{"id":10271,"date":"2011-12-29T19:13:51","date_gmt":"2011-12-29T17:13:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10271"},"modified":"2011-12-29T19:14:06","modified_gmt":"2011-12-29T17:14:06","slug":"artizanul-steve-jobs-sau-cum-mania-perfectionismului-poate-conduce-la-progres","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/artizanul-steve-jobs-sau-cum-mania-perfectionismului-poate-conduce-la-progres\/","title":{"rendered":"Artizanul Steve Jobs sau cum mania perfectionismului poate conduce la progres"},"content":{"rendered":"

Steve Jobs, celebrul cofondator al companiei Apple, a fost, dincolo de elogiile postume din presa, un individ dificil si epuizant, arata Malcom Gladwel intr-un eseu din \u201eThe New Yorker\u201c. Unele parti ale vietii si personalitatii sale sunt destul de intunecate, iar biografia lui Steve Jobs de la care porneste Gladwell \u2013 semnata de Walter Isaacson \u2013 nu-i trece defectele sub tacere. Aflam, astfel, ca Jobs era un tip agresiv si intimidant: \u201eAvea capacitatea stranie de a sti exact care ti-e punctul slab, de a sti ce te va face sa te simti mic si neinsemnat, ca sa te faca sa pl\u00e2ngi\u201c, aflam din biografia semnata de Isaacson. <\/strong><\/em><\/p>\n

Iar comportamentul agresiv al lui Jobs nu se opreste la exploatarea punctelor slabe ale oamenilor cu care interactioneaza: parcheaza pe locurile rezervate persoanelor cu handicap; zbiara la subalterni; isi lasa iubita insarcinata, apoi neaga ca el ar fi tatal copilului; pl\u00e2nge ca un t\u00e2nc atunci c\u00e2nd lucrurile nu se int\u00e2mpla sa iasa exact asa cum isi doreste el. La un restaurant gaseste nod in papura si trimite m\u00e2ncarea inapoi la bucatarie de trei ori, cer\u00e2nd alta m\u00e2ncare. E amendat pentru ca merge cu 160 km\/h, il claxoneaza nervos pe politistul care-i scrie amenda, apoi porneste din nou cu 160 km\/h. Si tot asa.<\/p>\n

In ultimii zece ani, p\u00e2na cu putin timp inainte sa moara, in luna octombrie a acestui an, Steve Jobs s-a aflat din nou in fruntea Apple. Insa in 1985, in urma unei lupte interne pentru putere, Jobs a fost nevoit sa plece, in mod umilitor, din compania pe care o fondase. A condus alte doua companii de succes \u2013 Next si Pixar \u2013 si a revenit la Apple in 1996, mai int\u00e2i in calitate de consilier. Dupa aceste experiente, Jobs ar fi trebuit sa devina un pic mai intelept \u2013 si un pic mai tolerant. Acest lucru, insa, nu s-a int\u00e2mplat, arata Malcom Gladwel. In spital, in ultimele luni de viata, schimba 67 de asistente medicale, p\u00e2na sa gaseasca una care sa-i fie pe plac. La un moment dat, un medic ii pune o masca pe fata, in timp ce Jobs se afla sub efectul unor sedative puternice. Insa pacientul isi smulge masca, mormaind ca nu-i place modelul acesteia, si refuza s-o poarte. Cere apoi sa i se aduca cinci masti diferite, pentru a alege una care sa-i placa.<\/p>\n

La inceputul revolutiei industriale, in Anglia, scrie Malcom Gladwel, s-au remarcat doua tipuri de oameni creativi: cei care puteau concepe de la zero o inventie, si inginerii si artizanii care, fara sa poata proiecta ceva de la un capat la altul, puteau imbunatati inventiile existente. Pe cei din a doua categorie Gladwel ii numeste \u201etweakers\u201c, mesteri care rafineaza si perfectioneaza masinariile epocii industriale timpurii, pentru a le face sa functioneze mai bine. Samuel Crompton, inventatorul masinii de filat, face parte din categoria geniilor care creeaza ceva pornind de la o coala alba de h\u00e2rtie. Richard Roberts, cel care a creat masina automata de filat, face parte din categoria artizanilor care imbunatatesc inventiile preexistente \u2013 el a transformat inventia lui Crompton, imbunatatita intre timp si de alti artizani inaintea lui, intr-o masinarie precisa si rapida.<\/p>\n

Astfel de oameni, sustin economistii, au oferit \u201emicroinventiile necesare pentru a face macroinventiile extrem de productive si de profitabile\u201c. Era Steve Jobs un Samuel Crompton sau era un Richard Roberts? se intreaba Gladwel. In articolele elogioase care au urmat mortii lui Jobs, acesta a fost numit, in mod insistent, un vizionar si un inventator la scara mare. Insa datele din biografia lui Walter Isaacson sugereaza ca Jobs a fost, mai degraba, un artizan care a imbunatatit inventiile altora. E arhicunoscut faptul ca trasaturile distinctive ale primelor calculatoare Macintosh, care le faceau mult mai accesibile utilizatorului obisnuit \u2013 mouse-ul si icon-urile grafice de pe ecran \u2013 au fost imprumutate de Jobs de la compania Xerox, dupa o vizita la centrul de cercetare Xerox din Palo Alto. C\u00e2nd, mai t\u00e2rziu, compania Microsoft a lansat sistemul de operare Windows, bazat pe aceleasi elemente distinctive \u2013 mouse-ul si icon-urile grafice \u2013, lui Jobs i-a sarit tandara si l-a chemat pe Bill Gates la sediul companiei Apple din Silicon Valley. Cuprins de furie, Jobs a inceput sa tipe la Gates ca \u201el-a jefuit\u201c. Foarte calm, presedintele Microsoft i-a raspuns: \u201eCred ca sunt si alte moduri de a privi problema. Mai degraba, am putea spune ca am\u00e2ndoi avem un vecin bogat, pe nume Xerox, iar eu am dat o spargere la el acasa, ca sa-i fur televizorul, ca sa aflu ca tu mi-o luasesi deja inainte\u201c.<\/p>\n

Primele playere digitale portabile au aparut in 1996. Apple a lansat pe piata iPod-ul in 2001, deoarece Jobs a ajuns la concluzia ca playerele de pe piata \u201esunt de toata jena\u201c. Smart phone-urile au aparut in anii ’90. Compania Apple a lansat iPhone-ul in 2007, cu mai bine de zece ani mai t\u00e2rziu, deoarece Jobs \u201eobservase ceva ciudat in legatura cu telefoanele de pe piata: toate erau de toata jena, la fel ca playerele portabile de muzica\u201c. Ideea tabletei iPad Jobs a preluat-o de la un prieten de familie, inginer la Microsoft, care l-a invitat la petrecerea de ziua lui. Dupa ce a vazut tableta la care Microsoft lucra de ceva vreme, Steve Jobs a ajuns la concluzia ca aceasta era facuta cu picioarele: avea un creion optic! Dupa ce a ajuns acasa, Jobs i-ar fi spus, enervat, sotiei: \u201eia mai da-i naibii, sa le arat eu cum se face o tableta\u201c. Chiar si in interiorul Apple, Jobs era cunoscut pentru ca isi asuma meritele pentru ideile altora. Jonathan Ive, designerul din spatele iMac-ului, iPod-ului si iPhone-ului, povesteste ca se trezea, de multe ori, in sedinte ca Jobs ii prezenta una dintre ideile sale, despre care tocmai discutasera, ca si cum ar fi fost propria lui idee.<\/p>\n

\u201eSensibilitatea lui Jobs era una de redactor, nu de inventator\u201c, scrie Malcom Gladwel. \u201eDarul sau e acela de a lua ceea ce se afla in fata lui \u2013 precum tableta cu creionul optic \u2013 si de a rafina, fara mila, acel lucru\u201c. Dupa ce Jobs i-a respins multe dintre ideile lui James Vincent, copywriter-ul care lucra la primele reclame pentru iPad, cei doi au inceput sa se certe. \u201eReclamele tale sunt de toata jena\u201c, ar fi urlat Jobs lui Vincent. \u201eDar trebuie sa-mi spui ce iti doresti!\u201c, i-a raspuns copywriter-ul, zbier\u00e2nd, la r\u00e2ndul sau. \u201eTrebuie sa-mi arati ceva, si iti voi spune ce-mi doresc atunci c\u00e2nd voi vedea acel lucru\u201c.<\/p>\n

Acesta pare a fi crezul dupa care se ghida Steve Jobs: \u201eIti voi spune ce-mi doresc atunci c\u00e2nd voi vedea acel lucru\u201c. Ii datoram multe acestui perfectionism al lui Steve Jobs \u2013 de la interfata software-ului de pe Macintosh la design-ul iPhone-ului si chiar la sloganul campaniei Apple, \u201eThink Different\u201c. Desi \u201ethink differently\u201c ar fi fost forma corecta gramatical, Jobs si-a impus punctul de vedere, insist\u00e2nd ca \u201edifferent\u201c sa fie folosit ca substantiv, cu toate ca se afla pe pozitia unui adverb: \u201eThink a little different, think a lot different, think different.\u201c<\/p>\n

Acest mod de a g\u00e2ndi, arata Malcom Gladwel, este unul esential pentru progres. \u201eVizionarul porneste de la o foaie goala de h\u00e2rtie, si isi reimagineaza universul. Artizanul mosteneste lucrurile asa cum sunt, si trebuie sa le lustruiasca, p\u00e2na c\u00e2nd le va duce intr-o forma aproape de perfectiune. Iata o misiune care nu e deloc mai putin importanta\u201c.<\/p>\n

Pe de alta parte, lui Steve Jobs nu-i placea ca altii sa-i preia ideile si sa i le imbunatateasca \u2013 era gata sa deschida imediat proces, daca asa ceva se int\u00e2mpla, arunc\u00e2nd in st\u00e2nga si-n dreapta acuzatii de furt intelectual. E elocventa int\u00e2lnirea dintre Jobs si Bill Gates, c\u00e2nd Gates a fost acuzat de furt \u2013 sistemul Windows ar fi preluat elementele caracteristice ale interfetei Apple. Un alt exemplu este furia care l-a cuprins pe Jobs atunci c\u00e2nd Google si-a lansat telefoanele Android: touchscreen-urile si icon-urile grafice ale acestor telefoane erau copiate, credea Jobs, dupa cele ale companiei Apple. A dat imediat in judecata compania Google, acuz\u00e2nd-o de jaf pe scara larga. \u201eVoi distruge telefoanele Android, pentru ca sunt un bun de furat. Le voi declara razboi nuclear celor de la Google. Sunt speriati de moarte, pentru ca stiu ca sunt vinovati\u201c, ar fi spus Jobs.<\/p>\n

Arhitectura software-ului Apple a fost, mereu, una inchisa; Steve Jobs nu voia ca iPhone-ul, iPod-ul si iPad-ul sa poata fi deschise, permit\u00e2nd oricarui neavenit sa-si v\u00e2re nasul in ele, pentru ca, asa cum vedea el lucrurile, aceste produse erau perfecte. \u201eCelui mai mare artizan al generatiei sale, scrie Malcom Gladwel, se pare ca nu-i placea deloc ca altii sa-i slefuiasca propriile idei. (…) Nu i-a placut niciodata ideea ca oamenii sa poata sa deschida lucrurile si sa isi v\u00e2re nasul in ele. Asta nu ar fi facut dec\u00e2t sa le dea m\u00e2na libera ca sa le strice\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Steve Jobs, celebrul cofondator al companiei Apple, a fost, dincolo de elogiile postume din presa, un individ dificil si epuizant, arata Malcom Gladwel intr-un eseu din \u201eThe New Yorker\u201c. Unele parti ale vietii si personalitatii sale sunt destul de intunecate, iar biografia lui Steve Jobs de la care porneste Gladwell \u2013 semnata de Walter Isaacson… Cite\u0219te mai mult »Artizanul Steve Jobs sau cum mania perfectionismului poate conduce la progres<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1917,7000,7001],"class_list":["post-10271","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-apple","tag-eseu-din-the-new-yorker","tag-steve-jobs"],"views":1647,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10271","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10271"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10271\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10271"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10271"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10271"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}