{"id":10217,"date":"2011-12-29T17:57:36","date_gmt":"2011-12-29T15:57:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10217"},"modified":"2011-12-29T17:57:56","modified_gmt":"2011-12-29T15:57:56","slug":"news-alert-mircea-dinescu-a-refuzat-premiul-nobel","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/news-alert-mircea-dinescu-a-refuzat-premiul-nobel\/","title":{"rendered":"News alert: Mircea Dinescu a refuzat premiul Nobel"},"content":{"rendered":"

Nu s-a facut, fireste, mare tam-tam (ba chiar deloc), intruc\u00e2t toata lumea stie c\u00e2t de secretos si de discret e Comitetul Nobel. Dar lucrul e pozitiv. Si se stia de el mai de mult, chiar daca din surse extrem de oculte (insa cu at\u00e2t mai de incredere, nu?!). Se stia inca de pe vremea c\u00e2nd onor comitetul tot cauta un poet premiabil, fiind de evidenta ca trebuia sa vina, dupa at\u00e2ta excludere, si r\u00e2ndul poeziei. Cum Mircea Dinescu a refuzat, comitetul, neconsolat, a ales un poet de treaba, de-al nostru (adica de-al lor, desigur), pe Thomas Transtomer. <\/strong><\/em>
\nC\u00e2ntece de lume si de gang<\/strong>
\nCum a refuzat Dinescu o onoare pe care rom\u00e2nii o asteapta tot mai nevricosi? Cu nonsalanta-i de totdeauna, pur si simplu nemaiscriind si las\u00e2nd comitetul in perplexitate ultragiata si-n criza de candidaturi. E drept ca Dinescu a revenit, dar era deja prea t\u00e2rziu; \u201eFemeile din secolul trecut\u201c (Editura Fundatiei pentru poezie \u201eMircea Dinescu\u201c, 2010) s-au aratat pe c\u00e2nd jocurile erau ca si facute (mahmureala de dupa \u201ebetia cu marx\u201c a durat prea mult; 14 ani sunt exasperanti chiar si pentru un comitet eminent dedicat). Si chiar daca n-ar fi fost facute, nu stiu daca sensibilitatea comitetului s-ar mai fi impresionat. Pentru ca nici devotii rom\u00e2ni ai poetului nu s-au demonstrat in totul impresionati. Aparte Liviu Antonesei, care considera volumul alcatuit din poeme de \u201e24 de carate Dinescu\u201c, ceilalti sunt fie mai temperati la admiratie, fie de-a binelea nemultumiti (unii chiar in tonuri rezolute, cum, bunaoara, Alex Goldis). Admiratorii temperati sunt asa nu din pornire, ci numai de nevoie. Daniel Cristea-Enache, de pilda, se recomanda ca vechi admirator dinescian, dar ce sa faca daca poetul vine cu trei feluri de poeme, cu \u201etexte slabe si foarte slabe\u201c, cu \u201epoezii bune si foarte bune\u201c si, intre ele, cu \u201eversificari nici prea-prea, nici foarte-foarte\u201c (\u201eObservator cultural\u201c, nr. 304\/2011)?! Musai sa cumpaneasca admiratia cu rezerve (intristate). Imparteala pe clase valorice a lui Cristea-Enache e, de fapt, si o imparteala pe clase tematice si de atitudine. Ea e in totul acoperita si o regasim intacta si la Nicolae Coande (in \u201eCultura\u201c, nr. 21\/2011), nici el prea impresionat de sectorul \u201ec\u00e2ntecelor deocheate\u201c. Desigur ca nici unul nici celalalt n-au ezitat in fata desuchelilor dintr-o estetica de mironosite, chiar daca poetii care profeseaza licenta (si licentiozitatea) de alcov presupun, de regula, ca orice observatie critica pe seama unei astfel de poezii devine de la mironosite masculine. Nu-s nici criticii asa de speriosi si nici asa de sfiosi inc\u00e2t sa roseasca instantaneu la cazuri de ultragiere a moravurilor de amor si, mai ales, a discursivitatii senzuale si a exceselor sale. Daca se trag inapoi, n-o fi din cauza de tema si nici de limbaj, fie el c\u00e2t de pe sleau. Trebuie sa fie pricini mai intemeiate, care tin de procesarea amorului pe h\u00e2rtie \u2013 o cu totul alta arta dec\u00e2t cea a profesarii lui in locuri mai adecvate. O arta mult mai pretentioasa dec\u00e2t practica din care se inspira. Romantele cu licenta ale lui Mircea Dinescu sunt o concesie facuta publicului mai neliterat, caruia poetul vrea sa-i intre in gratii printr-o atitudine de illettr\u00e9, de om frust, cu gusturi si limbaj directe si neaose. Nu stiu de ce vrea Dinescu sa faca pe voia unui public (fie el c\u00e2t de mare) care, si daca exista, tot nu conteaza, c\u00e2nd, la c\u00e2t e el de simpatic, poate fi sigur ca trage publicul dupa el cu orice. Si-n plus, in toate aceste c\u00e2ntecele de frustete joaca un fond cultural si referential care le face apte tot unui public literat, unuia care stie de Villon si de peripetiile poetice ale lui ubi sunt: \u201eazv\u00e2rle-ti in iahnie cununa ta de laur\/ sa redescoperi ce-a ratat columb:\/ eleva-n salopeta a epocii de aur\/ depanusata-n lanul de porumb,\/ studenta de la mate, ce-o vizitai ades c-o\/ spaima ca din nou ai sa te pierzi\/ in fosnetul ciorapilor adesgo\/ ca un cioban prin logaritmii verzi,\/ si profa de chimie ce-si decanta magneziul\/ in snaga ta de repetent suav,\/ sorbind din flaut moale sol-diezul\/ icnind usor ca iapa cu narav\u201c etc. (\u201eFemeile din secolul trecut\u201c).\u00a0 Senzualitatea jucata in provocare isi face efectul (literar) doar c\u00e2nd nu mizeaza pe tupeul strict al vocabularului (si poate ca nici nu-i nevoie sa mizeze pe el; Sapho a transcris un orgasm c\u00e2t se poate de concret fara sa aiba trebuinta de vocabularul consacrat in pat). E drept ca Dinescu nu mizeaza doar pe el, dar parca il lasa, totusi, protagonist.
\nC\u00e2ntece de exasperare<\/strong>
\nC\u00e2ntecele de lume si de gang sunt, insa, doar o deviatie de juisanta in poezia lui Mircea Dinescu. Poeziile propriu-zis dinesciene sunt cele de exasperare, in continuitate imediata (pauza de odihna nu se vede) cu cele din \u201eMoartea citeste ziarul\u201c si \u201eO betie cu Marxs. O continuitate poate chiar prea flagranta, caci e si una de formula si una de atitudine si una de rezolvare sarcastic si deprimant imaginativa. C\u00e2nd a iesit \u201eO betie cu Marx\u201c mi s-a parut ca poetul se repeta p\u00e2na la a deveni el insusi un \u201epost-dinescian\u201c. Intr-un fel, e si mai adevarat acum dec\u00e2t atunci. Faceam insa o greseala de neiertat, intruc\u00e2t greseam chiar unde aveam dreptate (si chiar in masura in care aveam). E adevarat ca Mircea Dinescu e tot Mircea Dinescu, dar in lunga vacanta pe care si-a luat-o mi-am dat seama c\u00e2t de necesara era institutia \u201epoetului Dinescu\u201c, c\u00e2t de imperativ era ca poezia sa supravegheze aventurile de azi ale Rom\u00e2niei. Iar in aceasta vocatie singurul specializat, abilitat si calificat era Dinescu (ceea ce nu inseamna ca nu s-au mai incercat si altii). E drept ca le-a urmarit ca gazetar, ca pamfletar si exeget mediatic, dar toate astea nu au taria si dramatismul unei poezii implicate p\u00e2na la durere in mezaventurile actualitatii. Lui Dinescu trebuie sa i se taie toate concediile, ba chiar si pauzele, caci poezia lui e in permanenta de urgenta.
\nPoezie de reactie spontana, de nerv civic si moral, de iritari care dau in disperari, poezia lui Dinescu are ca materie detracarea (de la cea spirituala la cea sociala) si ca motor cu aprindere subita exasperarea. Exasperarea lui Dinescu e o forma ultragiata de dragoste, o pasiune calcata in picioare si care devine, tocmai de aceea, o patima\/patimire. Cu aparenta de pamflet, cu stilistica de sarcasm si malitie, ea e, de fapt, o ipostaza contrariata a suferintei. Ceea ce-l atinge, ceea ce-l doare, e spectacolul decaderii ca mecanica a istoriei (si a neamului; Dinescu e poet \u201epatriotic\u201c prin excelenta); detracarea nu scoate insa la el jelanii si elegii, ci replici usturatoare, caustice (dar replici de indreptare; oric\u00e2t de deceptionat, Dinescu n-a renuntat la misiunea \u201eeducativa\u201c a poeziei; s-a pl\u00e2ns el de gratuitatea artei, de manipularea ei, de alienarea ei, dar tot mai crede in misionarismul de arta). Apostrofele lui vin direct din fondul de iubire si de idealitate; ele sunt, de fapt, o declaratie de dragoste: \u201eo, curvistina dulce de bizant\/ in descompus amor c-un princip neamt\/ care ti-a fost in tinerete riga,\/ iar ai ratat un puci de mamaliga\/ fugind in bigudiuri si-n capot\/ la oteve c-un chipes matelot\/ ce te-a sedus proptindu-te piezis\/ in gangul scolii de la paltinis\/ de ma apuca boala lui r\u00e2maru\/ la coada, la matache macelaru,\/ sa caut printre sunci si antricoate\/ coapsele tale mult prea fram\u00e2ntate\/ si printre fleicile de chihlimbar\/ farmecul tau de care n-ai habar\u201c (Tara). Nu mai putin declaratii de iubire sunt si blestemele, cele in care dialectica pasiunii a ajuns la capatul prefacerilor, dincolo de care reactiile nici nu mai pot fi de vorbe. Fireste ca mecanismul acestor declaratii pe dos functioneaza ca exorcizari, dar la Dinescu exorcismele abia de incita grotescul istoric, necum sa-l relaxeze sau evacueze. Poetul e in pragul crizei supreme de nervi tot str\u00e2ng\u00e2nd deceptie dupa deceptie, dar poemele doar ii intensifica sarcasmul si deprimarea: \u201etara de doctori si de prosti cu stema,\/ azi te iubesc cumplit ca pe-o eczema\/ ce-mi supureaza in bocanc continuu,\/ hai baga-ti pompa-n mine si fa-ti plinu!\/ cei ce te-au dus pe inima ca-n targa\/ pe toti i-ai condamnat ani grei la zarca,\/ pe toti i-ai macinat si le-ai spart osu\/ pastr\u00e2nd din morti ca proba pe coposu.\/ oarba-n nisip te joci si-acum cu ciurul\/ si unde dai de aur intorci curul\/ si unde dai de oase scuipi morminte,\/ o, tara fara tinere de minte!\/ ca sa uitam de hainele vargate\/ ti-ai resapat bisericile toate\/ si i-ai vopsit in miercurea cenusii\/ pe activisti, ca sfinti, in st\u00e2nga usii.\/ treizeci de ani molozul sfintei vineri\/ l-au dus pe talpi buldozeristii tineri\/ in sat la ei si azi, bolnavi de br\u00e2nca,\/ se-nchina in pronaos la cozm\u00e2nca\u201c (\u201eBlestem\u201c). Oric\u00e2t de legate de evenimentialul imediat, politic si social, oric\u00e2t de ocazionale, asadar, si oric\u00e2t ar face ele o unitate cu pamfletele de prin ziare, apostrofele lui Dinescu sunt o terapie poetica a realului care nu poate fi suspendata. Poet in alerta, Dinescu traieste acum la cota de exasperare pe care o va fi atins doar Goga in \u201eC\u00e2ntece fara tara\u201c. Doar ca pasivismul si \u201eneutralitatea\u201c pe care le ataca el par mult mai greu de dislocat, caci ele nu sunt dec\u00e2t pragul initial al unei detracari resimtite ca avalansa istorica si pervertire spirituala si morala. Dar cu aceasta patologie nevindecabila isi face poetul de lucru. Devine deci ca n-are cum face alte pauze.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu s-a facut, fireste, mare tam-tam (ba chiar deloc), intruc\u00e2t toata lumea stie c\u00e2t de secretos si de discret e Comitetul Nobel. Dar lucrul e pozitiv. Si se stia de el mai de mult, chiar daca din surse extrem de oculte (insa cu at\u00e2t mai de incredere, nu?!). Se stia inca de pe vremea c\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »News alert: Mircea Dinescu a refuzat premiul Nobel<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6981,6980,179,6979,2454,6978],"class_list":["post-10217","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-o-betie-cu-marx","tag-femeile-din-secolul-trecut","tag-mircea-dinescu","tag-pezia-lui-mircea-dinescu","tag-premiul-nobel","tag-thomas-transtomer"],"views":2584,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10217","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10217"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10217\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10217"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10217"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10217"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}