Primul lucru care m-a surprins placut la Festivalul International al Filmului Francofon, desfasurat toamna, la Namur, aflat acum la editia a 26-a,\u00a0 a fost convivialitatea, adica acel specific ospitalier lipsit de fasoane, care c\u00e2ndva facea fala tipului de amfitrionism rom\u00e2nesc. Sa nu uitam ca este o manifestare cinematografica de factura francofona, globalizanta, desigur, deloc locala sau cantonata \u00een formule de mesaj tezist. Subiectele aduse aici, traduse \u00een imagini audiovizuale, au tenta lor umanista, rafinata, dincolo de strategia unei constructii narative cu tinta. Nu gasesti oriunde genul acesta de alchimie filmica. Si la Cannes, \u00een epicentrul imageriei mondiale a cinematografului, primordiala este viziunea umanista, doar ca acolo, spectacolul ideilor filmologice \u00eembraca o alta haina, planetara, \u00een masura \u00een care glamour-ul ocupa tot mai mult teren. Nu este doar diferenta dintre \u00eenceput de vara pe o incomparabila Coasta de Azur si primele semne ale toamnei valone, cu ploile ei binevoitoare. Avem mai degraba\u00a0 de-a face cu o extractie a francofoniei filmice, cu un rezumat al productiilor francofone, unde selectia canneza, franceza, \u00een particular, vine sa-si puna amprenta. O face coagul\u00e2nd creatii din alte spatii francofone, printre care, \u00eendraznesc sa notez, Rom\u00e2nia \u00eesi are de fiecare data partea ei de tratament special. Filmele rom\u00e2nesti nu au lipsit aproape niciodata din selectie si, sa nu ne facem ca nu observam, nici din palmares. Iata, totusi, ca acest lucru a fost sa se \u00eent\u00e2mple \u00een 2011. Nu ne asteptam, dar nici nu meritam. Aceasta nu\u00a0 a facut dec\u00e2t sa dea impresia unui deja plin si nu a unui deja vazut. Altminteri, refuz sa caut motivatii de alta natura, legate cumva de sinuozitatile unei anumite perceptii, de, ca sa zic asa, frictiunile politice recente.
\nAduse \u00een competitia principala care acorda \u00eenaripatii \u201eBayarzi\u201c, \u201eCrulic, drumul spre dincolo\u201c (regia Anca Damian) si \u201eDin dragoste, cu cele mai bune intentii\u201c (regia\u00a0 Adrian Sitaru) au onorat competitia si i-au conferit o dimensiune altminteri greu de conturat. Nu m-as teme sa remarc si o anumita emfaza, \u00een virtutea inertiei, conform careia filmele noastre ar avea deja locul lor asigurat \u00een orice palmares. Asta ma face sa-mi amintesc, cu \u00eengrijorare, cum la recomandarea de acum c\u00e2tiva ani a unui film al nostru \u00eentr-o competitie, un anumit regizor, nu pe at\u00e2t de valoros pe c\u00e2t de oportunist, ieri ca si azi, m-a \u00eentrebat daca, accept\u00e2nd sa-si trimita filmul la Namur, i s-ar putea (doamne sfinte!) garanta primul loc \u00een palmares\u2026 Ceea ce, cu str\u00e2ngere de inima, notam mai sus nu ar putea avea vreo legatura cu Anca Damian si nicidecum cu Adrian Sitaru. Am\u00e2ndoi meritau toate aprecierile, cum am si sperat.
\n\u201eCrulic\u2026\u201c a avut partea lui de primire speciala, ca lungmetraj de animatie pe o tema umanitara de acuta actualitate. Condamnarea pe nedrept \u00eentr-o lume grabita, deloc preocupata de destinul indivizilor, pe care \u00eei sacrifica din interese obscure, semn ca ne \u00eendreptam catre o Apocalipsa a indiferentei, a aparut ca un soc \u00een festival. Parea harazit sa urce \u00een palmares, dar nu a fost sa fie asa, din pacate. Discursul ironic autobiografic al personajului titular care focalizeaza \u00een maniera subiectiva un discurs de imagini ce altminteri \u00eencearca sa se obiectivizeze \u00eentr-o maniera clasica, extrapol\u00e2nd tragedia, nu a trecut, nicidecum, neobservat. A placut publicului, iar unii critici s-au entuziasmat dincolo de cumintenia narativa, sa-i spun clasica, a etalarii. La \u00eentregirea dosarului de calitati artistice ale povestirii putem tine seama de nuantele vocii lui Vlad Ivanov, actorul care, \u00eemprumut\u00e2ndu-si glasul, imprima si o dimensiune autoreferentiala elevata rostirii sale, at\u00e2t de amprentata sentimental, dar si inspirat distilata \u00een seria de miscari desenate\u00a0 de Anca Damian, alaturi de un grup restr\u00e2ns de colaboratori. \u00cen festival, regizoarea a fost asaltata de gazetari dornici sa o chestioneze, at\u00e2t de asaltata \u00eenc\u00e2t, precum o vedeta de la Hollywood, a trebuit sa-i mai si trateze cu spatele pe unii. Nu a lipsit \u00eensa niciodata de la \u00eent\u00e2lnirile cu publicul, fie si atunci c\u00e2nd rendez-vous-ul era planificat la miezul noptii.
\n\u201eDin dragoste, cu cele mai bune intentii\u201c a fost \u00eensotit la Namur de producatoarea Ada Solomon si de actorul Bogdan Dumitrache. Filmul a iesit dintr-o experienta autobiografica a cineastului Adrian Sitaru. Evenimentul unui accident vascular, fie el si minor, pe care \u00eel traverseaza mama personajului principal, antreneaza \u00eentreaga familie. Radiografie sentimentala, \u00een do minor, filmul ne cucereste tocmai prin acest ton simplu si elegant, pe care se altoiesc, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, nelinistile fiului, mai ad\u00e2nc marcat dec\u00e2t prietena lui si, mai de ne\u00eenteles, dec\u00e2t chiar tatal. Ne aflam \u00een fata unui studiu de familie \u00eentr-o criza provocata de iesirea din uzajul cotidian, determinata de absenta mamei. Boala apare, mai degraba, ca un pretext. Ca \u00eentotdeauna la Adrian Sitaru, teza are rafinament, iar aici urca brusc \u00eentr-o distilerie alegorica impresionanta. Primul semn al bolii echivaleaza cu prima miscare a doamnei cu coasa. Sitaru ne aminteste ca moartea vine tiptil, dar vine. \u00cen felul \u00een care regizorul ridica la fileul estetic o poveste aparent banala sta talentul sau intuitiv asociat cu o inteligenta artistica mai mereu functionala.
\nRevin la organizarea festivalului si la aspectul sau convivial. Au fost prezenti la Namur cinci sute de invitati din lumea filmului. Lor li s-au adaugat vreo trei sute de gazetari, printre care si c\u00e2tiva rom\u00e2ni.
\nEste mereu de vazut \u00een ce masura si cu ce talent, cu c\u00e2ta discretie, belgienii stiu sa-si expuna propria cinematografie. Ambianta primei seri a fost \u00eentretinuta de evenimentul unei premiere, cea a filmului \u201eLes Geants\u201c de Bouli Lanners. Organizatorii (de la Nicole Gillet, delegatul general, la Jean-Louis Close, presedintele executiv, si la binecunoscutul actor Olivier Gourmet, presedintele de onoare, si desigur la criticul Marie-France Dupagne, neobosita responsabila a serviciului de presa, fara a-i omite pe reprezentantii politici si administrativi) au stiut sa dea stralucirea adecvata fiecarui moment. Au fost prezente o serie de personalitati din spatiul cinematografiei francofone: Marie Gilain, Philippe Lioret, Chantal Akerman, Baloji, Ariane Ascaride (invitata acestei editii la \u201eCoup de coeur\u201c), Karine Viard, Maiwen, Jean-Pierre Darroussin, Ken Scott, Emilie Simon (presedinta juriului pentru scurtmetraje, din care a facut parte si Ozana Oancea de la noi), Abdellatif Kechiche, t\u00e2nar cineast francez, reprezentant al unui nou val, acum invitat ca presedinte al juriului ce a acordat renumitii \u201eBayarzi\u201c, Philippe Falardeau, Eric Toledano si, bine\u00eenteles, Olivier Gourmet. Seara finala a stat, de asemenea, sub semnul unei premiere: \u201eMon pire cauchemar\u201c de Anne Fontaine, cu un excelent tandem actoricesc (Benoit Poelvoorde si Virginie Efira), \u00een totul o comedie savuroasa.
\n\u00cen total, a 26-a editie a prezentat 161 de titluri dintre care 71 au fost lungmetraje. De retinut ca \u00een acest ansamblu al productiei mondiale, Belgia a oferit 24 de premiere. Ele au fost \u00eensotite de un spectru larg de manifestari. Am asistat, de pilda, pentru al optulea an consecutiv la derularea unui Forum International al Productiei, ceea ce a permis producatorilor francofoni sa-si prezinte proiectele, av\u00e2ndu-i de asta data alaturi si pe autorii scenariilor. Pe aceeasi linie am remarcat succesul unui seminar media ca si \u201e\u00eencrucisarea\u201c acestuia cu problemele de marketing, viz\u00e2nd succesul afacerilor din domeniul distributiei internationale, \u00een relatia sa cu rolul publicului. Si programatorii au avut editia lor, a cincea deja. Toate acestea nu par vorbe \u00een v\u00e2nt. Efectul se simte, iar organizatorii au \u00eenregistrat, \u00een urma bilantului general, 30 000 de spectatori, fara a-i pune la socoteala pe cei prezenti la concertele de la \u201eChapiteau\u201c sau la Balul actorilor. Nu tin sa trec numaidec\u00e2t \u00een revista premiile editiei 2011. Ma rezum sa mentionez doar ca \u00een acest an valoarea lor a ajuns la 70 000 euro. Suma s-a aflat la \u00eendem\u00e2na celor patru jurii care si-au stabilit fiecare propriul set de premiati.
\nMai sunt c\u00e2teva evenimente peste care am trecut. Unul nu poate fi dat uitarii. Este vorba de premiera belgiana a filmului \u201eMy little Princess\u201c al cineastei de origine rom\u00e2na Eva Ionesco, prin care s-a prelungit aniversarea celor cinci decenii de la initierea Saptam\u00e2nii Criticii Internationale de la Cannes. La Namur a fost prezent Radu Mihaileanu, care si-a \u00eensotit filmul \u201eLa source des femmes\u201c, proiectat \u00een premiera mondiala \u00een selectia oficiala de la Cannes. Programarea lui aici a anticipat at\u00e2t intrarea \u00een salile belgiene, c\u00e2t si asteptata gala a premierei pariziene.
\n\u201eCoup de coeur\u201c cu Ariane Ascaride
\nNimic parca nu are at\u00e2ta farmec la Namur ca aceste \u00eent\u00e2lniri de suflet cu actrite sau actori \u00eendragiti, a caror filmografie le confera aura unor personalitati de prima m\u00e2na. Asemenea cadouri au \u00eensemnat prezenta \u00eentr-una din salile de la Cameo a c\u00e2torva nume prestigioase, unele prematur si regretabil trecute \u00een lumea umbrelor: Philippe Noiret, Jean-Claude Brialy, Jean Rochefort, Sandrine Bonnaire, Emmanuelle Beart, Kristin Scott Thomas, Isabelle Huppert, Elsa Zyberstein. I-a venit acum r\u00e2ndul unei actrite care \u00eentruchipeaza modestia si atasamentul. Sotia unui cineast iconoclast, Robert Gu\u00e9diguian, ilustreaza traseul unei artiste de moda veche si de extractie populara, cum nu prea mai gasesti astazi. \u00cei displace vedetismul si nu accepta foamea de glorie efemera a tinerilor noului mileniu. Este toata numai un z\u00e2mbet. Nimic contrafacut sau preparat \u00een laboratoarele de captare a publicului. A fost \u201emoderata\u201c de unul dintre cei mai inspirati jurnalisti de film ai Belgiei, Philippe Reynaert. Discretia acestuia m-a impresionat teribil. Se cade sa detii o stiinta aparte \u00eenc\u00e2t sa reusesti sa dai curs unei confesiuni, asa \u00eenc\u00e2t nimic sa nu para o provocare, dar totul sa decurga asa cum ai planuit. Publicului i s-a rezervat astfel sansa de a se lasa sedus de aceasta silueta mignona, par\u00e2nd o figurina asiatica, toata un z\u00eembet cald, de o sinceritate debordanta.
\nA putut fi revazuta pe ecranele namureze \u00een patru dintre filmele sale: \u201eBrodeuses\u201c, \u201eMarie-Jo et ses deux amours\u201c, \u201eNadia et les hippopotames\u201c si \u201eLe Voyage en Arm\u00e9nie\u201c, ultimul aduc\u00e2ndu-i un premiu de interpretare la Roma. Au fost alegerea ei aceste patru titluri. Marturisirile interpretei au depasit cu mult cadrul strict al momentului. Ne-a vorbit, de pilda, despre originile sale italiene, despre traditia rezistentei \u00een familia ei simpla, despre rolurile de baieti jucate \u00een teatrul de amatori, despre epoca uitata a solidaritatii, despre ambianta de la Marseille, unde locuieste cu sotul ei, despre \u00eent\u00e2mplarile de la Cannes, unde intrarea la festival i-a aparut mai importanta dec\u00e2t filmul \u00een care juca si chiar dec\u00e2t festivalul, despre pl\u00e2nsul ei c\u00e2nd si-a pierdut invitatia si nu a mai putut participa la gala, fiindca nimeni nu parea sa o recunoasca, despre sotul ei Robert, despre calatoria \u00een Armenia, la Erevan. Pentru ea filmul \u00eenseamna a juca bine, desi actorul continua sa fie considerat un obiect al placerii. Multi uita de cazna acestuia, de chinurile prin care trece pentru a fi asa cum personajul \u00eei cere. Nimic nu e confortabil \u00een meseria aceasta, iar totul nu e dec\u00e2t o nebunie. Trebuie sa ai forta de a i te dedica si de a rezista. Se simte educatia si provenienta dintr-o familie de autodidacti, ca si rulajul intrinsec. Tata a facut teatru, are un frate regizor, sotul ei este un apreciat cineast francez. Aduce cu ea durerea unei generatii si a unui timp de asumare a responsabilitatilor multiple. Parca \u00eei dau lacrimile c\u00e2nd spune: \u201eSimt mereu pericolul burghez. Fetele mele nu sunt pregatite pentru viata, nu sunt de st\u00e2nga si mi-e teama\u201c. Talentata si extrem de atasata unui public care a ascultat-o cu sufletul la gura, Ariane Ascaride reprezinta un unicat \u00eentr-o lume ahtiata de faima si de bani. Tocmai de aceea \u00eent\u00e2lnirea cu ea mi-a aparut ca o lectie de viata, dar si ca o asteptata si vitala gura de oxigen. Ca o speranta ca arta aceasta nu va fi invadata de profitori si de mediocri.
\nLa Li\u00e8ge, \u00een capitala europeana a 3D Stereo MEDIA
\nDe c\u00e2tiva ani, Festivalul International al Filmului Francofon de la Namur face ce face si se apropie tot mai mult de Li\u00e8ge, unde francofonia cinematografica se dezvolta si sub semnul unei ambiante universitare speciale, \u00een cadrul careia pedagogia cinematografica \u00eesi are locul ei tot mai bine conturat. Nu m-a mirat, tocmai de aceea, sa aflu ca \u00een a doua saptam\u00e2na a lui decembrie 2011 se va derula aici a treia editie a unui Forum European al carui generic spune totul:\u00a0 \u201e3D \u2013 St\u00e9r\u00e9oscopique pour la Science, la Technologique et l’Art Num\u00e9rique\u201c. Mai mult, \u00een mai, la Cannes, s-a anuntat organizarea la Li\u00e8ge a primului t\u00e2rg de coproductii de filme \u00een relief. Sunt deja selectate vreo douazeci de proiecte. Ele provin din tari europene foarte avansate \u00een aceasta tehnologie, care foarte cur\u00e2nd ne va lua cu asalt pe toti. Dosarele din competitie pe care le-am rasfoit au subiecte cu o larga deschidere universala. Asupra lor nu as vrea sa insist \u00een aceste r\u00e2nduri. Toate converg catre ideea unui altfel de cinema, cu povesti \u201eca de animatie\u201c, resuscitate \u00eentr-o maniera ametitoare.
\nCeea ce as dori sa subliniez este faptul ca Belgia se afirma ca o mare putere nu doar \u00een domeniul francofoniei (fiind invitate la Namur si productii de expresie flamanda), dar si ca un fascinant c\u00e2mp experimental pentru tehnologiile viitorului audiovizualului. Si mai e ceva. Nu vom \u00eent\u00e2lni \u00een perimetrul wallon puzderia de festivaluri insignifiante de prin alte parti. Sunt c\u00e2teva, dar, atentie, sunt cu adevarat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Primul lucru care m-a surprins placut la Festivalul International al Filmului Francofon, desfasurat toamna, la Namur, aflat acum la editia a 26-a,\u00a0 a fost convivialitatea, adica acel specific ospitalier lipsit de fasoane, care c\u00e2ndva facea fala tipului de amfitrionism rom\u00e2nesc. Sa nu uitam ca este o manifestare cinematografica de factura francofona, globalizanta, desigur, deloc locala… Cite\u0219te mai mult »La Namur, \u00een inima cinematografiei francofone<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,6994,83],"class_list":["post-10255","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-festivalul-filmului-francofon","tag-film"],"views":1764,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10255","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10255"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10255\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10255"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10255"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10255"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}