\u00cen\u00a0 \u201eMemoriile mandarinului valah\u201c, Petre Pandrea creioneaza o \u00eentreaga galerie de portrete vii ce \u00eel pot face gelos pe orice prozator de mare forta epica si coloristica. Tusele sunt de obicei tari si foarte tari. Sunt evocate numeroase personalitati ale epocii \u00een diverse momente si ipostaze. O lume \u00een continua miscare. Impresia e ca, \u00een viziunea sa, exista mai multi Arghezi, mai multi Sadoveanu, mai multi Petre Tutea, mai multi Lucretiu Patrascanu etc. \u00cen fond, \u00eensa, toate ipostazele compun, ca \u00eentr-o succesiune de imagini cinematografice, aceeasi personalitate, desigur complexa, nu o data contradictorie, adeseori inconsecventa, dar \u00eentotdeauna unitara \u00een ceea ce as numi stilistica fiecareia. Numai c\u00e2teva portrete au, asa-zic\u00e2nd, o singura culoare. Primul dintre putinele exemple \u00een acest sens este cel al lui Mihai Ralea (\u201elicheaua No 1\u201c, zice fara sa clipeasca diaristul).
\nPe l\u00e2nga plasticitatea verbului si a metaforei, farmecul acestui jurnal prin care autorul sau propune de fapt, asa cum am mai observat, un nou gen literar, este dat de satira inclementa, de sarcasmul necrutator (dezamagit de un pictor oficial al \u201eobsedantului deceniu\u201c, cu care se aflase \u00een relatii de amicitie, el \u00eei tr\u00e2nteste \u00een fata aceasta torpila: \u201eTu nu poti pasi pragul casei mele nici macar sub forma de client penal. Ma lepad de tine ca de Satana. Nu poti nici sub forma de tablou nesemnat\u201c). Personajul intrat sub pana sa e supus unui tratament nu usor de suportat. Pandrea nu are scrupule si pudibonderii de salon. Tot ce este c\u00e2t de c\u00e2t relevant trebuie evocat si invocat, inclusiv defectele fizice. Pentru el nu exista lucruri, detalii care nu trebuiesc vazute sau numite. Un portret moral-psihologic este de neconceput fara luarea \u00een considerare a tuturor \u00eensusirilor, calitatilor si defectelor, mai mult sau mai putin definitorii, ale celui pe care-l evoci: origine etnica, stare sociala, starea sanatatii, conditia intelectuala, vicii, aspectul fizic etc. Altminteri, nu e nevoie sa fii mare psihanalist ca sa-ti dai seama ori doar sa intuiesti ca faptele cuiva, bune sau rele, sunt influentate si de ceea ce el vede dimineata c\u00e2nd se uita \u00een oglinda\u2026 \u00cen ce ma priveste, nu cred, \u00eempreuna cu Pandrea, ca m\u00e2rsaviile \u201esinistrului satrap venetic\u201c Iosif Chisinevshi nu aveau legatura si cu fizicul dizgratios al acestuia. Grotescul personaj Ioska, poreclit de Pandrea \u201ecocosatul de la Notre-Dame\u201c, \u00eei prilejuieste mandarinului valah si un comentariu mai general: \u201e\u2026 \u00een revolutii apar tot soiul de fapturi anihilante, bizare, degenerate si stupide. Revolutia se face cu st\u00e2rpituri. Pe mine nu ma intereseaza dec\u00e2t oamenii sanatosi si cuminti. Tara mea este invadata. Cum te pot interesa nat\u00e2ngii, stupizii si imbecilii?\u201c
\nInclementa sa merge p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t nu-l iarta nici macar pe profesorul si protectorul sau G.G. Mironescu, cel care l-a trimis si i-a dat bursa de studii la Bucuresti si Berlin (\u00een capitala Germaniei, a stat cinci ani), care l-a numit apoi atasat de presa si a dorit sa-l aduca la Universitate etc. Un destin tragic. Unul dintre cei mai bogati oameni din Rom\u00e2nia si din Europa, fost ministru si prim-ministru (e drept, numai o luna), profesorul Mironescu, aruncat pe drumuri, \u00een anii ’50, de toti cei pe care \u00eei caftanise, de nepoti si stranepoti, acestora fiindu-le teama de persecutii din cauza trecutului bunicului si strabunicului lor si, de aceea, alung\u00e2ndu-l, lepad\u00e2ndu-se de el (asa merg lucrurile \u00een \u201eputuroasa\u201c si plina de obedienti si de lasi Moldo-Valahie!), ajunge \u00een situatia disperata de a se sinucide. \u00cesi taie venele pe o banca din Copoul Iasilor, dar este dus la spital si salvat. Aici reuseste \u00eensa sa se sinucida, \u00eenghitind o cantitate mare de somnalin pe care \u00eel fura de la ceilalti bolnavi nu \u00eenainte de a face ultima dovada a generozitatii sale: \u00eesi lasa trupul, pentru disectii, Institutului de Anatomie din capitala Moldovei, ca ultim semn al dragostei sale pentru tinerii studiosi. Exista totusi o unda de duiosie \u00een portretul pe care i-l schiteaza Pandrea, fara sa-i treaca \u00eensa cu vederea binefacatorului sau mediocritatea intelectuala: \u201eAvea ceva patern, sfatos, de razes moldovean (nascut \u00eentr-un sat din tinutul Vasluiului \u2013 n. m., C.C.). Ca savant si intelectual era inexistent. Avea bunavointa si at\u00e2t. Probabil, din aceasta pricina, ma cam jenam sa am asemenea \u00eendrumator, protector si maestru\u201c.
\nCu Mihai Ralea, Pandrea este de-a dreptul crud. \u201ePentru Ralea \u2013 scrie cel ce ar fi vrut sa fie un Saint-Simon rom\u00e2n \u2013 viata morala si intelectuala a omului se reduce la peticul dintre buric si testicule\u201c. Acuzat de toate viciile si de toate relele, \u00een primul r\u00e2nd de \u201etradarile succesive\u201c sub patru regimuri, Ralea este literalmente caricaturizat cu o rautate evidenta. E vorba \u00eensa de o caricatura care, \u00een cele din urma, \u00eesi anuleaza sensul, mesajul si-si rasfr\u00e2nge hidosenia asupra caricaturistului \u00eensusi. Sa fii un intelectual de o clasa at\u00e2t de \u00eenalta, o natura eminamente etica si sa nu-i recunosti \u201esibaritului incurabil\u201c Ralea macar faptul ca a rostit totusi c\u00e2teva propozitii fundamentale \u00een cultura rom\u00e2neasca e nu doar de ne\u00eenteles, ci si foarte trist pentru \u201eValahia puturoasa\u201c si mandarinii sai…
\nNedrept, intolerabil de nedrept este Pandrea si cu alti ilustri contemporani ai sai. De pilda, cu Zaharia Stancu, un scriitor nu \u201edescult\u201c, ci \u201eschiop\u201c (aici, nu mai sunt de acord cu invocarea unei invaliditati, mai ales c\u00e2nd e vorba de talent, de vocatie si nu de comportament), un scriitor, noteaza Pandrea, care \u201es-a repezit dupa 45 de ani \u00een arta romanului unde a adus mojicia ziaristului incult si loviturile omului de teatru\u201c. Este deprimant sa constati similitudinea cu ceea ce \u00eengaima un gazetar cu adevarat incult si mojic \u00eentr-un ziar central pestilential postdecembrist despre autorul romanelor \u201eCe mult te-am iubit\u201c si \u201eSatra\u201c, despre barbatul monumental, la propriu si la figurat, cu ochii sai albastri demni de un Tizian, despre \u201etaranul descult cu pantofi sclipitori\u201c, cum suna un vers dintr-o admirabila poezie pe care i-a dedicat-o Adrian Paunescu. Dar se pare ca nici chiar campionii libertatii si ai eticii \u2013 ca Petre Pandrea \u2013 nu sunt liberi de idiosincrasii si nu sunt scutiti de mari pacate atunci c\u00e2nd \u00eei judeca pe altii. Si asta, desi, ne atrage el \u00eensusi atentia, mandarinul e sau ar trebui sa fie un moralist \u00een sensul francez al cuv\u00e2ntului\u2026
\nLectura jurnalului lui Petre Pandrea poate fi si chiar este inconfortabila, dar si cum nu se poate mai convocanta, pentru orice cititor sensibil si responsabil din aceasta tara. Daca \u00een 1931, Constantin Argetoianu caracteriza Rom\u00e2nia ca fiind o \u201etara de escroci si curve\u201c, iar ceva mai t\u00e2rziu un alt lider politic din epoca interbelica spunea despre tarisoara noastra ca este una \u201ea tuturor lasitatilor de g\u00e2ndire, a tuturor tradarilor si uitarilor istorice\u201c, Petre Pandrea, intelectual de st\u00e2nga, dar care nu a facut politica militanta, nu a fost niciodata \u00eenregimentat \u00een vreun partid si nici apostol al vreunei ideologii, pronunta, la un moment dat, o propozitie care ne cade \u00een suflet cu greutatea unui adevar c\u00e2t o piatra de moara: \u201eLicheaua rom\u00e2neasca \u00eenfloreste \u00een putregaiul idealurilor sfar\u00e2mate\u201c. Fostul discipol a nu mai putin de cinci universitati germane, cu o minte ce i a facut pe unii contemporani care l-au cunoscut bine sa-l compare cu Nicolae Iorga, \u201epresedintele\u201c Academiei de sub pam\u00e2nt de la Ocnele Mari, aparatorul, \u00een doar sase ani, a trei mii de acuzati politic de toate culorile facea aceasta constatare amara \u00een plin obsedant deceniu stalinist, dupa ce traise, cum zice el, sub mai multe dictaturi. Propozitia nelinisteste cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t apartine cuiva care a fost si un mare avocat al acestei tari, profesie care i-a \u00eenlesnit cunoasterea multor oameni de toate conditiile sociale, intelectuale, morale, de la stratul cel mai de jos al societatii p\u00e2na la elitele acesteia. Ea se \u00eencarca astazi de un nou continut, ca o replica menita sa potenteze parca avant la lettre un apel catre lichele, partizan si cam prolix, si de aceea fara efectul scontat si fara miza. Si asta tocmai din cauza rampei morale de pe care a fost lansat\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen\u00a0 \u201eMemoriile mandarinului valah\u201c, Petre Pandrea creioneaza o \u00eentreaga galerie de portrete vii ce \u00eel pot face gelos pe orice prozator de mare forta epica si coloristica. Tusele sunt de obicei tari si foarte tari. Sunt evocate numeroase personalitati ale epocii \u00een diverse momente si ipostaze. O lume \u00een continua miscare. Impresia e ca, \u00een… Cite\u0219te mai mult »Petre Pandrea si contemporanii sai<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6983,6890],"class_list":["post-10228","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-memoriile-mandarinului-valah","tag-petre-pandrea"],"views":2050,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10228","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10228"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10228\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10228"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10228"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10228"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}