Ca o amazoana, dar \u201euna dintre putinele amazoane care nu si-au uitat ancestralele deprinderi razboinice\u201c \u2013 asa apare dna Magda Ursache in ochii dlui Mircea Dinutz intr-un interviu pe care autoarea \u201eUniversitatii care ucide\u201c i l-a acordat pentru revista \u201eSaeculum\u201c. As prefera sa vad in temuta \u201eamazoana\u201c sau in Xena, printesa razboinica, un fel de apostol, de neinduplecat medic curant al bolilor de care sufera spiritul critic si autocritic rom\u00e2nesc. Un \u201emedic\u201c care, in pofida recalcitrantei de piatra a marelui suferind, nu inceteaza sa-i injecteze acestuia anticorpii de care are nevoie ca sa-si vina in fire. E in decizia irevocabila a dnei Ursache de a trata cu duritate bolnavul spirit critic rom\u00e2nesc tot at\u00e2ta optimism c\u00e2t si pesimism: bolnavul nu se va insanatosi, o stie si domnia sa, dar terapia intensiva trebuie programata si executata p\u00e2na la capat. De ce? Ca sa fie de invatatura altora, celor ce vin si vor mai veni. Desi am mari indoieli cu privire la eficacitatea metodei si a ratiunilor tratamentului, admir enorm aceasta sublima morala pedagogica a demersului sau de la care nicio dezamagire trecuta, prezenta sau viitoare n-o poate intoarce si opri. Cu ochii roata, atintiti asupra prezentului pe care-l urmareste, studiaza si descrie cu nesat detectivistic, dna Magda Ursache nu se mai satura de trecut: \u201eMi s-a mai spus sa nu ma intorc at\u00e2ta in trecut. Dar poti inainta daca iti uiti trecutul, cu esecuri cu tot? Eu nu. Exista o intrecere (de sorginte stahanovista) in a-ti sterge propriul dossier si asta de la v\u00e2rf in jos. Se construiesc biografii de rebeli, de rezistenti, de disidenti, de revolutionari, intr-o navala de jurnale contrafacute. Autofictiunile retusate, trucate il zapacesc pe cititor.\u201c N-ai cum s-o contrazici: miscarea stahanovista a convertitilor si raspopitilor, de prefacere peste noapte a miseilor in eroi si a oportunistilor de meserie in oameni de caracter ocupa dupa mai bine de douazeci de ani scena publica. Societatea rom\u00e2neasca naste zi de zi si ceas de ceas in proportie de masa noi si noi sfinti Pavel proveniti din acelasi Saul din Tars. Drumul Damascului a fost invadat si minunea confiscata de impostorii actuali ale caror r\u00e2nduri sunt ingrosate cu mai toti prigonitorii de ieri, cu exceptia celor doi impuscati la zidul jupuit din T\u00e2rgoviste. Aceasta noua forma pe care o imbraca vechiul stahanovism este demna de mari p\u00e2nze epice. Unii le-au si scris ori le scriu. Intr-un singur punct \u2013 o fi esential? \u2013 nu ma int\u00e2lnesc cu opinia dnei Magda Ursache: anume, in punctul in care, privind cu justa m\u00e2nie personala in trecut, face tabula rasa din oricare trecut, unul in care, chiar de-l numim \u201ecomunist\u201c, am trait cu totii, si buni si rai, si cinstiti si necinstiti, si victime si calai, si valorosi si impostori etc. etc. Dar n-am trait cu totii in acelasi trecut. As putea pentru ca sa zic ca n-am trait toti nici in aceeasi tara!, desi n-am emigrat. Am ramas sa dormim in dormitoarele comune din blocurile \u201ecomuniste\u201c, sa strabatem Bucurestiul in metroul \u201ecomunist\u201c si chiar sa admiram sistematizarea D\u00e2mbovitei \u201ecomuniste\u201c. Vreau sa spun, in fine, ca p\u00e2na si Ceausescu admitea ca \u201eexista trecut si trecut\u201c. Singurul loc in care nu este dec\u00e2t \u201etrecutul negru\u201c cu care trebuie s-o \u201esf\u00e2rsim\u201c e in… Internationala! Acest soi de maniheism nu-l impartasesc: el imi interzice sa fiu nostalgic. Dna Ursache are ce are cu \u201enostalgicii\u201c, ii considera un fel de \u201estafii\u201c (o \u201estafie\u201c b\u00e2ntuie mereu prin Europa!) si le recomanda sa se mute in… Coreea de Nord. N-ar fi mai bine pentru acesti nostalgici in Insula pinguinilor? In realitate, mai crede domnia sa, odiosii \u201enostalgici\u201c sunt niste \u201edinozauri\u201c detestabili \u201ecare s-au lasat prostiti de Putere si au tras foloase de pe urma ei.\u201c O fi, nu zic nu, dar ce-are asta cu nostalgia, cu nostalgicii si cu amintirea luminii din intuneric, invers dec\u00e2t la K\u00f6stler, care vazuse, el, intunericul in plina amiaza? Trecutul, \u201etrecutul negru\u201c din Internationala nu-i, nici el, lipsit de culorile curcubeului, de acele \u201enuante prismatice\u201c care disting, in viziunea lui Eminescu, natiunile in Univers. Asa e si cu Trecutul si, de aceea, el nici nu poate fi \u201econdamnat\u201c, doar sub cuv\u00e2nt ca a fost si s-a numit \u201ecomunist\u201c. Aceasta viziune bogomilica asupra trecutului ca despre un mare morm\u00e2nt pentru toti nu-mi place. Fireste, ea nu poate fi interzisa, fiindca, nu-i asa?, e interzis sa interzici. Cineva, un eseist remarcabil si instruit p\u00e2na-n dinti, dar publicist prapastios si maniheist (sufera de daltonism umoral si sufletesc!), vede si el trecutul invelit exclusiv intr-un zabranic negru si compact. Publicistul respectiv isi inchipuie intr-o revista respectabila ce-ar vedea un astronaut imaginar revenit, dupa douazeci de ani, in tara parasita pentru alta planeta, desigur, mai luminoasa: \u201eAstronautul imaginar pe care l-am luat drept martor ar fi parasit o tara cenusie, in care se vorbea in soapta, se statea, asa cum stau dobitoacele in desert la izvorul de apa, la cozi nesf\u00e2rsite pentru un kilogram de malai si o sticla de ulei. Era tara in care copiii isi turnau parintii, securistii dictau mersul culturii si militienii te cotonogeau daca treceai cumva pe culoarea rosie a semaforului. Era o tara de oameni dresati, care minteau prin simplul fapt ca nu stiusera niciodata ce e adevarul.\u201c Ce tara intunecata sub o eclipsa totala o fi asta, ce fel de trecut avea sub ochi \u201eastronautul\u201c care zburase catre lumina altei planete?! Las la o parte trecerea pe culoarea rosie a semaforului: publicistul, desigur ca un \u201eastronaut\u201c, nu ne spune daca infractorul era pieton sau automobilist si, astfel, nu stim pe cine \u201ecotonogea\u201c militianul abuz\u00e2nd de puterea discretionara pe care o avea si nelas\u00e2nd pietonul sa treaca liber ca pasarea cerului pe rosu, spre moarte! In ce ma priveste, desi traiam intr-o \u201etara in care se statea, asa cum stau dobitoacele la izvorul de apa, la cozi nesf\u00e2rsite\u201c, resimt intens nostalgia cozilor de pe Sarindar care se intindeau p\u00e2na la Capsa pentru un bilet la spectacolul lui Silviu Purcarete cu \u201eScrisoarea pierduta\u201c de la Teatrul Mic condus de Dinu Sararu. Si mai resimt intens nostalgia cozilor (inghesuielii\u201c) de la Cartea Rom\u00e2neasca, intinse p\u00e2na spre sectia de militie din apropiere, pentru a pune m\u00e2na pe ultimul roman al lui Marin Preda, \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c… Si mai tineti minte cozile de la Cinemateca? De ce ne inghesuiam pe vremuri la Patria dupa un bilet la \u201eZboara cocorii\u201c?! Si de ce faceam coada la concertele lui George Georgescu de la Ateneu? Aceste detestabile cozi erau, ca si multe altele, \u201ecozi\u201c ale luminii care se intindeau uneori pe zeci, daca nu sute de metri, in acea tara \u201ecenusie\u201c si in acel \u201etrecut negru\u201c, un trecut \u201ecomunist\u201c: de ce la amintirea acestui trecut nu putem evita cuv\u00e2ntul (si continutul lui) \u201enostalgie\u201c?! Bolnav de halucinatii \u201ecomunistoide\u201c, un asemenea cetatean nelipsit de la \u201ecozile\u201c epocii \u201ede aur\u201c, nu-i asa?, nu poate uita, bunaoara ca in anul de gratie 1988 (din intunecatul \u201edeceniu satanic\u201c al mult regretatului Mircea Zaciu), afisul lui Agarici pentru \u201eScrisoarea pierduta\u201c de la Teatrul Mic al lui Dinu Sararu, un afis color, era plantat pe toti st\u00e2lpii de lumina electrica si telefon, incep\u00e2nd din Piata Universitatii p\u00e2na in Piata Romana si fusese lipit pe toate geamurile cladirilor din Sarindar de la Capsa p\u00e2na la Teatrul Mic! Si, ma rog, ce arata acel afis pentru \u201eSrisoarea pierduta\u201c de la Teatrul Mic? Citesc intr-o brosura senzationala alcatuita de mereu incomodul jurnalist Vartan Arachelian: \u201eSpectacolul a fost insotit de un afis color intitulat \u00abO scrisoare pierduta\u00bb in epoca metroului. Cu c\u00e2teva saptam\u00e2ni inainte tovarasul si tovarasa inaugurasera o noua statie a metroului bucurestean, iar \u00abSc\u00e2nteia\u00bb publicase o fotografie reprezent\u00e2nd cobor\u00e2rea din metrou a tovarasului si a tovarasei si a suitei lor, tovarasa fiind cea care se daduse jos prima. Pe peron se aflau, fireste, membrii conducerii partidului, care ii asteptau. S-a reconstituit scena, duc\u00e2nd actorii imbracati in costumele din \u00abScrisoarea pierduta\u00bb si pun\u00e2ndu-i sa coboare din metrou, prima cobor\u00e2nd Zoe. Cineva, dintre gazde, tinea ridicata pentru tovarasa o umbrela protectoare. Acest afis color, fotografie realizata de I. Agarici intr-o noapte in atelierul lui famelic din apropierea Gradinei Icoanei, a fost pus in rame de lemn natur si plantat\u201c de la Universitate p\u00e2na in Piata Romana, pe ambele trotuare ale bulevardului. Era un mare spectacol si un mare eveniment, o stea luminoasa pe cerul intunecat al comunismului. Ce s-a int\u00e2mplat cu el si cu teatrul in care s-a jucat, cititi in brosura lui Vartan Arachelian. Dupa premiera, o mare ancheta efectuata de v\u00e2rfurile Securitatii a dat jos afisele de pe bulevard si a eliminat c\u00e2teva scene, inclusiv aceea in care odiosul Agamita Dandanache jucat in travesti de neuitata Leopoldina Balauta cobora din cer cu un balon OZN, cum cobora Ceausescu din helicopter! Am vazut spectacolul, cu aplauze cu tot si cu \u201eaterizarea\u201c lui Agamita. Altii n-au mai apucat respectiva scena. Dar spectacolul a continuat sa faca interminabile cozi. Sub comunism. In \u201etrecutul negru\u201c. La Teatrul Mic de sub directia lui Dinu Sararu. Ancheta si amputarile au fost provocate de o delatiune, de o Scrisoare \u201epierduta\u201c unde trebuia: sus, Sus de tot… Un an mai t\u00e2rziu, in decembrie ’89, c\u00e2nd cu evenimentele, actorii Teatrului Mic l-au omagiat intr-un chip inedit pe Dinu Sararu: invit\u00e2ndu-l ca studentii pe profesorii lor, sa paraseasca Teatrul Mic, a carui faima doar el o facuse posibila. Nicio fapta insemnata nu ram\u00e2ne nepedepsita. Explicatia respectivului \u201eomagiu\u201c ii apartine lui D. R. Popescu: \u201eNu stiu cum a fost plecarea (sau demiterea lui) si nici nu-mi doresc sa stiu. A fost o plecare, am impresia, demna de un sf\u00e2rsit. Daca ar fi plecat imbatat de flori, acest imens succes ar fi acum idilic. Ma uimeste aceasta incredibila forta a unor mari actori de a nu se dezmetici in viata reala de rolurile pe care le joaca pe scena…\u201c Mi se pare natural: c\u00e2nd ani de zile joci pe scena rolul Ingratului, rolul Ipocritului, rolul Consilierului acomodabil, rolul libertului, al sclavului eliberat din Caligula, rolul lui Iago, exista riscul, matematic implinit, de a iesi din rol fara ca sa mai dezbraci haina lui, lipita de trup daca nu si de suflet: Ingratul, Ipocritul, Consilierul, Turnatorul, Libertul si Iago ies pe strada in rolurile lor de pe scena si iau la fel cuv\u00e2ntul in sedinte reale spre a-si alunga binefacatorul. Sunt riscurile fatale ale meseriei, sunt micile defecte ale marilor lor calitati. In ce-l priveste, prozatorul Dinu Sararu, fostul director al Teatrului Mic, a ramas sa ilustreze adevarul amintit: nicio fapta buna nu ram\u00e2ne nepedepsita.<\/p>\n
Disidenta reprezentata multi ani de Teatrul Mic a ramas sa fie in continuare pedepsita de alti \u201eactori\u201c din elita, imbracati, ei, in hainele celorlalti de pe scena. Geloasa pe ceea ce ea insasi n-a facut, o parte a acestei minunate elite tine sub un embargo strict ca o alta cenzura experienta benefica si rolul exemplar prin curaj si tinuta profesionala dovedite de Teatrul Mic de sub directia prozatorului Dinu Sararu care, spunea Octavian Paler, \u201el-a scos din cenusiu, din cumintenia plicticoasa, din mediocritate si l-a impus\u201c. S-a miscat cu abilitate remarcabila printre primejdii si capcane: \u201eDinu Sararu \u2013 scrie autorul memorabilelor \u00abPolemici cordiale\u00bb \u2013 era expert in mersul pe s\u00e2rma. Stia bine ce primejdii existau in valoarea spectacolului. Stia bine ce capcane se ascundeau in rumoarea vesela, de banala mondenitate aparent, ce insotea premiera. Recitalul sau managerial era un amestec de angoasa, siretenie si persuasiune, un joc acrobatic, abil si periculos, fara plasa, care se putea sf\u00e2rsi, oric\u00e2nd, cu o prabusire\u201c. Director exigent si servitor al Teatrului, el a mers in v\u00e2rful picioarelor pe o dinamita izbutind sa evite explozia iminenta: performanta rara si singulara, cu at\u00e2t mai intolerabila si de neiertat cu c\u00e2t ea este atipica si insolita intr-un peisaj uman in care curajul era cu mult mai mult vorbit in culise, cu m\u00e2na la gura, dec\u00e2t vadit si facut efectiv pe scena. Personaj dinamic, controversabil si controversat, ca orice personalitate accentuata, Dinu Sararu n-avea cum ocoli \u201eomagiul\u201c de care s-a bucurat. Ram\u00e2ne dupa el amintirea istorica a unui mare Teatru Mic, un teatru reprezentativ pentru una din insulele de libertate si lumina pe care in trecutul \u201enegru\u201c le-am cunoscut. Aceste insule alimenteaza azi in supravietuitori nostalgii de neinvins. Fericiti cei ce pot avea astfel de nostalgii. Publicistul prapastios si maniheist de care aminteam, locuitor intunecat al unei tari cenusii a \u201ecozii\u201c la ulei si malai n-are asemenea nostalgii benigne. Are, in schimb, o singura mare nostalgie maligna: nostalgia altei \u201ecozi\u201c, una de tip nou la care asteapta cu m\u00e2na intinsa sa i se dea recunoasterea unei disidente pe care n-a indraznit-o si a unui rol pe care nu l-a jucat. E si el un produs al \u201estahanovismului\u201c post-decembrist despre care vorbea dna Magda Ursache… In rest, cu \u201enostalgicii\u201c dnei Ursache ram\u00e2ne cum am vorbit: ne mutam, dar nu in Coreea de Nord, ci in Insula pinguinilor, cu batr\u00e2nul marxist, si-o luam de la capat spre a sf\u00e2rsi intr-o campanie terorista ca in romanul lui Anatole France. Roman in care, dintr-o eroare sau pacaleala tragica, pinguinii isi pierd inocenta si, deveniti fiinte umane crestinate, repeta, ca in orice satira sceptica si dezabuzata, istoria esuata a oamenilor. Spre a o lua din nou de la capat, intr-o alta Insula a pinguinilor: istoria e lantul repetitiilor si nostalgiilor nesf\u00e2rsite dupa inocenta pierduta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ca o amazoana, dar \u201euna dintre putinele amazoane care nu si-au uitat ancestralele deprinderi razboinice\u201c \u2013 asa apare dna Magda Ursache in ochii dlui Mircea Dinutz intr-un interviu pe care autoarea \u201eUniversitatii care ucide\u201c i l-a acordat pentru revista \u201eSaeculum\u201c. As prefera sa vad in temuta \u201eamazoana\u201c sau in Xena, printesa razboinica, un fel de… Cite\u0219te mai mult »Insula pinguinilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5314,6048],"class_list":["post-10288","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-magda-ursache","tag-mircea-dinutz"],"views":1796,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10288","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10288"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10288\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}