Cinstit vorbind, nu am mai ascultat teatru radiofonic din copilarie, c\u00e2nd imi insemnam cu religiozitate pe programul Radio la ce ora e fiecare piesa, nu cumva s-o pierd. Asa ca ceva ramasite mai zac pe undeva prin mine, in persoana multor voci de actori profund individualizate si capabile sa creeze\u00a0 universuri sonore c\u00e2t ai zice peste. Tocmai de aceea, stiind ca spectacolul de teatru radiofonic \u201eArgentina\u201c al Ilincai Stihi, parte a unei trilogii (dupa cum veti citi in interviul de pe pagina urmatoare), realizat pe propriul scenariu, a primit recent Premiul Ondas in Spania, ca si Prix Marulic in Croatia, plus o nominalizare in Top 3 La Prix Italia, ma asteptam sa aud vocile cunoscute de pe vremuri cu care asociam aceasta arta: cea a Ginei Patrichi, a lui George Constantin, Cozorici, Albulescu etc., etc. Cam toate pe un ton de cea mai curata specie shakespeareana. Sau ibseniana! Sau… oricum, vreun mare clasic disparut de ceva sute de ani. Asa ca nu mica mi-a fost mirarea c\u00e2nd am dat in piesa Ilincai Stihi, regizata chiar de autoare pentru Redactia Teatru a Societatii Rom\u00e2ne de Radiodifuziune, de o combinatie deconcertanta: dialog si monolog interior, ambele imbracate intr-un univers plin, care acopera mai toate straturile audibile ale existentei de azi, de la tipete de pasari p\u00e2na la sunetul clapetei de la doza de bere, de la oftat si p\u00e2na la deloc regretatul buletin hidrologic in limba rusa.
\nIn \u201eArgentina\u201c, fragmentele de viata interioara amestecate cu zgomotele de afara reusesc, nu se stie prin ce miracol, sa completeze o intreaga biografie, intr-un montaj super-rapid de cinema. Mici sunete relevante, ca de exemplu aprinderea tigarii dupa partida de sex, dau seama condensat, in fractiuni de secunda, de o intreaga situatie, ca si de fisa de personaj sau de relatie. O poveste erotica se consuma in auzul nostru in graba caci, dupa cum spune personajul principal, nu trebuie dec\u00e2t \u201esa ai o scula si un CD pe post de sentimente\u201c. Spectacolul realizat de Ilinca Stihi e inspirat de viata Dj-ului argentinian Fernando Pe\u00f1a, un fel de erou radiofonic al Argentinei, care a murit acum doi ani de Sida,\u00a0 transmit\u00e2nd \u201ein direct\u201c, p\u00e2na spre ultimele clipe, de pe patul de spital. Povestea nu e neaparat interesanta: realizatorului unei emisiuni radio despre dragoste, interpretat de Marius Manole, ii ies din greseala analizele HIV pozitive. Nu pot sa nu ma g\u00e2ndesc la personajul cu care m-a fascinat Manole \u201epentru int\u00e2iasi data\u201c, in \u201eDrept ca o linie\u201c, in rolul tot al unui pusti bolnav de Sida care astepta sa moara. In \u201eArgentina\u201c, socul si dezordinea mentala din momentul aflarii vestii (\u201eSunteti bolnav de cel putin zece ani. Acum starea dumneavoastra e foarte grava\u201c), c\u00e2t si avalansa de senzatii se traduc printr-o aglomeratie de limbi, o adevarata flasneta lingvistica stricata, cu precizari despre medicatia celui infectat cu HIV, in tot felul de idiomuri posibile. In fond, scenariul consta in monologul interior al acestui personaj extrem de fin conturat (nu trebuie sa luati drept buna autocaracterizarea sa, \u201esunt asa ur\u00e2t, am numai banalitati in cap\u201c), pe care nu am inteles de ce il cheama tocmai Vlad Tepes. Poate din ratiuni de marketing international.
\nDestructurarea, aglomerarea de informatii auditive, de stari… c\u00e2t clipa intaresc senzatia de viata traita la cald. Frazele tip care inmoaie particularul in general deseneaza contextul in culori vii. \u201eAm 35 de ani si nu mai am timp\u201c \u2013 va spune secretara de la radio care vrea copii si invadeaza viata\u00a0 moderatorului de radio. Dar satietatea si sictirul de lume pe care le traieste t\u00e2narul, ca si marele vis de evadare sau refugiul in reverie dau exact impresia feliei de viata emotionala smulse din lumea de azi. Cu adevarat, \u201eArgentina\u201c g\u00e2lg\u00e2ie de adevar, glos\u00e2nd sonor pe marginea a tot felul de teme actuale, cum ar fi slabirea interesului pentru religie despre care se va pl\u00e2nge v\u00e2nzatorul de Biblii: \u201eNe mor enoriasii. Gata! Si altii de unde?\u201c. Iar bataia din palme, fireasca in context, imprumuta aerul de la fata locului. Dialogul dintre personajul principal si amanta sa ocazionala peste care se interfereaza replici din emisiunea de dragoste, micile pasaje care se reiau obsedant dau senzatia ca scenariul creste in toate directiile. Lucrurile nu au cap si coada, nu sunt fluente, ci… cu at\u00e2t mai moderne. Cum moderna e si mitocania baiatului fata de fata care s-a invitat la el, partenera de dragoste despre care nu are dec\u00e2t observatii cinice. De altfel, Vlad se face purtatorul cinismului, dar si al sensibilitatii zilei, al haosului si al imprastierii actuale a sensului: \u201eMoartea nu e mare chestie\u201c sau \u201eLa douazeci de ani dupa comunism trebuie sa abandonam utopia si sa ne preocupe salvarea personala\u201c.
\nIar adevarul spectacolului nu se opreste aici, caci realizatorii, mai ales cel ce semneaza sound design-ul, Mihnea Chelaru, redau specificul lumii noastre, inclusiv al citadelei rom\u00e2nesti. Zgomotele agresivitatii in trafic, at\u00e2t de usor de recunoscut, captate in priza directa, in ambianta lor naturala, cele de la o incaierare, plus fr\u00e2nturile aferente de replici, apoi sunetul brichetei sau cel al trasului din tigara, g\u00e2f\u00e2ielile partidei de sex, cascatul si multe altele, care se aud pret de o fr\u00e2ntura de secunda, construiesc impreuna un univers complet si coerent. O lume intreaga facuta din fram\u00e2ntari, firimituri sonore, zgomote mici si multe care se incruciseaza, dubl\u00e2nd pur si simplu povestea. Asta c\u00e2nd nu o suplinesc acoperind cu sensuri clare, comprehensibile si colorate, elipsele narative. Plus o voce care tine locul unui destin. Aceeasi voce melodioasa si totodata sobra din \u201ePrivighetoarea si trandafirul\u201c de la TNB, cea a lui Marius Manole, actor cu o paleta sonora larga pe care, pe parcursul spectacolului, o scoate la iveala treptat. In aparenta egal cu sine, glasul lui poate deveni brusc efervescent sau languros, capteaza inflexiuni nenumarate, moderne si traditionale, accelereaza ritmul, accentueaza consoanele, injecteaza frenezie, se umple de r\u00e2sete spumoase.
\nCum sa fii minimalist pentru a evita patetismul, mai cu o injuratura, mai cu un g\u00e2f\u00e2it erotic, dar sa exprimi un puhoi de stari franc si direct, av\u00e2nd la dispozitie doar voci si sunete \u2013 aceasta este lectia pe care ne-o da \u201eArgentina\u201c, un spectacol dublu premiat international in anul care tocmai s-a sf\u00e2rsit. Mai multe detalii ne da chiar realizatoarea sa in pagina urmatoare.<\/p>\n
Argentina<\/strong><\/p>\n
Scenariu de Ilinca Stihi<\/strong><\/p>\n
Spectacol in memoria lui Fernando Pe\u00f1a<\/p>\n
In distributie:<\/p>\n
Marius Manole – Vlad Tepes<\/p>\n
Madalina Anea – Secretara<\/p>\n
Ileana Stana Ionescu – Adelaida<\/p>\n
Alex Vasilache – V\u00e2nzatorul de Biblii<\/p>\n
Zoltan Octavian Butuc – Travestiul<\/p>\n
Ion Haiduc – Mafiotul<\/p>\n
Orodel Olaru – Doctorul<\/p>\n
Daniela Ionita – Asistenta<\/p>\n
Ioana Sihota – Concetta<\/p>\n
Au mai interpretat: Andrei Popov, Ioana Stancescu, Valentina Beleavschi, Fabian Sanchez, Lucas Molina, Raluca Aprodu,<\/p>\n
Inregistrari teren: Catalin Coman si Dragos Nita<\/p>\n
Asistenta montaj: Robert Vasilita si Florina Istodor<\/p>\n
Asistenta inregistrari: Milica Creiniceanu si Janina Tudor<\/p>\n
Regia tehnica: Mihnea Chelaru si Madalin Cristescu<\/p>\n
Regia muzicala: Madalin Cristescu<\/p>\n
Sound design: Mihnea Chelaru<\/p>\n
Redactor si coordonator de proiect: Crenguta Manea<\/p>\n
S-au folosit fragmente din emisiunile radio ale lui Fernando Pe\u00f1a.<\/p>\n
Multumim Ambasadei Argentinei si domnului consilier Gabriel Eduardo Puente pentru sprijinul acordat.<\/p>\n
O productie a Teatrului National Radiofonic, martie 2011<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cinstit vorbind, nu am mai ascultat teatru radiofonic din copilarie, c\u00e2nd imi insemnam cu religiozitate pe programul Radio la ce ora e fiecare piesa, nu cumva s-o pierd. Asa ca ceva ramasite mai zac pe undeva prin mine, in persoana multor voci de actori profund individualizate si capabile sa creeze\u00a0 universuri sonore c\u00e2t ai zice… Cite\u0219te mai mult »Viata on air<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7020,7021],"class_list":["post-10328","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-argentina","tag-ilinca-stihi"],"views":1905,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10328","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10328"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10328\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10328"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10328"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10328"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}