{"id":10237,"date":"2011-12-29T18:32:21","date_gmt":"2011-12-29T16:32:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10237"},"modified":"2011-12-29T18:32:52","modified_gmt":"2011-12-29T16:32:52","slug":"despre-craciun-colinde-si-colaci","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-craciun-colinde-si-colaci\/","title":{"rendered":"Despre Craciun,  colinde si colaci"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Cele trei cuvinte din titlu, alaturate acum, \u00een preajma sarbatorilor \u00eenchinate Nasterii M\u00e2ntuitorului, sunt indisolubil legate. At\u00e2t de indisolubil, \u00eenc\u00e2t p\u00e2na si sensurile lor ajung sa se \u00eempleteasca. Asa se face ca unul dintre \u00eentelesurile cuv\u00e2ntului \u201ecraciun\u201c este colacul de la Craciun, colacul pe care \u00eel fac femeile la Craciun, pastrat p\u00e2na la primavara, c\u00e2nd, dupa ce se tam\u00e2iaza boii si plugul, se pune \u00een coarnele boilor, \u00eenaintea pornitului la arat si apoi e m\u00e2ncat de plugari (Pamfile). Tot \u201ecraciun\u201c se numeste si icoana ce \u00eenchipuie Nasterea M\u00e2ntuitorului, cu care umbla preotii pe la casele oamenilor.<\/strong><\/em><br \/>\nDintre toate etimologiile propuse pentru \u201ecraciun\u201c de-a lungul vremilor: calatio, onem; Cristi ieiunium; incarnatio, onem; creatio, nis, ultima (de la Aron si Ovid Densusianu p\u00e2na astazi) a \u00eentrunit cele mai multe adeziuni. Unele dificultati fonetice pot fi usor depasite, daca ne g\u00e2ndim la interferentele cu formele alterate pe care le-a capatat cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc \u00een pronuntia vecinilor de azi, venetici pag\u00e2ni \u00een veacurile de mijloc ale stabilirii lor printre si rom\u00e2nii care atunci, \u00een faza incipienta a contactului, erau vechi crestini si au contribuit \u00een mod hotar\u00e2tor la crestinarea noilor veniti.<br \/>\nFaptul ca se \u00eent\u00e2lneste cuv\u00e2ntul si la maghiari si la slavii \u00eenvecinati, \u00een general si nu \u00eent\u00e2mplator cu sensuri mai restr\u00e2nse, nu \u00eenseamna nicidecum ca ei l-ar fi dat rom\u00e2nilor. De aceea, autorii DA trag concluzia ca \u201etoate \u00eencercarile de a gasi pe teren slav o explicare etimologica au dat gres\u201c, si tot de aceea importanti slavisti de ieri si de azi considera ca slavii au \u00eemprumutat cuv\u00e2ntul de la rom\u00e2ni, si nu invers. Cuv\u00e2ntul e vechi, cum dovedesc formele aflatoare la rom\u00e2nii din sudul Dunarii: \u201ecracun\u201c si \u201ecarcun\u201c.<br \/>\nLa Rosetti, \u00eentr-o anexa la \u201eIstoria Limbii Rom\u00e2ne\u201c, concluzia e aceeasi: \u201ekracun\u201c reprezinta tratamentul asteptat \u00een slava al termenului latin creatione.\u00a0 Dupa Rosetti, \u201epopulatiile slave din provinciile dunarene, care convietuiau cu populatiile romanizate locale, au adaptat la maniera lor de a pronunta termenul latin creatione\u201c.<br \/>\nSa trecem acum la colinde (tot \u00eempreuna cu Rosetti) si colaci. Despre colinde, se crede ca vin din lat. calendae = \u00eent\u00e2ia zi a lunii. \u00cen acelasi articol, ram\u00e2n\u00e2nd fidel credintei \u00een existenta unui intermediar slav \u00eentre latina si rom\u00e2na, care complica inutil lucrurile, fiind \u2013 dupa parerea mea si nu numai a mea \u2013 o veche prejudecata, \u00een fond destul de subreda, desi ad\u00e2nc \u00eenradacinata \u00een perioada panslavismului, Rosetti crede ca rom\u00e2nescul \u201ecolinda\u201c reproduce forma fonetica a termenului vechi slav \u201ekolenda\u201c. Dupa care, constat\u00e2nd ca sensurile din slava si din rom\u00e2na nu coincid, admite ca rom\u00e2na a cunoscut un termen venit direct din lat. calendae, care s-a pastrat \u00een nord-vestul Ardealului, cu aspectul fonetic originar: \u201ecorinda\u201c, \u201ecorindatori\u201c, dintr-un neatestat *\u201ccarinda\u201c, a carui existenta e confirmata de \u201ecarindar\u201c, cu sensurile: \u201eluna lui ianuar\u201c si \u201ecalendar popular\u201c, cuv\u00e2nt provenit din lat. calendarius.<br \/>\nAceasta ar fi una dintre surse, la care putem adauga acum, la propunerea mea, \u00eenca una, si anume verbul latin colo, ere, ui, cultum = a cultiva, a purta de grija, a cinsti, pe care \u00eel socotim cuv\u00e2ntul-etimon at\u00e2t pentru \u201ecolinde\u201c, c\u00e2t si pentru \u201ecolaci\u201c. La Vergiliu, colere morem sacrum \u00eenseamna a tine cu sfintenie traditia religioasa, iar la Cicero colere deos \u00eenseamna a-i cinsti pe zei. \u00cen latina biblica ajunge sa \u00eensemne cu precadere a-l cinsti pe Dumnezeu, continu\u00e2nd \u00eensa a fi folosit uneori si pentru slujirea idolilor.<br \/>\nSa urmarim \u00een continuare c\u00e2teva exemple. \u00cen \u201eDeuteronomul\u201c, capitolul 6 este intitulat Solus Dominus colendus est, talmacind porunca \u00eent\u00e2i: \u201eDragostea catre Dumnezeu\u201c.<br \/>\nTot \u00een \u201eDeuteronomul\u201c, cap.12, intitulat \u201eLocul adevaratei slujiri a lui Dumnezeu\u201c, suna \u00een latina: Dominus in unico loco colendus.<br \/>\nSonoritatea unui imperativ al verbului, \u00een IV. \u201eRegi\u201c 17, 38, ne trimite la colaci: Nec colatis Deos alienos = \u201epe zeii altora sa nu-i cinstiti\u201c.<br \/>\n\u00cen II. \u201eParalipomena\u201c 33, 3 regasim verbul colere cu sensul de slujire a ostirii ceresti, iar \u00een cap.35, intitulat \u201eIosia serbeaza Pastile\u201c, ne \u00eent\u00e2mpina sintagma cultura Domini, cu sensul de slujba pentru Dumnezeu.<br \/>\nPrin etimonul colo, ere s-ar explica astfel direct obiceiul colindelor de cinstire a Domnului nu numai pentru calendele lui ianuarie, peste care s-ar fi suprapus un timp Craciunul, ci deopotriva pentru cele doua mari sarbatori crestine: Craciunul si Pastele.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, \u00een \u201eFaptele sfintilor apostoli\u201c \u00eenchinatorul Domnului e denumit \u00een cap.18,7 colens Deum: \u201eSi mut\u00e2ndu-se de acolo, a venit \u00een casa unuia cu numele Titus Iustus, \u00eenchinator al lui Dumnezeu\u201c. \u00cenchinatorii Domnului sunt, prin urmare, colentes Domini, colindatorii lui Dumnezeu, de Paste si de Craciun. De sarbatori, cel care umbla \u00eenaintea Domnului, adica bunul crestin, umbla cu colindul, umbla ca sa colinde: \u201enoi umblam sa colindam\/ pe Domnul sa-l laudam\u201c. Cuv\u00e2ntul are numeroase variante: colindat, colindatura, colindis. Despre copiii colindari se spune ca umbla cu colindisul sau colindetele. \u00cen Transilvania, verbul \u201ea colinda\u201c e folosit si cu \u00eentelesul de \u201ea serba Craciunul umbl\u00e2nd cu colindul\u201c: \u201eAsta-i sara de Craciun, \/ noi umblam si-o colindam\u201c (Bibicescu).<br \/>\n\u00cen unele locuri, \u201ecolinda\u201c \u00eenseamna colacul sau covrigul ce se da colindatorilor, ca rasplata pentru colindat. Colacul este cea mai obisnuita plata pentru colindari: \u201ePe fata colacului \/ plata colindatului.\u201c (Teodorescu)<br \/>\nDA consemneaza si diminutivul \u201ecolindet\u201c, cu sensul de colinda, \u00een expresia: a umbla cu colindetele sau \u00een colindeti.<br \/>\nCum provin din acelasi etimon latin, nu e de mirare ca sensurile cuvintelor \u201ecolinda\u201c si \u201ecolac\u201c ajung sa se suprapuna. Sensul numarul 4 al diminutivului \u201ecolindet\u201c consemnat \u00een DA este \u201ecolacel lunguiet, ce se fram\u00e2nta si se coace \u00een noaptea de ajun a Nasterii Domnului si se da colindatorilor sau la lume pentru pomenirea mortilor\u201c.<br \/>\nIata ca am trecut pe nesimtite la \u201ecolaci\u201c, care nu se fac pentru m\u00e2ncarea zilnica obisnuita, ci pentru a fi \u00eempartiti altora la anumite solemnitati religioase.\u00a0 Se dau \u00een dar preotilor, se dau de pomana saracilor, se dau nasilor, la nunti, \u00eenmorm\u00e2ntari, parastase, av\u00e2nd un rol important \u00een viata religioasa a rom\u00e2nilor. \u00cen unele regiuni ale tarii se fac cu apa ne\u00eenceputa si se fram\u00e2nta de femei curate, mai ales la sarbatori mari, pentru pomenirea mortilor se duc la biserica, unde se sfintesc (Pamfile).<br \/>\nDupa ocaziile la care se fac sau dupa destinatia lor, se numesc: colaci acoperiti, \u00eenchinati cumetrilor mari, colaci de Andreiu, facuti de fete, cu apa ne\u00eenceputa, colaci de botez, dusi de fini celor care i-au botezat, colaci de Craciun, facuti din doua vite \u00eempletite si \u00eenconjurate cu o alta vita. Colacii pentru colindatori se numesc, asa cum am mai spus, si colindete.<br \/>\nTot de la Tudor Pamfile aflam (din studiul etnografic \u201eCraciunul\u201c, din 1913) ca se dau covrigi (colaci \u00eempletiti dintr-o singura vita) colindatorilor marunti, cu colacei (colacii din doua vite) sunt rasplatiti colindatorii cei mai multi, iar colacii se dau flacailor, colindatorilor \u201eneamuri\u201c; cu ei se \u00eempodobeste masa de ajun si urmeaza a fi dati de pomana.<br \/>\nCa datina sfintirii mesei de ajun e foarte veche si ca la ea lua parte odinioara \u00eentreaga comunitate crestina a rom\u00e2nilor, de la vladica p\u00e2na la opinca, ne-o dovedeste si marturia lui Paul din Alep, din veacul al XVII-lea, care observa ca \u201etoti preotii din diferite t\u00e2rguri, \u00eensotiti de sarmani, de ceteti si de coristi, merg \u00een c\u00e2rduri purt\u00e2nd icoane si umbla prin norod toata noaptea, vizit\u00e2nd casele boierilor si ur\u00e2ndu-le bucurie. Astfel umbla ei toata noaptea, caut\u00e2nd Nasterea lui Cristos\u201c Dupa care Pamfile (din cartea caruia am reprodus cuvintele diaconului Paul) adauga: \u201eCa nu-i vorba de colindul de seara al tineretului, ci de vestirea Nasterii si sfintirea mesei dovedesc sirele urmatoare: \u00abTot astfel faceau lautarii, tobosarii si flautistii, colind\u00e2nd \u00een cete toata noaptea urmatoare, cu lanterne, pe la casele boierilor celor mari.\u00bb\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cele trei cuvinte din titlu, alaturate acum, \u00een preajma sarbatorilor \u00eenchinate Nasterii M\u00e2ntuitorului, sunt indisolubil legate. At\u00e2t de indisolubil, \u00eenc\u00e2t p\u00e2na si sensurile lor ajung sa se \u00eempleteasca. Asa se face ca unul dintre \u00eentelesurile cuv\u00e2ntului \u201ecraciun\u201c este colacul de la Craciun, colacul pe care \u00eel fac femeile la Craciun, pastrat p\u00e2na la primavara, c\u00e2nd,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-craciun-colinde-si-colaci\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Despre Craciun,  colinde si colaci<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6989,2952,6988],"class_list":["post-10237","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-colaci","tag-colinde","tag-despre-craciun"],"views":2038,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10237","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10237"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10237\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10237"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10237"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10237"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}