{"id":10325,"date":"2012-01-12T17:55:44","date_gmt":"2012-01-12T15:55:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10325"},"modified":"2012-01-12T17:56:57","modified_gmt":"2012-01-12T15:56:57","slug":"amurgul-lumii-principelui","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amurgul-lumii-principelui\/","title":{"rendered":"Amurgul lumii Principelui"},"content":{"rendered":"

Giuseppe Tomasi di Lampedusa, \u201eGhepardul”,<\/em> traducere de Gabriela Lungu, cuv\u00e2nt \u00eenainte de Gioacchino Lanza Tomasi, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Respins, pe r\u00e2nd, de mai multe edituri italiene, romanul \u201eGhepardul\u201c a fost publicat (datorita intuitiei excelente a lui Giorgio Bassani) abia \u00een 1958, la un an dupa moartea cvasi-necunoscutului sicilian Giuseppe Tomasi, duce de Palma si principe de Lampedusa, autorul sau, la Fetrinelli, aceeasi casa editoriala care oferise cititorilor, \u00een 1957, prima editie oficiala a cartii lui Boris Pasternak, \u201eDoctor Jivago\u201c. \u00cen ciuda rezervelor pe care o parte a contemporanilor n-au ezitat sa le exprime (unii dintre ei descoperind \u00een textul acesta ba accente de dreapta, ba, dimpotriva, obsesia st\u00e2ngii \u2013 adevarul ram\u00e2n\u00e2nd, \u00eensa, acela ca Lampedusa ajunsese sa fie mult prea sceptic si deziluzionat de climatul cultural si nu numai al Italiei postbelice pentru a mai manifesta astfel de simpatii), \u201eGhepardul\u201c va ajunge, aproape peste noapte, \u00een atentia cercurilor literare europene, fiind considerat de numerosi critici drept cel mai bun roman italian de dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial, \u00eencununat cu Premiul Strega \u2013 caz unic \u00een istoria literaturii italiene de acordare postuma a acestei prestigioase distinctii \u2013 si ecranizat \u00een mod absolut remarcabil de Luchino Visconti, \u00een 1963. \u201eRecitind aceasta carte\u201c, va spune E. M. Forster, unul dintre cei dint\u00e2i si cei mai \u00eenflacarati admiratori ai lui Lampedusa, \u201eajungi sa-ti dai seama \u00een c\u00e2te feluri poti sa te simti viu si sa ram\u00e2i astfel pentru totdeauna, si c\u00e2te porti care par a fi \u00eenchise \u00een fata cuiva asteapta doar atingerea unei alte m\u00e2ini pentru a se deschide.\u201c
\nRomanul prezinta istoria declinului casei Salina, o familie din \u00eenalta aristocratie siciliana si adopta uneori un ton care-l apropie mai degraba de marile constructii narative ale secolului al XIX-lea \u00een ceea ce priveste uluitoarea stiinta a detaliului care-i \u00eengaduie autorului sa recreeze si sa exprime ca nimeni altul atmosfera unei lumi care-si traieste cele din urma clipe. \u00cen egala masura, \u00eensa, prin capacitatea analitica a scriiturii, prin ironia fina si prin aerul melancolic pe care textul \u00eel degaja, \u201eGhepardul\u201c se dovedeste a fi unul din marile romane ale secolului XX, unic si singular at\u00e2t prin destin, c\u00e2t si prin receptarea de care a avut parte. Subiectul cartii este centrat \u00een jurul lui Don Fabrizio, Principele de Salina, capul unei familii ce pare organizata \u00eenca dupa principii feudale. El este \u201eghepardul\u201c (practic, ultimul ghepard!) care, chiar si fara sa vrea, \u00eendoaie tac\u00e2murile de la masa si \u00eesi sperie copiii ori subordonatii cu forta sa fizica sau cu accesele de furie, dar care, pe de alta parte, e pasionat de astronomie, fara a \u00eentelege, \u00eensa, \u00eentotdeauna exact mersul istoriei ce pare a-l lua uneori prin surprindere. Lampedusa stie perfect cum sa exprime pe de o parte realitatea unui moment istoric bine determinat, iar pe de alta \u00eencercarile permanente, chiar daca nereusite ale protagonistului de a eluda tocmai devenirea careia intuieste ca nu i se poate opune. Caci marile evenimente istorice dau senzatia, cel putin la Donnafugata, domeniul de vara preferat al printului, ca sunt cumva iluzorii, superficiale si ca doar \u00een spatele lor pot fi identificate adevaratele si tensionatele raporturi de forte ce se stabilesc \u00eentre vechea aristocratie si noii \u00eembogatiti, exemplul prin excelenta al acestei noi clase sociale fiind, desigur, don Calogero Sed\u00e0ra, cel care achizitioneaza bunuri si terenuri cu aceeasi repeziciune cu care printul Salina le pierde pe ale sale. Deloc \u00eent\u00e2mplator, momentul declansarii actiunii este anul 1860, exact perioada \u00een care linistita Sicilie a intrat \u00een contact cu marile evenimente istorice care au marcat evolutia spre modernizare si unificare a Italiei. Caci, se stie, pe 11 mai 1860, Garibaldi si trupele sale au debarcat la Marsala, pe coasta vestica a insulei, cu scopul de a declansa o miscare revolutionara \u00een sudul Italiei (Regatul Celor Doua Sicilii includea, pe atunci, Neapole si Sicilia) si de a contribui, \u00een acest fel, la centralizarea statului national italian. Cu tot acest fundal revolutionar, Garbaldi si oamenii sai, marsurile triumfale ori confruntarile armate ram\u00e2n destul de departe de prim planul romanului de fata, al carui protagonist se straduieste sa faca cele mai bune alegeri \u00een situatiile date \u2013 care nu o data i se par a fi fara iesire \u2013 nu se opune revolutionarilor, ba chiar accepta si contribuie decisiv la realizarea casatoriei dintre iubitul sau nepot, Tancredi, si frumoasa Angelica, tocmai fiica lui Calogero, amar\u00e2nd-o definitiv pe fiica sa, timida Concetta, \u00eendragostita fara speranta de tumultuosul ei var. \u201eDaca vrem ca totul sa ram\u00e2na asa cum este, trebuie ca totul sa se schimbe\u201c, afirma Tancredi, enunt\u00e2nd una dintre frazele cheie ale \u00eentregului roman, t\u00e2narul hotar\u00e2ndu-se sa sustina miscarea garibaldina mai mult din oportunism dec\u00e2t din convingere, aleg\u00e2nd, ulterior, cariera de diplomat, mult mai convenabila si mai stralucitoare dec\u00e2t aceea de revolutionar… Prin urmare, pentru ca totul sa ram\u00e2na (mai mult sau mai putin) asa cum e \u2013 iluzia cu care traieste p\u00e2na la sf\u00e2rsit Principele Salina \u2013 nepotul sau se va casatori cu Angelica, iar el \u00eensusi va avea relatii cordiale cu don Calogero, c\u00e2ta vreme familia Salina mai are, \u00een noul context al evenimentelor care se succed cu at\u00e2ta repeziciune, doar numele si faima, \u00een privinta banilor, fostul (si extrem de \u00eentreprinzatorul!) angajat de la Donnafugata fiind superior.
\n\u00cen cazul acestui roman, \u00eensa, cititorul trebuie sa fie mereu atent sa nu priveasca subiectul drept esenta a cartii, c\u00e2ta vreme interesul major al autorului si, deopotriva, al unei astfel de scriituri, este altul. Caci \u201eGhepardul\u201c, av\u00e2ndu-l ca protagonist pe acest principe \u00een egala masura senzual, dar av\u00e2nd si vadite preocupari intelectuale, mereu fidel propriilor convingeri si principii si fac\u00e2nd tot ce tine de el pentru a salva modul de viata \u00een care crede chiar si \u00een mijlocul unei lumi \u00een care, dupa cum el intuieste perfect, toate valorile pe care le cunoaste se pervertesc iar daca nu, oricum se transforma, ram\u00e2ne si o extraordinara evocare a unei Sicilii traditionale dar, mai ales exceptionalul roman al unui univers crepuscular, al unei lumi vechi ce se stinge pentru a face loc alteia, m\u00e2nate de alte idealuri sau, din pacate, adesea lipsite de idealuri… Unul dintre momentele esentiale ale cartii \u2013 si care spune totul \u00een ceea ce priveste caracterul Principelui Salina \u2013 este marcat de refuzul lui Don Fabrizio de a accepta sa candideze la un loc \u00een Senat \u00een noua Republica Italiana. El simte ca apartine, dupa cum chiar marturiseste, unei generatii nefericite, disputate de lumea cea veche si de cea noua, dar incapabila sa-si gaseasca adevaratul loc \u00een vreuna din ele, nefiind deloc adeptul crezului cinic al predecesorului sau princiar din cartea lui Machiavelli… \u00cen schimb, Calogero Sed\u00e0ra are toate calitatile pentru a ocupa o asemenea demnitate, excel\u00e2nd nu at\u00e2t \u00een prestigiul cautat la un om politic de moda veche, ci \u00een puterea (banului\u2026) pe care, \u00een noile conditii, stie cum s-o afirme. De altfel, si frumoasa Angelica, fiica acestuia, se foloseste \u00een felul ei de o anumita putere \u2013 care e atributul familiei sale si, probabil, al noilor \u00eembogatiti \u2013\u00a0 pentru a-l cuceri pe Tancredi. \u00cen acest caz, e vorba, desigur, de o putere de seductie complet straina inocentei Concetta, care va pierde confruntarea surda pentru afectiunea varului ei \u00een favoarea nestap\u00e2nitei Angelica. Paginile \u00een care Lampedusa descrie pasiunea celor doi, \u00een cadrul de-a dreptul baroc al castelului Principelui Salina sunt unele dintre cele mai reusite din \u00eentregul roman, autorul stiind exact cum sa descopere proportiile cele mai potrivite ale amestecului de inocenta simulata, calcul rece si atractie genuina din jocul \u00een care Tancredi si Angelica se angajeaza si pe care ajung nu doar sa-l joace, ci si sa-l traiasca (av\u00e2nd, \u00eensa, chiar si \u00een cele mai \u00eenflacarate momente, presimtirea acuta a mortii, a descompunerii si a finalei stingeri); oarecum asemanator, William Faulkner descria, \u00een contextul literaturii din cu totul alt spatiu cultural, lupta surda si pasiunile erotice care se iscau, uneori, \u00eentre membri ai familiilor Sartoris si Snopes.
\nVorbind despre evolutia prozei secolului trecut, Edward Said afirma ca \u201eGhepardul\u201c este versiunea \u00een cheie siciliana a unui text precum \u201eMoartea lui Ivan Ilici\u201c, si ca, \u00een plus, \u00eentreaga constructie narativa nu ar face altceva dec\u00e2t sa mascheze un impuls autobiografic, c\u00e2ta vreme \u00een unele dintre reactiile lui Don Fabrizio s-ar putea recunoaste atitudini manifestate de Lampedusa \u00eensusi \u00een anumite momente ale vietii sale si ale marilor transformari politice carora scriitorul le-a fost martor, prin intermediul acestei carti autorul reconstituind sau regasind, fie si partial sau doar indirect, o parte dintre valorile \u00een care a crezut si unele dintre lucrurile la care a tinut. \u00cen egala masura, \u00eensa, permanenta melancolie si nostalgia profunda ce pluteste peste fragmentele esentiale ale romanului de fata \u00eel apropie pe Lampedusa de Thomas Mann, \u00een vreme ce precizia stilistica si concizia exprimarii ne fac sa ne g\u00e2ndim la Flaubert sau la Stendhal, \u201eGhepardul\u201c depasind, citit astfel, tematica sociala sau conditionarile strict istorice despre care o parte a criticii italiene a vorbit cu obstinatie. Romanul devine, deci, veritabila elegie pentru o lume disparuta, dar ale carei valori continua sa-si pastreze viabilitatea, mai ales daca le raportam la demnitatea de-o viata si nu \u00een ultimul r\u00e2nd la demnitatea manifestata \u00een fata mortii de un Principe convins ca, fiind conditionati de marea istorie, oamenilor nu le ram\u00e2ne alta sansa dec\u00e2t sa \u00eencerce sa traiasca \u00een ritmurile mereu \u00een schimbare ale acesteia, dar fara sa-si abandoneze principiile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Giuseppe Tomasi di Lampedusa, \u201eGhepardul”, traducere de Gabriela Lungu, cuv\u00e2nt \u00eenainte de Gioacchino Lanza Tomasi, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.   Respins, pe r\u00e2nd, de mai multe edituri italiene, romanul \u201eGhepardul\u201c a fost publicat (datorita intuitiei excelente a lui Giorgio Bassani) abia \u00een 1958, la un an dupa moartea cvasi-necunoscutului sicilian Giuseppe Tomasi, duce de… Cite\u0219te mai mult »Amurgul lumii Principelui<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7019,7018],"class_list":["post-10325","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ghepardul","tag-giuseppe-tomasi-di-lampedusa"],"views":2402,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10325","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10325"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10325\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10325"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10325"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10325"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}