizata o gala de opera si balet sunt evenimente ce, cu siguranta, \u00eeti marcheaza evolutia ulterioara (eu tin minte sejurul meu de trei zile la Paris, cu corul Voces Primaverae, c\u00e2nd aveam zece ani; am vizitat atunci c\u00e2t am putut din Muzeul Luvru si nu l-am uitat niciodata). Dar socul si mai mare a venit c\u00e2nd am realizat ca peste tot, pe autobuze, \u00een statiile de tramvai sau metrou, pe cladiri, pe taxiuri, erau postere imense cu Mozart, Van Gogh, Gustav Klimt, Placido Domingo, Riccardo Mutti, Helene Grimaux, Herby Hancock. Sau c\u00e2nd am descoperit ca, dezinvolti si nepasatori, calcam pe stelele \u00eencrustate \u00een pavajul statiei de metrou de la Opera ori \u00een asfaltul ce \u00eenconjoara cladirea sau pe drumul ce duce spre Musikverein, stele ce poarta numele marilor compozitori si artisti care au trait sau au trecut prin aceasta adevarata capitala culturala a lumii. Asa ne-am dat seama ca la Bucuresti ochii ce ar trebui sa ne priveasca si sa ne \u00eendrume pasii sunt \u00eendreptati \u00een pam\u00e2nt, de rusinea miilor de postere lipite pe tot ce ne \u00eenconjoara, cu manelisti, spectacole \u00eendoielnice, derizorii, jignitoare, \u00eentr-o \u00eenvalmaseala ce releva nivelul intelectual al celor care organizeaza acest tip de spectacole. Nici vorba ca vreun edil al Capitalei sa copieze ideea de a pava cu stelele marcante ale artei rom\u00e2nesti \u00eemprejurimile Ateneului Rom\u00e2n; primaria e ocupata sa aprobe, aproape saptam\u00e2nal, organizarea de evenimente subculturale si extrem de agresive, l\u00e2nga Filarmonica bucuresteana, ce \u00eesi vede astfel periclitata buna desfasurare a concertelor. Situatia creata ma face sa ma g\u00e2ndesc tot mai des la celebra \u00eentrebare pe care Maestrul Elenescu a adresat-o \u00een plina sedinta de partid a Orchestrei Nationale Radio: \u201eDaca la noi e asa de bine si la ei asa de rau, atunci de ce la noi e asa de rau si la ei asa de bine?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Statutul meu profesional mi-a permis, \u00eenca de pe vremea c\u00e2nd eram elev, sa pot calatori \u00een locuri \u00een care altii doar \u00eesi imiaginau ca ar putea ajunge. Daca lucrurile care diferentiau modul nostru de viata de cel al altor societati occidentale erau pe atunci evidente, dupa anul 2000 standardul nostru de viata a crescut considerabil,… Cite\u0219te mai mult »Viena, mon amour!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-10338","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1612,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10338","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10338"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10338\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10338"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10338"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10338"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}