{"id":10298,"date":"2012-01-12T15:07:23","date_gmt":"2012-01-12T13:07:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10298"},"modified":"2012-01-12T15:11:49","modified_gmt":"2012-01-12T13:11:49","slug":"amintiri-de-pe-un-alt-taram","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amintiri-de-pe-un-alt-taram\/","title":{"rendered":"Amintiri de pe un alt taram"},"content":{"rendered":"

1. Contactul<\/strong><\/p>\n

O puternica furtuna de zapada s-a iscat din senin in jurul muntelui venerat, Pectusan. Dupa ce s-a potolit la fel de subit, pe versantul proaspat nins stralucea caligrafiat numele marelui conducator, generalul Kim Jong Il. Cei care au vazut minunea n-aveau sa se bucure prea mult timp. Exact in acele momente, inima marelui conducator, generalul Kim Jong Il, inceta sa mai bata.
\nCrainica televiziunii a pl\u00e2ns in hohote ore intregi. Oamenii au cerut voie sa opreasca lucrul pe r\u00e2nd (se munceste 7 zile pe saptam\u00e2na) ca sa iasa pe strazi, in spatiile largi, sa jeleasca, sa se prosterneze in colectiv. La fel copiii, la fel militarii ce nu erau in post, marinarii ce nu erau in cart. Pasarile cerului s-au intristat si ele. Un cocor japonez a planat elegant in jurul unuia dintre monumentele marelui conducator, generalul Kim Jong Il (in continuare \u2013 m.c.,g.), apoi s-a oprit cu capul plecat, reculeg\u00e2ndu-se. Mai sociabile, dar si mai insistente, un stol de cotofene s-a oprit in pomii din jurul altui monument al m.c.,g. Kim Jong Il si n-a mai vrut sa plece de acolo. Furtuna de zapada a ajuns deasupra capitalei, inzapezind-o. Era clar ca intreaga natura participa la suferinta.
\nRestul omenirii priveste cu amuzament descumpanit aceste imagini si informatii. Amploarea si staruinta irealului blocheaza orice impuls de ridiculizare. Este cea mai onesta reactie. Cliseele de p\u00e2na acum ale mediei straine \u2013 dictatura, foamete, opresiune, arma nucleara, axa raului \u2013 desi fundamentate, nu ajuta cu nimic sa se priceapa ca R.P.D. Coreeana este un alt tar\u00e2m. Aceasta tara nu se afla dec\u00e2t geografic pe planeta noastra, daca n-o fi falsa p\u00e2na si aceasta aparenta. Ca spiritualitate, mentalitati, contur sufletesc, mod de comunicare, obiceiuri sociale este extraterestra. Dar tabloul de alta lume nu se infiripa dec\u00e2t daca traiesti un numar de zile acolo.
\nAm avut aceasta experienta existentiala in urma cu vreo 35 de ani. Pe atunci domnea tovarasul Kim Ir Sen, marele nostru conducator, mult stimat si iubit (in continuare m.n.c.m.s. si i.), si avea sa domneasca 49 de ani. Poate ca unele lucruri s-au schimbat intre timp dar esenta halucinatiei nu putea dec\u00e2t sa se cronicizeze. Replici, raspunsuri, explicatii imi sunt la fel de proaspete si suficiente ca sa explice fantasma nord-coreeana.
\nEra toamna si eram trei jurnalisti de la un ziar comunist, dintr-o tara comunista, cu similitudini politice dar totusi de alt fel. Nu se punea problema sa scriem reportaje in adevaratul inteles al cuv\u00e2ntului. Unul, doua articole protocolare, cel mult. Vizita in sine conta \u201epentru str\u00e2ngerea relatiilor\u201c. Care erau extraordinar de str\u00e2nse, Rom\u00e2nia fiind in acel timp tara cea mai agreata si acceptata de nord-coreeni, circumspecti at\u00e2t fata de sovietici c\u00e2t si fata de chinezi. Ambasadorul Dumitru Popa ne-a marturisit in soapta ca, uneori, il invita insusi Kim Ir Sen ca sa-i asculte c\u00e2te o parere.
\nDe la Irkutsk, unde am ramas aproape singuri in uriasul avion, am simtit ca iesim din asta lume. Dincolo, pe aeroportul pustiu ( nepun\u00e2nd la socoteala militarii si personalul oficial) ne astepta ambasadorul. Au fost singurele momente in care am vorbit cu el. \u201eSper ca nu mi-ati adus si voi malai.\u201c \u201eBa da.\u201c Luaseram fiecare c\u00e2te o punga. \u201eNu stiu cine naiba a rasp\u00e2ndit vorba ca nu gasim cu ce sa facem mamaliga. Ne-au adus si celelalte doua ziariste.\u201c \u201eMai sunt ziaristi rom\u00e2ni aici?\u201c \u201eDa, tovarasa Costache, de la \u00abFemeia\u00bb, si inca o tovarasa… Dar nu cred ca o sa le vedeti. Oricum, aveti un program extraordinar. P\u00e2na si la metrou va duc. Eu incerc de c\u00e2tiva ani sa-l vizitez si nu primesc autorizatie.\u201c
\nAutorizatie?
\nHotel pentru oficialitati, vizavi de Teatrul de Opera. N-avea birou de receptie. Nici lift-boys sau alti exploatati de felul acesta. Un numar de barbati in costume de doc inchise p\u00e2na la g\u00e2tlej, tip Mao, populau holul. Stateau in puncte cheie (lift, scari, iesire) sau pe canapele. Check-in, check-out \u2013 notiuni necunoscute. In R.P.D. Coreeana nu circulau pe atunci bani. Nu existau salariu, comert, prestari de servicii si alte asemenea mijloace de asuprire a omului de catre om. Exista ca reper de calcul moneda nationala won, dar numai pentru exprimari statistice. In practica totul se asigura prin repartitie directa (masa, casa, haine, caldura, electricitate) si prin bonuri. Bonuri de mers la dispensar, bonuri de mers la cinema sau la teatru pentru fruntasi. Cartile tovarasului Kim Ir Sen, m.n.c.m.s. si i. erau gratis. La fel tablourile, bibelourile cu chipul sau pam\u00e2ntesc, steguletele. Transportul la si de la locul de munca sau la locul de desfasurare a unei manifestatii il asigurau intreprinderile. Coreeanul nu circula alandala prin oras. C\u00e2nd nu lucreaza, are sedinta, c\u00e2nd n-are sedinta participa la o lectura in colectiv din operele m.n.c.m.s.si i. Pot exista cazuri foarte rare in care cineva sa trebuiasca sa se deplaseze justificat in alta localitate. I se da un pasaport, ca la gara nu se intra dec\u00e2t cu pasaport. De ce exista metro? Urmeaza sa vedem.
\nNeobserv\u00e2nd ceva asemanator unui serviciu de receptie, am intrebat-o pe translatoare daca tovarasa Costache o fi cazata tot acolo. Dupa lungul dialog in coreeana pe care aceasta l-a purtat cu insotitorul principal, cel de la protocol, mi-am dat seama ca gafasem. N-am primit niciun raspuns.
\nRestaurantul hotelului \u2013 daca poti numi restaurant un loc in care se man\u00e2nca fara sa platesti \u2013 era o sala foarte mare (tot ce e cladit in Phenian la suprafata e de la foarte mare in sus) cu mese rotunde pentru c\u00e2te 15 persoane. Scaune erau numai fix pe locurile pe care urmau sa se aseze putinii meseni. Eram trei, deci l\u00e2nga masa uriasa erau grupate 3 scaune, aproape unul de altul ca sa ne putem auzi. Gazdele asteptau afara. In linistea de sanctuar am deslusit vorbindu-se sotto voce maghiara. Am intors capul; la masa din spate erau numai doua scaune; barbatul avea parul alb, femeia era t\u00e2nara si foarte frumoasa. Imaginea lor m-a urmarit c\u00e2teva zile p\u00e2na ce colegul P. m-a intrebat: \u201eCe tot intorci capul?\u201c \u201ePai dac-au pus scaunele sa stau cu spatele la unguroaica!\u201c La masa de seara scaunele erau mutate cu 180 de grade. Puteam sa ma tot uit la unguroaica. Colegul a schimbat cu mine o privire complice si a murmurat ca pentru sine: \u201eCe ceaiuri minunate sunt aici! Dar ce mi-as mai dori sa gasesc in camera orice zeama neagra care ar semana a cafea…\u201c P\u00e2na la cina, in termosul din camera lui a aparut zeama neagra.
\nProgramul a durat in prima zi p\u00e2na la zece si jumatate seara. \u201eSperam ca sunteti multumiti de programul nostru. Va dorim odihna placuta\u201c. Dupa plecarea insotitorilor, n-am rezistat ideii de a face o scurta plimbare pe cheul fluviului Tedon, care curgea pe sub ferestre. Imediat ce am iesit din camera, caraula de pe palier a pus m\u00e2na pe telefon; c\u00e2nd am ajuns la parter, unul dintre oamenii in tunici gri, inchise pe g\u00e2t, era deja in picioare, l\u00e2nga iesire. Nu si-a facut probleme din a se tine dupa noi la nici trei pasi distanta. Ne-am intors repede.
\nDimineata, perechea insotitoare era plina de m\u00e2hnire si repros: \u201eNe cerem scuze ca ati fost nemultumiti.\u201c \u201eDa de unde, suntem foarte, foarte multumiti\u201c (A se retine ca, intr-o tara in care toata lumea e multumita, a fi nemultumit echivaleaza cu a fi dusman) \u201eBa nu, ati fost nemultumiti de program.\u201c \u201eProgramul a fost bogat si interesant.\u201c \u201eAtunci, de ce ati mai plecat din hotel?\u201c \u201eAm vrut sa ne plimbam putin pe malul fluviului.\u201c \u201eVedeti?! Trebuia sa ne spuneti si programam o plimbare pe malul fluviului.\u201c
\nIn zilele urmatoare au avut grija sa ne tina ocupati p\u00e2na la miezul noptii. \u201eM\u00e2ine plecam la ora 8:27.\u201c \u201eAdica la 8:25 sau 8:30?\u201c \u201eNu, nu, nu, la ora 8:27\u201c. S-a int\u00e2mplat sa int\u00e2rziem doua minute. Ne-am invatat minte. Toate semafoarele erau pe rosu, macar ca nu mai circulau si alte masini. Din turnul de control al intersectiei, militianul cerceta prin binoclu numerele de circulatie ale masinilor noastre \u2013 singurele din \u201etrafic\u201c \u2013 rasfoia h\u00e2rtiile de pe pupitrul sau, mai dadea un telefon si numai dupa ce primea ordin comuta pe verde.
\nA venit si ziua vizitarii metroului. Pe atunci termenul de comparatie il oferea metroul moscovit. Inca de la intrare ne-am dat seama ca diferenta e ca intre o sonda si Turnul Eiffel, in favoarea coreenilor. Ajung\u00e2nd pe scara rulanta ce parea sa duca in fundul pam\u00e2ntului, i-am intrebat pe insotitori: \u201eFormidabil. Ce ad\u00e2ncime are?\u201c Au sporovait in coreeana si mi-au comunicat ca o sa aflu jos. La baza scarii, in fundul pam\u00e2ntului, in statia majestuoasa, placata cu marmura, ne-a int\u00e2mpinat un sef al metroului in uniforma militara. Grupuri de posibili pasageri zaboveau nu stim de ce pe peron, altii sedeau in trenul care nu pleca, astept\u00e2ndu-ne. \u201eLa ce ad\u00e2ncime ne aflam?\u201c Ofiterul a raspuns fara sa clipeasca: \u201eAd\u00e2ncimea este variabila de la o statie la alta.\u201c \u201eBine, bine, dar in statia aceasta c\u00e2t e?\u201c \u201eSi in statia aceasta ad\u00e2ncimea este variabila.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

1. Contactul O puternica furtuna de zapada s-a iscat din senin in jurul muntelui venerat, Pectusan. Dupa ce s-a potolit la fel de subit, pe versantul proaspat nins stralucea caligrafiat numele marelui conducator, generalul Kim Jong Il. Cei care au vazut minunea n-aveau sa se bucure prea mult timp. Exact in acele momente, inima marelui… Cite\u0219te mai mult »Amintiri de pe un alt taram<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7010,7011,7012,7013],"class_list":["post-10298","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-corea","tag-coreeni","tag-obiceiurile-coreenilocr","tag-viata-in-corea"],"views":1466,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10298","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10298"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10298\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10298"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10298"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10298"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}