{"id":10220,"date":"2011-12-29T18:02:22","date_gmt":"2011-12-29T16:02:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10220"},"modified":"2011-12-29T18:05:06","modified_gmt":"2011-12-29T16:05:06","slug":"scrisori-de-la-granita-dintre-mineral-si-organic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisori-de-la-granita-dintre-mineral-si-organic\/","title":{"rendered":"Scrisori de la granita dintre mineral si organic"},"content":{"rendered":"

Mi s-a int\u00e2mplat de putine ori sa citesc cap-coada o carte fara alt intermezzo. \u201eMarea trancaneala\u201c dintre Ioan Grosescu si Mircea Iorgulescu (Editura Karta Graphic, Ploiesti, 2011) m-a crispat insa-n tulburarea psalmistului \u2013 caci, vai, c\u00e2t de neinchipuita durere simte sufletul c\u00e2nd se desparte de trup\u2026! <\/strong><\/em>
\nVoi incerca s-o rezum prin citate.<\/strong><\/em>
\nDoi prieteni se regasesc in vara lui 2008 dupa ruptura multor ani. Prin \u201eneinchipuitul mail\u201c si \u201emiraculoasa dracovenie\u201c a internetului, Ioan Grosescu i-a scris din Ploiesti lui Mircea Iorgulescu la Paris. Proba a fratiei de tineretie, ii cere astfel \u201eparola\u201c: \u201eIa zi, daca memoria ti-e loiala, precum lasi sa se-nteleaga, ce-am facut noi, in ’61, imediat dupa ce am aflat ca am fost admisi la scaunoasa facultate? Nu stii? Iti spun eu. Contra filodorma\u2026 Stii ca rezultatul s-a dat peste c\u00e2teva zile (cinci daca nu ma-nsel) dupa examen, noaptea t\u00e2rziu. Tu, mai fortos, te-ai strecurat prin multimea de persoane (candidati, parinti, bunici, neamuri de toata m\u00e2na, ca daca au fost 12 pe loc si-au fost circa 300 de locuri, fa tu socoteala! A dracului odioasa or\u00e2nduire!) si ai smuls h\u00e2rtia cu literele G, H, I, de pe panoul pe care fusesera lipite. Ai venit la mine si mi-ai aratat ca am fost admisi am\u00e2ndoi. Am smuls maturile din m\u00e2na gunoierilor si am maturat \u2013 \u00abam speriat praful\u00bb, vorba domnului Caragiale \u2013 toata strada.\u201c
\nAceasta amintire-flash din memoria transactiva a studentiei, pozitioneaza dintru inceput tandemul in zona relatiilor exceptionale. \u201eTu trebuie sa fi stiut si inca simt ca stii ca, asa cum ai tinut tu la mine, la fel am tinut si tin eu la tine\u201c, marturiseste de altfel acestui prieten avarul in declaratii sentimentale Mircea Iorgulescu. Dar \u201evom tot taini \u2013 sa ne treaca de dor\u201c, promite Grosescu.
\nSi au \u201etainit\u201c \u2013 in tihna si cu verva caragialiana \u2013 o vara: cum a \u201eramas\u201c Iorgulescu in Franta in toamna lui 1989 si saga sa de jurnalist rom\u00e2n la M\u00fcnchen, Praga si Paris; si cum a experimentat proprietarul si directorul de ziar Grosescu, mai in direct si mai febril inca, libertatea cuv\u00e2ntului la Ploiesti; \u201ebanalitati esentiale\u201c, consideratii culturale, int\u00e2mplari cu scriitori si jurnalisti\u2026 Cr\u00e2mpeie de istorie a tranzitiei presei rom\u00e2nesti, dinauntrul si din afara granitelor tarii, afli in \u201etracaneala\u201c lor!
\nVin vestile \u201enu tocmai stralucite\u201c, in toamna, din Paris. Dupa o \u201eodisee\u201c de analize si investigatii medicale, Iorgulescu e diagnosticat cu cancer pulmonar. Trec zile dar\u2026 \u201e\u2026nebunie, sunt fizic si psihic in forma onorabila, scrie el. Nu am psihologie de bolnav, nu ma vaicaresc (mult mai afectati sunt cei din jur, din cauza asta si culpabilizez, ca le dau batai de cap, insomnii si alte manifestatiuni), nu ma apuca jalea (desi c\u00e2nd merg pe strada si vad te miri ce care-mi place, de la o fata\/ femeie la un colt de cladire, un copac, o cafenea la care-mi placea sa ma opresc, singur sau cu vreun prieten, mi se pare at\u00e2t de idiot, ca si cum as fi fost jefuit, sa realizez ca in cur\u00e2nd nu le voi mai vedea NICIODATA\u2026). Sirop! Pentru cine citeste, nu pentru cel care traieste.\u201c<\/p>\n

De-aici incepe romanul epistolar al metamorfozelor dintre tar\u00e2mul Erosului si valea mortii.
\nDar polisemia mesajului se juxtapune tocmai absentei intentiei sale: cartea s-a tiparit fara (con)stiinta scrierii ei. Cu efecte naucitoare.
\nCitita poate fi in multe feluri. Int\u00e2i, ca un elogiu adus prieteniei, forma suprema a comunicarii umane. Ori ca un un studiu de caz in \u201ea muri demn\u201c, particularizat prin eludarea etapelor algoritmului negare-m\u00e2nie-negociere-depresie-acceptare. Sau, poate, ca un scenariu de drama: o \u201emica istorie\u201c cu t\u00e2lcul asimetriei Est-Vest din \u201ecasa comuna\u201c a Europei.
\nIn sedinte si serii de citostastice, corticoizi, antibiotice, analize, bronhoscopii si scientigrafii, Mircea Iorgulescu a infruntat doi ani si jumatate implacabilul. Si c\u00e2t ce \u201evalul chimic\u201c trece, se pune in miscare si scrie. P\u00e2na la capatul lui 2008 a coordonat sectia in limba rom\u00e2na de la Radio France Internationale. In 2009 a fost colaborator permanent al suplimentului istoric \u201eSc\u00e2nteia \u2013 dupa 20 de ani\u201c al \u201eJurnalului National\u201c si al revistei \u201eCultura\u201c. Intre o \u201emoleseala\u201c si alta a \u201esedintelor\u201c spitalicesti, viziteaza orase dorite si locuri iubite, prefateaza cartea lui Ioan Grosescu \u201eMahalalele Ploiestilor\u201c, ultima editie a \u201eFetelor tacerii\u201c lui Augustin Buzura si \u201eTeatrul\u201c lui Caragiale editate de \u201eJurnalul National\u201c. \u201eIntre a fi multumit ca sunt inca in viata si a fi nefericit din cauza unei boli impotriva careia nu pot face nimic, \u00abam ales\u00bb prima atitudine\u201c, se confeseaza Iorgulescu prietenului sau, la inceputul anului 2010. In acelasi an, pregatesc impreuna \u201ePostalionul cu boi\u201c, o selectie din articolele publicate de Mircea Iorgulescu in ultimii ani, volum de editarea caruia, la Ploiesti, s-a ingrijit Ioan Grosescu.
\n\u201eSalut, dom Jan, isi saluta Iorgulescu prietenul in dimineata de 9 februarie 2011. P\u00e2na sa ma fulgere boala, aveam un sentiment nepasator al timpului din fata \u2013 nu era limitat. Acum e si mai rau, nu stiu unde e limita aia. Stiu doar ca e aproape. Ca poate fi peste o luna, doua, trei, o saptam\u00e2na. Ca la fel de bine poate sa fie ceva mai incolo. Dar ii simt, ca un tais de ghilotina, raceala ascutita in ceafa. Gata! La munca! Traduc, am pornit santierul, si o fac pentru a evada in lumea cuvintelor, a echivalentelor etc., o lume mult mai placuta si mai suportabila dec\u00e2t cea care ma inconjoara\u201c. Si hotaraste ca, intre \u201ereparatiile\u201c spitalicesti, sa traduca \u201eSpovedania unui invins\u201c, cu respectul cuvenit lui Istrati, scriitorul ce i-a marcat cariera de critic si istoric literar.
\nSi in acelasi mesaj: \u201eM-ai intrebat la un moment dat care (mai) este situatia cu procesul pe care mi l-a adresat onorabila CNSAS. (…) Am angajat, dupa cum stii, un avocat (…) am facut descoperiri halucinante. Iata trei dintre ele. Acele nume de cod (Dorin, Mirel) erau din dosarul meu de urmarit, nicidecum de informator, iar diferitele rapoarte ale ofiterilor cica au fost gasite in dosare ale unor urmariti, de unde functionarii CNSAS ar fi tras concluzia (imbecila) ca as fi turnator. In jurul meu fosgaiau 11 (unsprezece) informatori \u201eadevarati\u201c. In dosarele mele de urmarit exista peste 350 (!!!!) de transcrieri de inregistrari de convorbiri telefonice, iar toata corespondenta mea era interceptata si copiata (…). Problema care se punea era daca judecatorul va tine seama de toate acestea si de altele sau daca, de frica, din oportunism etc. va da dreptate CNSAS-ului, care se vadeste a fi o institutie cu mult mai nociva dec\u00e2t Securitatea. Ei bine, nu a tinut.\u201c Dar \u2026 \u201eHai la lucru, Iorgulescule!\u201c.
\n\u201eSpovedania\u201c de mai sus e despre al doilea cancer ce-a macinat ultima bucata de viata a lui Mircea Iorgulescu: procesul pe care i l-a intentat CNSAS la sesizarea fostului prieten, scriitorul Bujor Nedelcovici, a jurnalistului Tudor Tepeneag si a \u201escriitoarei\u201c Florica Jebeleanu, toti trei de mult stabiliti in Franta. S-au fabricat si s-au impartit insa in Rom\u00e2nia certificate de revolutionari cu miile, soldate cu privilegii si scutiri de impozite, de ce n-ar profita si descurcaretii cu relatii printre \u201emogulii\u201c anti-comunismului oficializat? Astfel ca in absenta oricarui angajament sau note scrise de Iorgulescu, verdictul primei instante a confirmat concluzia CNSAS. Sfid\u00e2nd insasi logica functionala a serviciilor de informatii. Caci ce institutie de profil si-ar fi deconspirat un colaborator cu pozitia si valoarea de lider de opinie a lui Mircea Iorgulescu, \u201eimplantat\u201c in trusturi de presa precum Radio Europa Libera sau Radio France Internationale?
\nAm ajuns un \u201eobiect medical\u201c, se pl\u00e2nge exasperat Mircea Iorgulescu, in primavara lui 2011, de suferinta si macinarea interioara. \u201eSunt la granita dintre mineral si organic\u201c \u2013 e SMS-ul trimis din spital in asteptarea ultimei operatii. \u201eSa stii ca ma g\u00e2ndesc la tine si-as vrea, daca altceva nu pot face, sa te tin de vorba\u2026\u201c, scrie prietenul din Ploiesti. \u201eScrie-mi, povesteste-mi sunt ca un ocnas, avid de viata de afara\u201c, implora Iorgulescu.
\nIn duplexul-epistolar Ploiesti-Paris, mesajele prind acum consistenta \u201eproiectului nebun\u201c. \u201eSa nu zici ca m-am ticnit din cauza bolii\u2026 francezii au o expresie, \u00abrage de vivre\u00bb, as traduce-o prin \u00abfurie de a trai\u00bb desi \u00abrage\u00bb nu e chiar \u00abfurie\u00bb, e mai aproape de \u00abturbare\u00bb, pentru a se sugera, probabil, dimensiunea irationala si metafizica a respectivei starii\u201c, prefateaza Iorgulescu \u201eproiectul editie definitiva\u201c Istrati. \u201eHai s-o facem\u201c, se angajeaza simplu Grosescu.
\nIn ultimele patru saptam\u00e2ni de viata, t\u00e2r\u00e2ndu-se, la propriu, intre pat si computer, si-a organizat si selectat textele acestei ultime carti de autor si le-a trimis prietenului Grosescu. Asa au aparut post-mortem cu titlul \u201ePanait Istrati, nomadul statornic\u201c (Editura Karta Graphic, Ploiesti, 2011).
\n\u201eSunt stors\u2026 dar nu ma las\u2026\u201c , isi instiinteaza Iorgulescu prietenii cu doua zile inainte de moarte. Ultimele sale r\u00e2nduri scrise sunt finalul mesajului trimis lui Ioan Grosescu: \u201eIti sunt dator cu nota asupra editiei si cu poze. Voi incerca\u2026 Imbratisari molesite\u201c.
\nIn postfata la \u201eUltima trancaneala\u201c (titlu evocator al memorabilului eseu dedicat de Mircea Iorgulescu lui Caragiale), Ioan Grosescu incheie astfel cutremuratorul ciclu epistolar: \u201eDupa o suferinta cr\u00e2ncena de doi ani si jumatate, suportata cu o demnitate si un stoicism de neimaginat, marti 7 iunie 2011, ora 8 dimineata, inchide ochii \u2013 ca si cum s-ar fi culcat sa se odihneasca putin inaintea inca unui efort de a-si incheia editia definitiva Istrati \u2013 in apartamentul sau \u00abde lucru\u00bb, cum ii placea sa-i spuna, din Paris. Potrivit dorintei sale, disparitia ii este anuntata prietenilor apropiati dupa inhumare.\u201c
\n*<\/strong>
\nNu cunosc nici un chestionar de sondare a personalitatii care sa riste intrebarea \u201ecum vrei sa mori?\u201c. Granita dintre viata si moarte e sacra, deopotriva, in g\u00e2ndirea moderna si in comunitatile prelogice. \u201eA murit Enkidu, prietenul cu care odinioara v\u00e2nam lei\u2026\u201c Dar, vai, c\u00e2ta durere simte sufletul c\u00e2nd se desparte de-aproapele sau.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mi s-a int\u00e2mplat de putine ori sa citesc cap-coada o carte fara alt intermezzo. \u201eMarea trancaneala\u201c dintre Ioan Grosescu si Mircea Iorgulescu (Editura Karta Graphic, Ploiesti, 2011) m-a crispat insa-n tulburarea psalmistului \u2013 caci, vai, c\u00e2t de neinchipuita durere simte sufletul c\u00e2nd se desparte de trup\u2026! Voi incerca s-o rezum prin citate. Doi prieteni se… Cite\u0219te mai mult »Scrisori de la granita dintre mineral si organic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6982,4365,1720],"class_list":["post-10220","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marea-trancaneala","tag-ioan-grosescu","tag-mircea-iorgulescu"],"views":1806,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10220","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10220"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10220\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10220"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10220"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10220"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}