{"id":10313,"date":"2012-01-12T17:47:39","date_gmt":"2012-01-12T15:47:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10313"},"modified":"2012-01-12T17:47:52","modified_gmt":"2012-01-12T15:47:52","slug":"labis-poetul-pururi-tanar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/labis-poetul-pururi-tanar\/","title":{"rendered":"Labis, poetul pururi tanar"},"content":{"rendered":"

Acum, c\u00e2nd se implinesc 55 de ani de la tragica disparitie a lui Nicolae Labis, am revazut insemnarile ce mi le facusem pe marginea unui volum de documente din categoria celor care, cu adevarat, ne lipsesc. Ne lipsesc, asa cum mai aratam si alta data, cu at\u00e2t mai mult in aceasta epoca, in care cine vrei si cine nu vrei \u2013 agronomi, geologi, betonisti, electronisti, dentisti, analisti, ziaristi de tip nou etc. \u2013 se pronunta, nu o data pe tonuri inalte si agresive, in discursuri si texte incongruente si adeseori agramate, pe sticla si pe bloguri, in diverse fituici sau cotidiane cu pretentii, dar aproape toate, in fond si in forma, niste imunde tabloide, despre cultura, literatura si viata literara rom\u00e2neasca postbelica. Or, este limpede ca nu se poate face, daca se va face vreodata, c\u00e2t de c\u00e2t ordine in ceea ce priveste restituirea corecta a ceea ce s-a int\u00e2mplat intr-o perioada istorica at\u00e2t de complexa dec\u00e2t prin recursul strict la document.<\/strong><\/em><\/p>\n

Cartea, pe care am comentat-o aici pe larg, nutrita din memoria arhivei, se intituleaza \u201eEi, care au scris\u2026\u201c si o datoram cercetatorului si publicistului iesean Lucian Dumbrava, plecat \u201edincolo\u201c, din pacate inainte de a-si desav\u00e2rsi opera de restituire, al doilea volum al lucrarii ram\u00e2n\u00e2nd in stadiul de santier. Titlul amar-polemic vrea sa spuna ca scriitorii, mai mult sau mai putin talentati, mai mult sau mai putin curajosi, si-au asumat, uneori cu ingenuitate, alteori poate din ratiuni lucrative, misiunea de a scrie, de a rezista intr-o vreme de mare restriste. Cine ridiculizeaza astazi, fie din prostie, fie din obedienta fata de noii ideologi, de fapt fata de noii stap\u00e2ni, ceea ce s-a numit rezistenta prin cultura in \u201eobsedantul deceniu\u201c (1949-1959) nu are dec\u00e2t sa citeasca acest volum, care reconstituie, pe baza de documente, aspecte si fapte definitorii ale vietii literare de atunci.<\/p>\n

Doua sunt figurile cele mai proeminente ale acestei carti \u2013 proeminente din motive cu totul diferite. Mai int\u00e2i, sinistrul Mihai Novicov, cu care ne int\u00e2lnim chiar de la prima pagina. Casapul venit de peste Prut, folosind un limbaj pe care aveam sa-l mai auzim in anii \u201990, dar de aceasta data apartin\u00e2nd inchizitorilor manipulati, stipendiati, din alte puncte cardinale, taie in dreapta si in st\u00e2nga. Ideea demolatoare de la care se pleca nu mai era cea continuta in imbecila intrebare postdecembrista: \u201eCe ati facut in ultimii cinci ani?\u201c, ci avea asa-zic\u00e2nd o respiratie istorica mai vasta, fiindca tintea tezaurul de suflet, fibra cea mai intima a fiintei nationale. Daca Novicov ar fi formulat o intrebare asemanatoare, poate ca ea ar fi sunat astfel: \u201eCe ati facut in ultimele cinci secole?\u201c Caci nimic sau aproape nimic din ceea ce se infaptuise pe pam\u00e2ntul rom\u00e2nesc timp de o jumatate de mileniu, ba chiar de doua milenii, nu mai era bun, nu mai era adevarat, nici macar geneza acestui popor, originea sa daco-romana. Totul tinea \u2013 cum ar spune cominternistii mutanti de azi, colegii in posteritate ai lui Novicov \u2013 doar de imaginarul, de iluziile si fantasmele noastre.<\/p>\n

Celalalt personaj al acestei carti, esentialmente tragic si, repet, total opus primului este Nicolae Labis, geniu incomod pentru despotii ideologici ai vremii, rastignit astazi a doua oara de intelighentia civica, de autorii de manuale alternative, de critici-procurori care, in timp ce poetul \u201ePrimelor iubiri\u201c era acuzat de \u201eidealism si nepasare\u201c, ei scriau ode etilice inchinate tancurilor \u201eeliberatoare\u201c. Copilul genial, adus de la Liceul \u201eNicu Gane\u201c din Falticeni la Liceul National din Iasi, gratie profesorului Constantin Ciopraga, era infierat, ca fiind \u201eun ghimpe otravitor, dusmanos\u201c. Iata ce se mai scria intr-un articol publicat in numarul din 12 august 1952 al ziarului \u201eLupta Moldovei\u201c, \u201eorgan al Comit. Reg. PMR Iasi\u201c:<\/p>\n

\u201eIn lumina ultimelor documente de partid, redactia (revistei \u00abIasul Nou\u00bb \u2013 n. m., C.C.) va trebui sa-si mareasca spiritul de vigilenta in fata oricaror manifestari dusmanoase care ar putea sa se strecoare in materialele ce-i sunt prezentate spre publicare. E grav faptul ca redactia a permis aparitia unei poezii ca \u00abIntr-o iarna si-ntr-o seara\u00bb de Nicolae Labis, poezie din care se degaja o atmosfera de idealism si nepasare, accentuata de ritmica saltareata a versurilor, lupta de clasa de la tara e bagatelizata, manevrele chiaburilor sunt privite de pe pozitiile deviatorilor, care le taxau drept \u00abfleacuri\u00bb. Si faptul e cu at\u00e2t mai grav, cu c\u00e2t N. Labis e un poet t\u00e2nar, de reale posibilitati, care trebuie indrumat (inarmat!) si ajutat in intelegerea problemelor ideologice.\u201c Subcapitolul cartii lui Lucian Dumbrava din care am citat are titlul: \u201eNicolae Labis \u2013 iedul intruna haituit\u201c.<\/p>\n

Cum era Labis? Sa ascultam cea mai autorizata voce. A unuia dintre cei mai mari critici pe care i-a avut literatura rom\u00e2na \u201ede la origini p\u00e2na in prezent\u201c: Lucian Raicu. Citez dintr-un interviu pe care i-l luam in toamna anului 1975, pentru revista \u201eConvorbiri literare\u201c, interviu publicat apoi intr-un volum, dar reprodus si de Lucian Raicu insusi in \u201ePractica scrisului si experienta lecturii\u201c (Cartea Rom\u00e2neasca, 1978):<\/p>\n

\u201eProfit de imprejurare spre a dezminti imaginea unui Labis de o naivitate, cum se zice, inc\u00e2ntatoare. Nu, era lucid si matur si dur, era taios si intransigent in genere, tolerant numai cu cei \u201emici\u201c, de ei se simtea legat in chipul cel mai induiosator fratern \u2013 altfel nu era deloc comod. Asa moldovean, asa falticenean, cum il stim, se cristaliza deodata in el o asprime curata, penetranta, neiertatoare. Vai de cel care avea nenorocul sau inabilitatea sa intre de bunavoie in raza privirii critice a lui Nicolae Labis, crez\u00e2nd ca nimic rau nu poate surveni, cel mult o suparare trecatoare… Vorbea in termeni precisi, repede, fara ezitari, fara alintarile ce i se atribuie, vorbele lui aveau energie, veneau ca dintr-o ad\u00e2nca incredintare, absoluta, definitiva. Colorat cu masura, evit\u00e2nd \u00abefectele\u00bb dialectale, era la el acasa printre neologismele cele mai surprinzatoare, avizat repede in subiecte, pentru altii, pretentioase, stilul sau, din prima zi a descinderii in Bucuresti, era unul perfect adaptat, de parca traia aici de c\u00e2nd lumea. Asimila totul temeinic si rapid, cultura, oameni, obiceiuri, politica. Intr-un trup \u00abmijlociu\u00bb, o vitalitate extraordinara, greu de satisfacut, de cheltuit. Poate ca si moartea sa are o explicatie in acest exces de viata din el…\u201c<\/p>\n

Lucian Raicu a fost coleg cu Nicolae Labis la faimoasa Scoala de Literatura. A scris texte de referinta si cea mai buna carte (publicata in 1977) despre poetul primelor iubiri si al luptei cu inertia. Cei doi \u2013 Labis si Raicu \u2013 au avut sansa de a-l cunoaste, la Iasi, pe G. Margarit. Putini isi mai aduc astazi aminte de cel mai stralucit discipol al lui Calinescu, figura cu totul insolita a Iasului anilor \u201950, un adevarat mentor pentru cei din generatia lui Labis. In comparatie cu alti elevi eminenti ai \u201edivinului\u201c, ca de pilda Alexandru Piru sau George Ivascu, Margarit avea, cum ar zice Patapievici, un fel de geniu. O distinsa si invatata Doamna, colega cu G. Margarit la Facultatea de Litere a Universitatii din Iasi, mi-a relatat un schimb de replici taioase pe o tema estetica intre foarte t\u00e2narul Margarit si G. Calinescu. Magistrul a incheiat discutia cu aceasta remarca: \u201eDomnule Margarit, dumneata esti de o inteligenta periculoasa chiar si pentru mine!\u201c. Iata cum il evoca Lucian Raicu, in cursul aceleiasi convorbiri:<\/p>\n

\u201eN-as putea vorbi de perioada ieseana, traita alaturi de Labis in citeva calatorii de neuitat, fara a-l aminti ca prezenta tutelara pe George Margarit. Generatia mea, in frunte cu Labis, ii datoreaza enorm. Aceasta datorie nu va putea fi niciodata platita. Intr-o epoca de grabita neglijare a valorilor de cultura, cum a fost aceea in care am deschis eu ochii, G. Margarit ne-a trezit la realitate. Cartile lui Eugen Lovinescu nu apareau pe atunci, dar Margarit ne-a dezvaluit odata ca El este cel mai de seama critic rom\u00e2n \u2013 si ne citea cu glas tare, cu timbrul sau inimitabil din \u00abMemorii\u00bb, din \u00abIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u00bb. Margarit i l-a pus in m\u00e2na lui Labis pe Rimbaud si i-a spus sec ca daca nu-l citeste cum trebuie poate sa-si ia ramas bun de la poezie. Violenta de inalta factura spirituala a lui G. Margarit, sarcasmele sale necrutatoare au fost un mediu de \u201epurificare\u201c pentru noi; nu tocmai usor de suportat, avea arareori, pentru ceea ce incepusem sa facem, o vorba incurajatoare, dar insasi atentia lui, oric\u00e2t de \u00abcritica\u00bb, valora mai mult dec\u00e2t cuv\u00e2ntul direct stimulator. Va trebui sa vorbim odata cum trebuie despre prezenta lui G. Margarit. In procesul de substantiala modernizare a liricii lui Labis, petrecut cu viteza unui miracol in ultimii doi ani de viata ai poetului, G. Margarit a jucat un rol comparabil cu al marilor critici in evolutia at\u00e2tor mari scriitori. Cuv\u00e2ntul pe care-l rostea cu dispret suveran era: pasunism. El facea cu stralucire distinctia intre Moldova superficiala si cea esentiala, care a dat pe Eminescu, pe Ibraileanu, pe Sadoveanu, pe Lovinescu.\u201c<\/p>\n

Norocoasa, as spune providentiala, intlnirea dintre Poetul av\u00e2nd \u201evocatie de inaugurator\u201c, cu \u201eceva inalt si voievodal\u201c in tot ce facea, cu o existenta meteorica in care nu au existat \u201emomente nule\u201c, si intelectualul de rasa rara, G. Margarit, al carui destin avea sa se fr\u00e2nga, si el, prematur si nu mai putin tragic. I-a ramas Criticului, autorului de memorabile naratiuni de idei, Lucian Raicu, datoria \u2013 pe care si-a onorat-o \u2013 de a-i evoca pe am\u00e2ndoi cu aceeasi pana cu care i-a portretizat pe Eminescu, Rebreanu sau Gogol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Acum, c\u00e2nd se implinesc 55 de ani de la tragica disparitie a lui Nicolae Labis, am revazut insemnarile ce mi le facusem pe marginea unui volum de documente din categoria celor care, cu adevarat, ne lipsesc. Ne lipsesc, asa cum mai aratam si alta data, cu at\u00e2t mai mult in aceasta epoca, in care cine… Cite\u0219te mai mult »Labis, poetul pururi tanar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5130],"class_list":["post-10313","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-labis"],"views":1759,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10313","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10313"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10313\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10313"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10313"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10313"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}