{"id":10240,"date":"2011-12-29T18:35:32","date_gmt":"2011-12-29T16:35:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10240"},"modified":"2011-12-29T18:35:52","modified_gmt":"2011-12-29T16:35:52","slug":"romania-din-diaspora-%e2%80%9eavem%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-din-diaspora-%e2%80%9eavem%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Romania din diaspora: \u201eavem!!!\u201c"},"content":{"rendered":"

Stam pe-o terasa la o cafenea de sub Akropole si-i spun prietenei mele Elvira, rom\u00e2nca si ea, emigrata de niste ani la Atena, ca ma bate g\u00e2ndul sa trag o zugraveala in apartament.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eAvem!\u201c spune ea, bucuroasa sa ma ajute. Si-mi vorbeste despre un muncitor rom\u00e2n, care i-a zugr\u00e3vit de cur\u00e2nd si ei casa. Exista deci in emigratia rom\u00e2neasca cineva priceput la asa ceva.<\/p>\n

\u201eSi daca tot zugravesc, spun, as vrea sa modernizez si tabloul de electricitate.\u201c<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c, spune ea si-mi recomanda un electrician, muncitor serios, de la Botosani, care lucreaza acum de vreo 10 ani la complexul Elefsina pe Malul Mediteranei. I-a modernizat tabloul de siguranta unei cunostiinte comune. E bine pus la punct cu noile rigori ale \u00eentreprinderilor de electricitate, deoarece se pare ca s-au schimbat anumite lucruri in sistemele lor.<\/p>\n

De jur imprejurul nostru, portocalii sunt grei de fructe, fiindca am intrat \u00een iarna, deci in sezonul narantselor. Stralucitoare, at\u00e2rna in crengi cu sutele, de parca ar fi niste globuri portocalii de Craciun.<\/p>\n

\u201eAm si eu niste portocali in curte, spune Elvira. Dar mi se pare ca anul asta nu le merge prea bine. Trebuie sa caut un gradinar…\u201c<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c, o asigur. Si i-l recomand pe Vasile, care-mi tunde si mie an de an florile din gradina.<\/p>\n

Dupa o vreme, apare la int\u00e2lnire si prietena noastra, Monica, medicul radiolog. Are figura suferinda, spune ca n-a dormit toata noaptea, din cauza unei dureri de masea.<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c, o linisteste Elvira si-i da numarul de telefon al lui Dumitrescu, medic stomatolog pe bulevardul Vasilissa Sophia.<\/p>\n

Comandam niste cafele. La cafea ni se aduc si prajiturile casei. Ne aducem aminte de eclerurile copil\u00e3riei noastre. Unde sa gasesti la Atena asa ceva?<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c, spune Monica si ne da adresa unui restaurant rom\u00e2nesc din Kifisssia, care face ecleruri ca-n Bucuresti. \u201eDar mai bune parca dec\u00e2t la ei, am m\u00e2ncat la Berna, spune Monica, proaspat \u00eentoarsa de la un congres din Elvetia. Am gasit acolo un cofetar de la T\u00e2rgu Mures.\u201c<\/p>\n

Discutam de una, de alta. Un baiat al vecinilor nostri, foarte talentat, violoncelist, vrea sa studieze in Germania.<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c, spun eu, si convenim sa-l trimitem la K\u00f6ln, unde concert-maistru in orchestra germana este un rom\u00e2n.<\/p>\n

Un email pe care l-a primit Elvira de la niste prieteni comuni aduce o veste proasta. Tatal familiei are o problema pulmonara grava. Va trebui sa faca o interventie chirurgicala foarte riscanta, intr-o clinica universitara specializata in asemenea diagnostice.<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c, spune Monica si ne g\u00e2ndim la profesorul pulmonolog rom\u00e2n care conduce o clinica universitara de la Bruxelles.<\/p>\n

Mai vine vorba si despre o operatie de ochi a cuiva, tot asa, foarte dificila, care cere m\u00e2na si aparatura specializata.<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c, la Londra sau la Paris, doi profesori rom\u00e2ni care…<\/p>\n

\u201ePentru calatorie trebuie insa incheiata o asigurare.\u201c<\/p>\n

\u201eAvem\u201c \u2013 la Dan Petrescu.<\/p>\n

Lista poate merge la nesf\u00e2rsit. Vrei sa m\u00e3n\u00e2nci mititei la Tel-Aviv?<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c La domnul Puiu, din Jaffo.<\/p>\n

Vrei sa faci teatru in Noua Zeelanda?<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c Cu Octavian Saiu.<\/p>\n

Vrei sa te specializezi in rachete spatiale la NASA?<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c…<\/p>\n

\u201eAvem!\u201c deci pentru orice nevoie. Avem o Avere.<\/p>\n

Dar… o avem oare noi, sau o au altii? E a noastra averea asta?<\/p>\n

Da, este si a noastra. Termenul cu care o numesc sociologii este \u201eetnoprofesia\u201c. Si tot ei constata ca, daca undeva etnoprofesia este de mare amploare, grupul etnic pe care il reprezinta ea este mai bine adaptat la conditiile tarii gazda. Pare paradoxal, dar viata de zi cu zi o dovedeste din plin. Profesia exercitata pentru si printre ai tai, iti da putere si le da putere.<\/p>\n

\u201eParca de c\u00e2nd au venit mai multi emigranti din Rom\u00e2nia, ma simt mai bine la Londra\u201c, mi-a spus in vara un pictor de icoane rom\u00e2n, la un salon colectiv de pictura. \u201eExista mai multi vizitatori care au aceeasi emotionalitate ca a mea, stiu ca pot fi inteles mai usor. P\u00e2na acum c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd vizitatorii auzeau de pictura bizantina sau de ortodoxie, treceau mai departe\u201c.<\/p>\n

\u201eDupa 1989, imi spunea un profesor din Franta, nu m-a mai b\u00e2ntuit niciodata at\u00e2t de aprig si de neostoit dorul de tara. Si m-am simtit aici mai puternic. Nu mai eram la discretia unui singur popor, cel in care emigrasem, si in care eram obligat sa ma incadrez cu unghiile si cu dintii. Daca vroiam, puteam sa ma intorc oric\u00e2nd in tara mea. Sau puteam sa dau lectii particulare rom\u00e2nilor veniti aici pentru studii. Imi c\u00e2stigasem independenta deciziilor. Nu trebuia neaparat sa plac. Nu trebuia sa ma plec\u201c<\/p>\n

\u201eCe bine de tine!\u201c, imi spuneau si mie colegii la Amsterdam, c\u00e2nd ne pregateam de vacante. Tu ai unde sa mergi, fara prea mare cheltuiala si fara bataie de cap. Ai inca o tara, pe c\u00e2nd noi nu avem dec\u00e2t una. Vrei sa te duci undeva, atunci c\u00e2nd ai o singura tara? Cauta-te in buzunare, plateste. Lasa ca nici nu are cine sa te primeasca cu drag, cine sa se bucure c\u00e2nd se deschide usa. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatea de a lucra si intr-o tara si si in alta. Si de a avea aici cercul tau de prieteni din tara ta, cu care faci cauza comuna in orice imprejurare.\u201c<\/p>\n

Cine vorbeste despre lipsa de solidaritate a rom\u00e2nilor din emigratie se invirte in cercuri inchise, lipsite de perspectiva prin insasi natura lor. De la un anumit nivel al tinutei morale si intelectuale, aceasta idee preconceputa poate fi contrazisa cu argumentele cele mai la indem\u00e2na. Etnoprofesia este un asemnea argument. Una dintre conditii este insa sa stii cine esti. Atunci c\u00e2nd stii cine esti, ai incredere in tine insuti. Si increderea in sine \u2013 imi spunea aseara psihiatra Beata Kuttlik, nascuta in Haita Mare, l\u00e2nga Sf\u00e2ntul Gheorghe, dar medic director de spital in Atena, increderea in sine te face puternic. Ai o tara din care vii, ai un grup etnic in care profesezi cu succes, nu se poate sa faca cineva cu tine orice, ti-ai dovedit valoarea. Grav, spunea Beata, este cazul celor care nu au unde sa-si dovedeasca valoarea. Ca acest lucru se int\u00e2mpla in tara ta, sau in alta tara, intr-o perioada de criza sau de liniste economica, de incertitudini in viata personala sau in starile conflictuale inerente oricarei vieti, este o problema subsidiara. Daca ai unde sa-ti dovedesti valoarea si cineva iti confirma ca cei din jurul tau au nevoie de tine, nu ti se poate int\u00e2mpla nici o catastrofa la nivel psihologic\u201c.<\/p>\n

Si uite aici, punctul forte de ultima ora al diasporelor! Grupul tau are nevoie de tine! Si, paradoxal, av\u00e2nd posibilitatea sa-ti dovedesti valoarea, devii puternic si-n ochii grupului tarii in care traiesti. Ultimii ani, in care ne-am inmultit in nenumarate locuri pe glob, ne-au sporit forta.<\/p>\n

Cei care se ocupa cu mersul comunitatilor, sociologii, spun chiar ca etnoprofesia este o treapta a transnationalismului. Iar transnationalismul, semnul sub care se profileaza viitorul comunitatilor umane. C\u00e2nd nu se va mai opera la nivelul identitatii cu dihotomia \u201eori-ori\u201c. Ci cu \u201esi-si\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stam pe-o terasa la o cafenea de sub Akropole si-i spun prietenei mele Elvira, rom\u00e2nca si ea, emigrata de niste ani la Atena, ca ma bate g\u00e2ndul sa trag o zugraveala in apartament. \u201eAvem!\u201c spune ea, bucuroasa sa ma ajute. Si-mi vorbeste despre un muncitor rom\u00e2n, care i-a zugr\u00e3vit de cur\u00e2nd si ei casa. Exista… Cite\u0219te mai mult »Romania din diaspora: \u201eavem!!!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[478,2386,6990],"class_list":["post-10240","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-diaspora","tag-emigranti-romani","tag-meseriasi-romani-in-europa"],"views":1785,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10240","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10240"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10240\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10240"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10240"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10240"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}