Pentru ca mai aveti vreme, p\u00e2na la 18 februarie, sa vizitati, la Ierusalim, expozitia \u201eArtisti evrei de avangarda din Rom\u00e2nia\u201c, am sa ma \u00eentorc putin la discutia despre ea. Spuneam, \u00een ultimul num\u00e3r pe 2011 din Cultura, ca expozitia (deschisa, initial, la Muzeul Istoric Evreiesc din Amsterdam, sub curatoriatul lui Radu Stern si Edward van Voolen, fiind recreata la Muzeul Israel din Ierusalim) are un caracter polemic, pentru ca premisa de la care porneste Radu Stern, \u00een proiectul sau expozitional este, \u00een buna masura, opusa celei de la care fusese organizata marea expozitie Dada, deschisa la Centrul National Pompidou, \u00een octombrie 2005, fiind, apoi, recreata, \u00een iunie 2006, la Muzeul de Arta Moderna din New York, de aceasta data, cu sprijinul muzeului gazda si al Galeriei de Arta Nationala din Washington. Acea expozitie, cuprinz\u00e2nd peste 1.000 de opere, si care a fost considerata (si a ramas, p\u00e2na acum) cea mai mare expozitie (nu doar ca numar de exponate, ci si ca valoare) dedicata fenomenului Dada, nu avea cum sa ocoleasca evidenta contributie a unor artisti originari din Rom\u00e2nia, care erau evrei. Printre exegetii fenomenului avangardist, suedezul Tom Sandqvist a \u00eencercat sa explice faptul ca Tristan Tzara, Marcel Iancu, Arthur Segal, Victor Brauner, Ilarie Voronca, M. H. Maxy, Ion Calugaru, Sasa Pana, Jules Perahim, Paul Paun si multi altii \u00eempartaseau c\u00e2teva lucruri \u00een comun, \u00eentre care, viziunile artistice apropiate, etnia evreiasca si Rom\u00e2nia drept tara a nasterii (trebuie avut \u00een vedere ca, \u00een pofida conditiilor puse de Congresul de la Berlin, din 1878, multi dintre evreii nascuti \u00een Rom\u00e2nia, \u00eenainte de 1923 \u2013 anul promulgarii noii Constitutii \u2013 nu primeau, de la nastere, cetatenia rom\u00e2na, cu toate ca erau nascuti pe teritoriul tarii, din cauza faptului ca parintii lor erau evrei proveniti, \u00een mare parte, din marele val imigrationist din secolul XIX). Daca tara materna si etnia evreiasca erau niste daturi, ceea ce trebuia explicat era viziunea artistica. Cu alte cuvinte, \u00eentrebarea pe care si-au pus-o realizatorii expozitiei franco-americane si multi dintre comentatori, la momentul respectiv, era de ce acesti evrei din Rom\u00e2nia au ales tocmai Avangarda drept mijloc de exprimare artistica. Raspunsul lor a fost unul judecat, pe buna dreptate, de catre Radu Stern, drept simplist. Astfel, singura explicatie pentru care avangarda europeana a avut drept promotori at\u00e2t de multi creatori care erau evrei din Rom\u00e2nia ar fi fost aceea ca evreii din Rom\u00e2nia aveau ceva deosebit, care nu putea sa fie dec\u00e2t specific exact acelor comunitati evreiesti, existente, mai ales, \u00een nordul Moldovei. Or, ceea ce era specific evreilor \u201egalitieni” de acolo era hasidismul\u2026 \u00centreaga explicatie mi se pare demna de butada potrivit careia silogismul este rationamentul deductiv pe baza caruia, din doua premise corecte se ajunge la o concluzie gresita. \u00cen cazul de fata, prima premisa este ca foarte multi dintre artistii evrei din Rom\u00e2nia erau, \u00een acel moment istoric, avangardisti, a doua premisa ca hasidismul era specific multor evrei din Rom\u00e2nia, concluzia fiind ca motivul pentru care artistii evrei din Rom\u00e2nia \u00eembratisasera Avangarda era hasidismul\u2026 Probabil ca artistilor mentionati mai sus nu le erau straine conceptiile rabinului Israel ben Eliezer, dar de aici si p\u00e2na la a ajunge la concluzia ca dadaismul se sprijinea tocmai pe iubirea si teama fata de Dumnezeu e un drum mai lung dec\u00e2t de la Z\u00fcrich la Dorohoi.
\nPe de alta parte, este evident ca majoritatea avangardistilor din Rom\u00e2nia era formata din evrei. Si este la fel de bine stiut ca mediul intelectual rom\u00e2nesc, de la \u00eenceputul secolului trecut, astepta de la toti locuitorii tarii, inclusiv, de la cei de etnie evreiasca, afirmarea aderarii lor la ceea ce se numea, \u00een epoca respectiva, cultura nationala, si care se \u00eentemeia pe ceea ce era considerat a fi Traditie rom\u00e2neasca, prin aceasta sub\u00eenteleg\u00e2ndu-se complexul conceptual format din limba rom\u00e2na, religia crestin \u2013 ortodoxa si arta \u201enationala”. Nu este de mirare, asadar, ca multi dintre intelectualii evrei, ne\u00eendeplinind \u201econditile” de mai sus, s-au refugiat \u00een cultura Avangardei, cosmopolita si panteista (ca sa nu spun, uneori, atee). Nu este cazul sa reiau, aici, o discutie care s-a mai purtat \u00een mediile intelectuale rom\u00e2nesti, cu mult spor, dar cu putine concluzii valabile, \u00een ultimul secol. Poate ca si din aceasta perspectiva, expozitia de la Ierusalim ar trebui vizitata de toti cei interesati nu numai de istoria artei rom\u00e2nesti, ci si de istoria contemporana a Rom\u00e2niei!
\nDesi nu sunt \u201econspirationist\u201c din fire, mi s-a parut ca este o coincidenta fericita faptul ca, la doar c\u00e2teva saptam\u00e2ni dupa vernisajul de la Muzeul din Ierusalim, \u00eentr-o mare galerie din Tel Aviv (Casa Artistilor Zaritchi, fundata \u00een 1948), m-am putut bucura sa vizitez o expozitie a artistilor care se afirma \u00een Rom\u00e2nia celui de al doilea deceniu al secolului nostru. Color\u00e2nd griul este o \u00eencercare curatoriata de Cosmin Nasui si Oana Ionita, sub auspiciile Institutului Cultural Rom\u00e2n din Tel Aviv, cu sprijinul Ministerului Culturii si (al) Patrimoniului National, de a extrage, din multimea de artisti rom\u00e2ni, aflati, undeva, \u00eentre 25 si 45 de ani, o sectiune pe care ei au considerat-o reprezentativa pentru mai multe genuri ale artelor vizuale actuale din Rom\u00e2nia. Curatorii i-au definit drept \u201eal doilea val de artisti contemporani emergenti rom\u00e2ni?, expozitia fiind prezentata, mai \u00eent\u00e2i, \u00een cadrul Bienalei de arta contemporana de la Moscova, din 2011. Radu Belcin, Dragos Burlacu, Francisc Chiurariu, Ana Maria Micu, Catalin Petrisor, Flavia Pitis, Bogdan Rata si Aurel Tar (\u00een ordine strict alfabetica) au dat culoare griului \u00een care (\u00eenca) se zbate societatea rom\u00e2neasca de azi. M-am bucurat, spun, pentru ca expozitia a fost considerata un real succes, de catre \u00eentreaga critica locala de specialitate.
\nIsraelul este o tara mica (\u00een comparatie cu Rom\u00e2nia), dar destul de vizibila \u00een plan cultural, pentru lumea contemporana. Faptul ca la distanta de c\u00e2teva sute de kilometri una de alta, dar la mare distanta de Rom\u00e2nia, pot fi admirate operele unor artisti legati, cu sau fara voia lor, de tara noastra, macar doar si pentru faptul ca s-au nascut aici, chiar daca, \u00een lumea de astazi nu se poate spune despre ei dec\u00e2t ca apartin, ca oricare artist, lumii \u00eentregi, este, fara \u00eendoiala, un motiv suplimentar de interes pentru cultura rom\u00e2neasca.
\nIsraelul este, \u00eensa \u2013 si probabil ca acesta este lucrul demn de a fi retinut \u2013 mai mult dec\u00e2t un muzeu arheologic, un muzeu etnologic, un muzeu de arta, un muzeu de stiinta. Este o tara\u2013 muzeu, pur si simplu, \u00een sensul pe care muzeul, ca institutie fundamentala pentru oricare cultura si pentru oricare natiune, \u00eel are astazi: un loc de convergenta al culturilor lumii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru ca mai aveti vreme, p\u00e2na la 18 februarie, sa vizitati, la Ierusalim, expozitia \u201eArtisti evrei de avangarda din Rom\u00e2nia\u201c, am sa ma \u00eentorc putin la discutia despre ea. Spuneam, \u00een ultimul num\u00e3r pe 2011 din Cultura, ca expozitia (deschisa, initial, la Muzeul Istoric Evreiesc din Amsterdam, sub curatoriatul lui Radu Stern si Edward van… Cite\u0219te mai mult »Muzeul Israel (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6992],"class_list":["post-10316","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-israel"],"views":1458,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10316","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10316"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10316\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10316"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10316"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10316"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}