\u00cen vremurile de acum tot mai \u00eendepartate c\u00e2nd am \u00eenceput sa citesc ziare, un oltean cu dinti de vipla lasa la poarta \u00een fiecare dimineata \u201eRom\u00e2nia libera\u201c. Pe atunci, \u00eemi spunea taica-meu, era singurul ziar \u00een care se mai putea citi ceva. Si, de fiecare data c\u00e2nd ma vedea cu el \u00een m\u00e2na, ma \u00eentreba c\u00e2t se poate de serios: Ce zice la ziar, o sa fie pace?
\nDeschid si azi ziarele \u2013 \u00een sf\u00e2rsit, luni si luni de-a r\u00e2ndul, c\u00e2nd le astept sa apara pe ecranul ordinatorului \u2013 cu aceeasi \u00eentrebare si gasesc totdeauna acelasi raspuns: Nu, nu va fi niciodata pace ! Gustul s\u00e2ngelui si al distrugerii, al dominatiei si al umilintei celor fara putere sau prea trufasi pentru a nu fi striviti sub bombe nu se va stinge niciodata. Undeva pe aceasta planeta un razboi abia se termina si un altul \u00eencepe, altele dureaza de ani de zile, altele se pregatesc. Razboaie imperialiste, razboaie tribale, razboaie civile, razboaie comerciale, razboiul rece e o suava amintire.
\nDaca n-ar fi fost razboiul din Iugoslavia cu consecintele lui catastrofale,\u00a0 continentul european ar fi trait si azi cu iluzia pacii eterne. Daca n-ar fi fost fost criza financiara si economica, Europa comunitara ar fi continuat sa-si spuna basmul prosperitatii, al pacii sociale si al fraternitatii \u00eentre tari si popoare istoric si cultural diferite. Dar criza a fost, este si va continua sa-si faca ravagiile, e \u00een joc destinul neoliberalismului, al obsesiei deposedarii Statului de ultimele sale atributii sociale, al \u00eenversunarii refuzului dogmatic a tot ceea ce realitatea infirma, al cramponarii \u00een aberatia economica a austeritatii si a rigorii bugetare. A \u00eenceput un alt razboi, care pe care, \u00eentre neoliberalism si populatiile silite sa plateasca pentru salvarea bancilor si capitularea guvernelor \u00een fata oligarhiei financiare. Ram\u00e2ne de vazut cine-l va c\u00e2stiga. Ram\u00e2ne de vazut care vor fi proportiile ruinelor pe care se va cladi viitorul si ce fel de viitor va fi acesta.
\n\u00cen aceasta lume \u00een razboi, Rom\u00e2nia \u00eesi savureaza pacea de colonie si de elev ascultator. \u00cen aceasta Europa a iluziilor si a \u00eenceputului sf\u00e2rsitului, Rom\u00e2nia \u00eesi face temele comandate de Bruxelles si de Fondul Monetar International cu un zel desav\u00e2rsit si cu un entuziasm care pompeaza optimism \u00eentregului continent si chiar \u00eentregii lumi capitalist civilizate sau pe cale de a fi. Un exemplu, Rom\u00e2nia! Politicieni ipocriti, ce-i drept, dar cuminti c\u00e2nd ce-i care le arata pisica de c\u00e2nd cu disparitia socialismului le-o arata. Cel putin asa spun unele ziare rom\u00e2nesti care merita uneori sa fie citite cu z\u00e2mbetul pe buze atunci c\u00e2nd relateaza despre marile ispravi salvatoare ale presedintiei si ale guvernului. Ziarele si televiziunile dusmanoase spun altceva, dar una peste alta, cu putin efort, cu putina bunavointa pentru slujbasii adevarului la alegere, se impune imaginea unei tari care \u00eenca misca, se \u00eenfunda, dar privita invers se \u00eenalta, alte 16 miliarde de euro se vor adauga \u00een 2012 sutei deja \u00eemprumutate, se anunta privatizarea a ceea ce a mai ramas de privatizat sau, mai exact, de furat, modificarea Constitutiei, comasarea alegerilor si chiar venirea iernii. C\u00e2tiva voinici ai plaivazului se \u00eenv\u00e2rtesc bezmetici \u00een jurul crizei: s-a terminat, se va termina, abia a \u00eenceput, dar oricum ar fi, a cazut sau va cadea cum nu se poate de bine Rom\u00e2niei. Tarisoara lor la fel de draga ca si guvernantilor trecatori ar fi tras de fapt \u00een secret nadejde de douazeci si unu de ani de tatonari \u00eentre ce-a fost, ce este si ce-ar fi trebuit sa fie ca singura ei salvare nu putea veni dec\u00e2t la o criza a capitalismului, si iata ca \u00een sf\u00e2rsit speranta nebuna i s-a \u00eemplinit dincolo de asteptari. O pleasca, un dar al cerului, o ocazie imensa de a construi \u00een sf\u00e2rsit o alta tara, ba si un alt popor mai putin smecher, mai harnic, mai putin furacios si glumet, mai cum se cuvine minunatelor vremuri de azi si de m\u00e2ine.
\nPentru ca e o problema nu numai cu tara, c\u00e2t o fi ea sau \u00eesi imagineaza ca este europeana, e o problema mai ales cu rom\u00e2nii care \u00eenca o locuiesc, si ea nu mai poate dura. Citesc, asadar, ca acesti rom\u00e2ni fara minte s-ar \u00eembulzi \u00een magazine dupa ce s-au \u00eembulzit la banci pentru a se \u00eemprumuta. Criza pentru ei ar fi \u00een ziare, la televizor, la presedintie, la guvern, dincolo de frontiere, \u00een Europa, \u00een America, undeva. Iar cum sarbatorile se apropie, cum nevoia de a avea de dragul avutului e mai presanta, mai zg\u00e2ndaritoare, mai ameitoare, cum nu se stie ce va fi la anul\u2026 Mai citesc ca ei ar face bine sa nu mai cumpere legume olandeze pentru ca, desi noi \u00eei iubim pe olandezi si le importam ceapa, telina si altele carora le-au st\u00e2rpit radacinile \u00een tara, ei nu ne vor \u00een spatiul Schengen.
\nDupa cum zic ziarele, \u00een Rom\u00e2nia e pace. Deocamdata. S-a mai sinucis o c\u00e2ntareata si Andrei Blaier a murit. C\u00e2ndva, \u00eentr-o alta viata, a lui si a mea, \u00een anii Razboiului Rece, am facut \u00eempreuna Diminetile unui baiat cuminte si Vilegiatura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"