{"id":10225,"date":"2011-12-29T18:07:38","date_gmt":"2011-12-29T16:07:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10225"},"modified":"2011-12-29T18:08:42","modified_gmt":"2011-12-29T16:08:42","slug":"eminescu-ultima-zi-la-timpul-15","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-timpul-15\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la Timpul (15)"},"content":{"rendered":"

Pentru libertatea presei si a jurnalistului<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

Bucuresti, 28 iunie 1883<\/p>\n

Victoria \u00een alegeri, \u00eengenunchierea natiunii \u00eenaintea puterii uzurpatoare, desteapta si apetituri tiranice, printre care pretentiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat si aplaudat uzurpatorul \u00een faptele sale, pe toate caile.<\/p>\n

E logic \u00eentr-adevar ca, dupa un c\u00e2stig sa se urmareasca un altul, si \u00een fine tot, spre deplina satisfactiune a acaparatorului.<\/p>\n

Regimul dob\u00e2ndise darea din m\u00e2na si chiar din picioare a celor ce poarta numele de mandatari ai natiunii; astfel dispune el la discretiune de toata puterea \u00een stat, fac\u00e2nd ori si ce vrea fara a fi controlat si nu se g\u00e2ndeste dec\u00e2t la mijlocul de a se \u00eentari \u00een aceasta situatie de desfatare si rasfat.<\/p>\n

Singurul lucru asupra caruia n-a putut \u00eenca triumfa a ramas numai presa, si aceasta se considera, credem, de catre regim, cu at\u00e2t mai nesuferita, cu c\u00e2t el, \u00een exercitiul puterii discretionare, a trebuit sa devina nazuros, adica suparacios din lucru de nimic.<\/p>\n

Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigatele ei, cu lamentatiile ei continue, \u00eei face negresit efectul unei haraitoare din Brasov, care prin sc\u00e2rt\u00e2itul ei strident da crispatiuni nervoase. Neaparat dar ca se simtea si nevoia de a pune \u00een practica mijlocul prin care sa se nabuseasca tipatul contra tradarii si contra fara-de-legilor regimului, spre a fi linistit \u00een domnia sa absoluta.<\/p>\n

\u00censa, ca contra a tot raul ce cata a fi combatut, asa si contra presei cata sa se uzeze de arme \u00eendestul de eficace de a o \u00eenvinge.<\/p>\n

Ei bine, care ar fi fost acelea?<\/p>\n

Daca \u00eentru abaterea constiintei alegatorilor, s-a dovedit cele mai eficace arme: coruptiunea, frauda, amenintarea; daca cu acestea s-a putut respinge opozitiunea de la exercitarea controlului asupra puterii; de buna-seama ca ele n-au putut nimic contra presei, pe c\u00e2t timp aceasta, \u00een majoritatea ei, este \u00een opozitiune cu guvernul, bucur\u00e2ndu-se de sprijinul public.<\/p>\n

Armele ce numiram sunt \u00eentr-adevar numai bune pentru cei cu bucate pe c\u00e2mp si pentru cei cu copii de capatuit, ori pentru aceia care ei \u00eensisi urmaresc un folos direct, nepatrunsi fiind de datoria de cetatean si de s\u00e2ntenia votului ce li s-a \u00eencredintat; dar, c\u00e2t pentru persoana jurnalistului, harsit \u00een lupta si \u00eendaratnic \u00een profesarea principiilor, sunt custure fara tais.<\/p>\n

Contra presei si jurnalistului a catat regimul sa recurga la acte de rasbunare; si asa, dupa ce ca a intentat proces de presa, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat sa formuleze acuzatiune speciala contra neregularitatior de la zisul credit; dupa ce ca \u00een acest proces de presa a catat sa sustraga pe jurnalist de la judecatorii sai naturali, juratii, si l-au t\u00e2r\u00e2t dinaintea tribunalelor guvernului, recomand\u00e2nd acestora sa se declare competente si recompens\u00e2nd pe magistratii care au avut lipsa de scrupul pentru justitie si s-au supus trebuintei regimului; acum a mers cu iuteala pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adica fundatorul foii francese L’Ind\u00e9pendence roumaine pentru ca acesta este strain ne\u00eempam\u00e2ntenit \u00eenca.<\/p>\n

\u00cen cazul de fata guvernul, care este evident ca a voit sa loveasca \u00een existenta jurnalului L’Ind\u00e9pendence roumaine, s-a folosit de o lege decretata de d\u00e2nsul acum doi ani, si care priveste petrecerea strainilor \u00een tara.<\/p>\n

Daca vom tine socoteala de mobilul care a dictat facerea acelei legi, nu vom putea scuza dispozitiunea de expulsare luata \u00een privinta d-lui Galli, pentru ca \u00eentr-adevar ea nu a fost conceputa dec\u00e2t sub impresiunea asasinatului comis asupra \u00eemparatului Alexandru II si \u00een spiritul de a combate si a departa de tara noastra acele parazite care \u00eesi cauta existenta din acte de teroare, pe strainii fara capat\u00e2i, pe nihilisti mai ales, \u00een vreme ce directorul jurnalului francez L’Ind\u00e9pendence roumaine era aici un muncitor linistit, stabilit de mai mult timp \u00een tara si exercit\u00e2nd \u00een asociatie cu romani comerciul de tipograf, \u00eendeosebi de calitatea sa de jurnalist.<\/p>\n

C\u00e2nd \u00eensa ne vom aminti de \u00eemprejurarea ca numitul director al foii L’Ind\u00e9pendence roumaine a fost \u00eencurajat si sustinut ca jurnalist chiar de catre guvernul actual, c\u00e2nd vom aminti aci ca dl. Galli, prin un alt jurnal fundat de d\u00e2nsul, L’Orient, a debutat \u00een tara noastra ca sprijinitor al politicii guvernului, atunci desigur ca se va vedea si mai bine c\u00e2t de necuviincioasa este dispozitiunea de expulsare de acum.<\/p>\n

Ce fel? Pentru ca sa c\u00e2nte guvernul, un strain poate fi tolerat si \u00eencurajat, iar de a-l critica nu? Atunci se neaga fara rezon principul echitatii care nu admite dreptul ciuntit, care nu poate admite facultatea de a zice da fara a o admite pe aceea de a zice ba.<\/p>\n

Una din doua: ori strainul dintru \u00eenceput nu este \u00eenvoit a face politica \u00een tara, si atunci \u00eentelegem ratiunea unei dispozitiuni de expulsare c\u00e2nd si-a permis el a face politica locala; ori ca, daca s-a tolerat odata strainului d-a face politica guvernamentala, urmeaza a i se tolera sa faca si politica de opozitiune. Fapta de la \u00eenceput a acestui guvern cu dl Galli, \u00eel obliga la toleranta lui \u00een urma.<\/p>\n

Dar credem ca nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre ur\u00e2ta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie sa-l asteptam de acum la alte masuri si mai odioase, pentru ca panta este alunecoasa si nu are piedica p\u00e2na-n prapastie.<\/p>\n

C\u00e2t pentru presa, am putea sa-l asiguram pe regim ca oric\u00e2t de cumplite ar fi actele sale de razbunare, nu va fi \u00een stare nici el a abate unele caractere tari ce se gasesc \u00eentr-\u00eensa, si teama ne e ca, caut\u00e2nd victoria peste tot, va pierde si cea deja c\u00e2stigata \u00een monstruoasa sa pornire de a-si subjuga si presa.<\/p>\n

sM. EMINESCUt<\/p>\n

(\u201eTimpul\u201c, Buc. 8(1883) nr. 142, iunie 29, p. 1)<\/p>\n

DOCUMENTAR<\/p>\n

Acesta pare a fi ultimul articol publicat de Eminescu la \u201eTimpul\u201c. Presa fiind ante-datata, ziarul cu data de 29 iunie 1883 a aparut \u00een data de 28 iunie 1883. Textul a fost scris \u00een 27, c\u00e2nd s-a decretat expulzarea lui \u00c9mile Galli. Lucrul dovedeste fara putinta de tagada ca Eminescu era la curent cu masurile de extrema urgenta luate de catre guvern. El participa efectiv, implicit, la evenimentele fierbinti ale acestor zile c\u00e2nd s-a stabilit orientarea politica a tarii spre Puterile Centrale, cu toate efectele ce decurgeau de aici. Textul poate fi considerat, daca dorim, si o dovada a suferintelor fizice ale poetului: sunt cunoscute, din amintiri ulterioare, durerile sale atroce de cap, \u201ecrispatiunile nervoase\u201c care-si gasesc, iata, ecou si \u00een scris.<\/p>\n

\u201ePanta este alunecoasa si nu are piedica p\u00e2na-n prapastie\u201c, mai scrie el, oarecum premonitoriu \u00een ceea ce-l priveste. Important este faptul ca Eminescu aminteste procesul din 1882 al ziarului \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c; \u00eentr-adevar, printr-o campanie de presa prelungita, el este acela care a aparat foaia franceza, iar articole din aceasta campanie vor fi tinute minte de catre Al. Ciurcu p\u00e2na \u00een 1910 (\u00eentr-o amintire a sa din acest an, publicata \u00een ziarul \u201eAdevarul\u201c, marturiseste ca M. Eminescu i-a luat apararea \u00een \u201eTimpul\u201c, \u00een procesul pe care l-a avut pe aceasta tema).<\/p>\n

Schimbarile de la \u201eTimpul\u201c<\/p>\n

\u00cen acelasi numar din 29 iunie 1883 (aparut cu o zi \u00eenainte), \u201eTimpul\u201c publica marturiile lui C.G. Costaforu, colaboratorul ziarului \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c care transmisese impresii de la sarbatoarea din lasi. Se face, astfel, lumina \u00een privinta banchetului si a discursului lui Petre Gradisteanu care-i cerea regelui sa adune, la diamantele coroanei, provinciile de sub puterile straine. \u00cen scrisoarea sa catre \u00c9mile Galli, publicata \u00een \u201eTimpul\u201c, C.G. Costaforu spune:<\/p>\n

Domnule Director,<\/p>\n

\u00cen fata deciziunii Consiliului de ministri, care va expulzeaza si care ne izbeste, oricine are dreptul sa se \u00eentrebe care este cauza si care este pretextul. Cauza neput\u00e2ndu-se marturisi, a fost trebuincios pretextul. Epistolele mele din Iasi par a-l fi procurat.(…) Pe mine ma doare ca am procurat pretextul si tin sa restabilesc \u00een public ca numai mie si nimanui altuia nu-i revine raspunderea pentru darea de seama a serbarilor din lasi si a toastului lui Gradisteanu. Dl Ministru de interne stia bine ca mergeam ca corespondent al ziarului la Iasi, pentru ca domnia sa chiar a avut bunavointa de a-mi remite biletul meu de liber parcurs. Si apoi, D-voastra ati anuntat \u00een numarul de la 5\/ 17 iunie plecarea mea la Iasi, scriindu-mi numele \u00eentreg si dezvelind astfel pseudonimul cu care iscaleam.<\/p>\n

La Iasi m-am prezentat la d. primar al orasului, la care ma anuntaserati ca pe corespondentul ziarului, \u00eensa d. Leon Negruzzi, zapacit prin prezenta regelui, uita cu totul rolul pe care uzul \u00eel asigura astazi reprezentantilor presei la solemnitati, si \u00een ziua c\u00e2nd s-a dat banchetul nu m-am putut duce acolo, nefiind invitat. Cu toate acestea, am rugat pe c\u00e2tiva amici, \u00eentre care pe dl. Epureanu, amabilul deputat cunoscut, ca sa ma tie la curent de ce se petrece la banchet. Si tocmai cuvintele sale proprii sunt ce le-am raportat \u00een epistolele mele…<\/p>\n

D. Epurescu este, care mi-a vorbit de Banat, Transilvania si Bucovina; d. Epurescu este, care mi-a raportat cum Majestatea Sa, cu paharul \u00een m\u00e2na, a \u00eenchinat cu d. Gradisteanu, apoi i-a str\u00e2ns m\u00e2na z\u00e2mbind. Toate acestea mi s-au raportat astfel si au fost confirmate \u00een urma de alti amici care vazusera toti ti \u00eentelesesera \u00een acelasi chip ca d. Epurescu.<\/p>\n

Vi le-am scris asa cum erau; Dvs. le-ati publicat asa cum vi le-am scris. Si rectificarea, ce s-a \u00eencercat a se face \u00een urma, n-a modificat \u00eentru nimic impresiunea dint\u00e2i produsa prin cuvintele D-lui Gradisteanu si manifestarea Majestatii Sale Regale. Unde e vina Dvs. \u2013 daca vina exista? Cum! D. P. Gradisteanu vorbeste; Majestatea Sa-i str\u00e2nge m\u00e2na \u00een semn de aprobare, sur\u00e2de si ciocneste paharul sau cu al acelui, 500 de persoane asculta si privesc, eu descriu scena si Dvs., care publicati epistola mea, sunteti vinovati?<\/p>\n

Aceasta e nemaiauzit!<\/p>\n

Guvernul cauta deja de mult un pretext contra Dvs. D. Sturza, acest fin diplomat, d. Statescu, acest capabil din minister, patrunzatorul domn C\u00e2mpineanu, Semi-zeul \u00eensusi D. Bratianu, toti \u00een fine au gasit momentul priincios, s-au acatat de pretextul complicatiunilor cu Austria si au acoperit cu masca politicei un act de meschina razbunare personala!<\/p>\n

Iata barbatii care ne guverneaza! Iata ministerul tare, care tremura \u00eenaintea penei unui ziarist!<\/p>\n

Iata diplomatii care ne promit sa \u00eenv\u00e2rteasca Europa si sa scape Dunarea!<\/p>\n

Ce mizerie!<\/p>\n

S-a adunat opt ministri si nu s-a gasit un singur om de onoare si de inima pentru a refuza sa semneze acea deciziune, ce este o infamie; caci este un atentat direct contra presei, si o violare odioasa a stravechei ospitalitati cu care se m\u00e2ndreste tara noastra si pe care constitutia \u2013 liberala \u00eentre toate \u2013 a garantat-o expres \u00een articolul 11.<\/p>\n

Str\u00e2ng\u00e2ndu-va m\u00e2na, va voi zice la revedere, scumpe domnule Galli, si pe cur\u00e2nd. Pe cur\u00e2nd, caci masurile de violenta ca cele ce se ivesc astazi sunt semnele precursorie infailibile ale sf\u00e2rsitului unui regim. Oricare ar fi guvernul care ar urma acestuia, \u00eent\u00e2ia sa datorie va fi de a raporta o hotar\u00e2re unica ce priveaza tara de un scriitor de talent, de-un om de inima, d-o inima rom\u00e2neasca, si de-un om care a adus Rom\u00e2niei cele mai mari servicii sustin\u00e2nd drepturile ei cu tot at\u00e2ta energie pe c\u00e2t si \u00eendem\u00e2nare.<\/p>\n

De departe sau de aproape, ne veti ajuta cu sfaturile dumitale, cu experienta d-tale. Moderatiunea d-tale va lipsi ziarului, caci d-ta erai acela care temperai forta expresiunilor noastre si care totdeauna ne \u00eendoiati ardoarea.<\/p>\n

\u00cendoind sfortarile, \u00eendoind munca, speram a putea mentine L’Independence roumaine \u00een calea prospera \u00een care o lasati.<\/p>\n

Credeti, scumpe director, \u00een sentimentele mele de stima si \u00een amicia mea devotata.<\/p>\n

C.G. Costa-Foru<\/p>\n

Noi credem ca este important de stiut, pentru biografia lui Eminescu, \u201eamanuntul\u201c ca \u00een ziua prabusirii sale ziarul \u201eTimpul\u201c a fost locul unde a \u201eexplodat\u201c afacerea de la Iasi si expulzarea lui Galli. Acesta se va refugia un timp la Rusciuc, \u00een sudul Dunarii, \u00een speranta ca se va reveni asupra expulzarii sale si de aici va trimite scrisori catre presa rom\u00e2na critic\u00e2nd aspru guvernul de la Bucuresti. Prin octombrie, G. Panu \u00eel va interpela pe I. C. Bratianu, \u00een Parlament, \u00een privinta expulzarii ziaristului francez \u2013 iar primul- ministru va rosti cuvintele, consemnate \u00een \u201eMonitorul oficial\u201c, dupa care Galli a fost expulzat pentru ca a introdus, la noi, un morb necunoscut p\u00e2na la el: \u201ele langage de la presse\u201c. \u00cen sedinta urmatoare a Parlamentului, c\u00e2nd se valideaza, de obicei, stenograma sedintei anterioare, un deputat liberal se ridica si-i cere lui I. Ca Bratianu sa specifice: \u00een \u201eMonitor\u201c au aparut cuvintele \u201ele langage de la presse\u201c, dar sala \u00eentreaga a auzit spun\u00e2ndu-se, de fapt, \u201ele chantage de la presse\u201c. Primul ministru nu specifica, spune ca a zis ce a zis \u2013 si da vina pe stenografi. Desigur, una e una \u2013 alta e alta: le language de la presse nu se poate referi dec\u00e2t la limbajul secret al presei, tehnica sofisticata de comunicare \u00eempotriva luptase at\u00e2t de \u00eend\u00e2rjit Eminescu \u00eensusi\u2026<\/p>\n

Acum suntem, \u00eensa, \u00een focul evenimentelor, aceste lucruri nu se discuta, nu se g\u00e2ndesc. C.G. Costaforu \u00eesi da demisia de la \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c peste c\u00e2teva zile si se angajeaza la \u201eTimpul\u201c. El \u00eesi \u00eencepe activitatea cu explicarea \u201epretextului\u201c pentru care a fost expulzat \u00c9mile Galli; de \u201ecauze\u201c afirma ca \u201enu se pot marturisi\u201c! \u00cen zilele urmatoare, textele din \u201eTimpul\u201c (mai ales editorialul lui M. Eminescu) vor fi preluate si \u00een alte ziare fragmentar ori \u00een \u00eentregime; numai \u201eBinele public\u201c are o replica \u00een completare, nici o alta redactie nu a avut initiativa\/ curajul de a aborda frontal incidentul. Se vede clar, de aici, ca ziarul \u201eTimpul\u201c devenise (ramasese) v\u00e2rf de lance al opozitiei, ghimpe ascutit amenintator \u00eempotriva guvernului. O opozitie fara Titu Maiorescu si junimisti \u2013 un guvern decis sa actioneze \u00een forta, recurg\u00e2nd la expulzari si desfiintari de institutii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru libertatea presei si a jurnalistului   Bucuresti, 28 iunie 1883 Victoria \u00een alegeri, \u00eengenunchierea natiunii \u00eenaintea puterii uzurpatoare, desteapta si apetituri tiranice, printre care pretentiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat si aplaudat uzurpatorul \u00een faptele sale, pe toate caile. E logic \u00eentr-adevar ca, dupa un c\u00e2stig sa se urmareasca un altul, si… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la Timpul (15)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6445,6394],"class_list":["post-10225","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescu-gazetar","tag-eminescu-la-timpul"],"views":2997,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10225","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10225"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10225\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10225"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10225"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10225"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}