{"id":10212,"date":"2011-12-29T17:42:35","date_gmt":"2011-12-29T15:42:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10212"},"modified":"2011-12-29T17:42:35","modified_gmt":"2011-12-29T15:42:35","slug":"emigrantii-epici-vs-imigrantii-lirici","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/emigrantii-epici-vs-imigrantii-lirici\/","title":{"rendered":"Emigrantii epici vs. imigrantii lirici"},"content":{"rendered":"

Ioana Baetica, \u201eImigrantii\u201c<\/em>, Editura Polirom, Bucuresti, 2011, 384 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Afli, fara probleme, de pe ultima coperta a romanului ca tii \u00een m\u00e2ini o carte cu cinci capitole a c\u00e2te cinci povesti si o postfata de-a lungul carora se deruleaza, \u00een paralel, destinele a cinci \u201erom\u00e2ni\u201c: Razvan, Maria, Traian, Sabina si Gruia. Cele c\u00e2teva momente de intersectie ale povestilor sunt puse pe seama unei experiente comune, dezradacinarea. Ce nu afli e ca sciziunea s-a produs undeva \u00een trecut si ca prezentul pare a fi un timp intermediar, suspendat. Daca Joyce anunta imposibilitatea evadarii din istorie, Baetica anunta acum prizonieratul subiectului \u00een propriul sau prezent, memoria sau proiectiile \u00een viitor fiind \u201eefecte secundare, ricoseuri de la forma bruta a clipei prezente\u201c. Personajele \u00eesi abandoneaza trecutul, nationalitatea si memoria, sau, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, identitatea \u00een virtutea unui prezent ce aduce \u00eemplinire si, \u00een unele cazuri, un gram de nostalgie. Pierderea identitatii nu presupune \u00een niciun caz pierderea umanitatii, ci mai degraba o re\u00eemprospatare a acesteia. Prin urmare, ai de-a face cu un roman despre exil, suferinta si izolare. Te confrunti, \u00een acelasi timp, cu un roman despre memoria si sentimentul strainatatii si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, cu unul despre \u00eent\u00e2lnirea cu celalalt si cunoasterea nesistematica a sinelui. Merg\u00e2nd pe m\u00e2na criticului Octavian Soviany, constati ca estetica douamiista (hedonismul vacuitatii) e regasibila \u00eentr-o oarecare masura si aici, fiindca \u201eabandonul\u201c implica placerea \u00eentoarcerii la gradul zero si, mai ales, placerea reconstructiei, a redefinirii. Cu alte cuvinte, horror vacui se transforma acum \u00een gloria vacui.
\nHedonismul ideilor<\/strong>
\n\u00cen raport cu prima carte de proza (\u201eFisa de \u00eenregistrare, Polirom, 2004), \u00een viziunea lui Liviu Antonesei, o lucrare eclectica \u2013 o enciclopedie a sexului, o provocare, un text si, \u00een acelasi timp, un test, acest roman e o \u00eencercare (nereusita) de a croi o naratiune solida prin decantarea oricarei esente c\u00e2tusi de putin lirice. Cel putin \u00een urma cu sapte ani scriitoarea miza pe soc, pe criza, fac\u00e2nd apel la absurd si, uneori, la mistica, pe c\u00e2nd acum, Baetica recurge fara succes la onirism si la deliciile asa-numitului \u201ehedonism al ideilor\u201c, \u00eentr-o nota, zice-se, anti-elitista. Printre altele, romanul e \u201eo chintesenta a unei culturi\u201c si constati ca primele doua capitole sunt mai mult sau mai putin autobiografice, pe c\u00e2nd celelalte sunt pur fictionale. Prin urmare, imaginarul narativ, determinat at\u00e2t autobiografic, c\u00e2t si antropologic, da nastere unei naratiuni ludice, desfasurate pe doua niveluri, oscilatia desfasur\u00e2ndu-se uneori \u00eentre fapt si fictiune, iar alteori \u00eentre vis si realitate. Scindarea romanului \u00een capitole autobiografice si capitole \u201eimaginate\u201c presupune un mecanism cu doua taisuri care deranjeaza. Pe de o parte, autoarea empatizeaza mai mult cu Razvan, unul dintre personaje, pentru ca si ea e adepta maximei \u201enosce altrum\u201c, iar pe de alta parte, amestecul eterogen reda un text simptomatic al crizei identitare.
\nAflam, de asemenea, prin prisma unui personaj, ca \u201edaca vrei sa \u00eentelegi o lume straina, cel mai bine e sa \u00eencepi prin a-i citi poezia\u201c. Si \u00eentr-adevar, partile veritabile ale romanului sau sunt de natura lirica. Profunzimea trairilor musteste \u00een ritmul, sonoritatea si oralitatea versurilor din poemul \u201eString Theory\u201c. Calitatea prozei transpare doar atunci c\u00e2nd e citita sub forma unui poem cadentat. Din pacate, \u00eensa, esti prea adesea martorul unui abuz al substitutiei, autoarea recurg\u00e2nd la liric atunci c\u00e2nd textul nu-i curge \u201eepic\u201c. Mai mult, cartea\u00a0 musteste de \u201electii\u201c de natura feminista, etica si umanista, \u00eentretesute cu licariri de violenta, ura si sexualitate servite cu nostalgie si disperare. Lectiile nu sunt duse \u00eensa aproape niciodata p\u00e2na la capat, fiind dupa un timp previzibile si irelevante.
\nScenele fotografice din ultimul capitol \u00eensaileaza un puzzle rau-armonizat, un potpuriu ce nu permite conturarea unei imagini de ansamblu, fiindca Gruia este nevoit sa-si construiasca propria identitate si memorie \u00een urma unor interogari-interviuri. Neput\u00e2nd fugi dintr-o lume din care a fost deja exclus, singura sa scapare ram\u00e2ne una simbolica: revolutia si libertatea \u2013 elemente intrinseci destinului sau. Pentru el detaliile nu conteaza si obsesiile nu exista, fiindca e un mesager anonim, fara trecut sau viitor, apatrid, predestinat frumusetii, poeziei, dragostei si umanitatii. De altfel, \u00een final, naratorul \u00eel omoara, calc\u00e2ndu-l cu masina pentru a-i curma \u201ehoinareala\u201c. Una dintre putinele justificari valide pentru care autoarea alege ca naratorul sau sa se semneze, la sf\u00e2rsit, drept Uther Pendragon, ar fi asocierea statutului ilegitim al copilului sau (regele Arthur) cu imigrarea ilegitima a tiganului Gruia \u2013 un artificiu neconvingator si neinspirat. Apropo de narator, uneori el se \u201ejoaca\u201c cu personajele, rapiditatea cu care arunca replicile \u00eendreptatindu-ne sa spunem ca intruziunile sale seam\u00e3na cu miscarile de \u201edu-te vino\u201c specifice tenisului de masa; alteori, el \u00eemprumuta mina unui dirijor iscusit dar molcom, cu umor sec si tendentios.
\nReciclarea trecutului<\/strong>
\nLa nivel macro, scriitura reflecta o instanta narativa pseudo-omniscienta si dedublata lingvistic (rom\u00e2na, respectiv engleza) ce schiteaza niste cadre neutre \u00een raport cu personajele. Mai exact, plurivalenta registrelor creioneaza personajele ca niste voyeuri ai trecutului cu o voce ce aduce aminte de Mariana Gorczyca si de chefurile sale. Autoarea \u00eesi salveaza romanul fac\u00e2nd apel la un artificiu de natura, sa zicem, baroca, a mastii ce mizeaza pe utilizarea mecanismelor iluziei, insist\u00e2nd pe discrepanta dintre esenta si aparenta sau dintre g\u00e2nd si fapta. La nivel micro, pe l\u00e2nga multele referinte \u2013 Chomsky, Pinter, Richard Dawkins, Terry Eagleton, Allen Ginsberg, Julian Barnes, Bellow, John Barth, Byron, W.B. Yates, Leonard Cohen \u2013, naratiunea da impresia unei cusaturi firave de prolepse si analepse, bazata pe detaliu si obsesie. Cadrele neutre adapostesc o voce directa regasibila, cu predilectie, \u00een jurnalele Mariei (pline de greseli ortografice foarte simpatice), voce ce denota o viziune pur materialista asupra lumii. Superficialitatea sau frivolitatea este contrabalansata de o perspectiva naiva si inocenta: \u201eSi de ce ma rog exista pentru tatal lui Andra si nu si pentru tatal meu? Ce deosebire e \u00eentre ei? Nu sunt am\u00e2ndoi barbati, n-au am\u00e2ndoi o familie, nu sunt am\u00e2ndoi rom\u00e2ni? Ba mai tin si cu Rapidul am\u00e2ndoi\u201c. Plin de aluzii vetuste si apropouri desuete, discursul narativ \u00eesi construieste tensiunile pe relatia eului cu alteritatea, aseman\u00e2ndu-se, pe alocuri, cu analizele lui Martin Buber din \u201eIch-Du\u201c.
\nRevenind la problema timpului, de notat insistenta autoarei de a recicla trecutul, \u00eenvelindu-l \u00een ambalajul viitorului si instal\u00e2ndu-l \u00eentr-o lumina retrospectiva. Mai mult, ea convoaca si proiecteaza \u00een prezent anumite anxietati legate de viitor si le osifica prin scris \u201eca o balanta al carei ax de sustinere e trupul asta uman firav, singur si extenuat din prezent\u201c. Tensiunea atinge intensitate maxima atunci c\u00e2nd romanul \u00eencepe sa abunde \u00een tot soiul de scrisori, jurnale, glosare, Facebook, YahooMessenger, GuardianChat, foldere, poeme, dar si c\u00e2nd transcrie paroxisme extravagante sau stari euforice. \u201eBla-bla\u201c-urile sustin si chiar sporesc tendinta de a sari peste lectura integrala a unor pasaje, las\u00e2nd impresia ca fragmentele respective sunt ori accidentale, ori secundare.
\nLa o privire de ansamblu, ram\u00e2n din romanul Baeticai lirismul si dimensiunea autobiografica \u00eempletita cu fictionalizarea. Acum, romane lirice au mai fost si chiar mai bune, iar formele autobiografiei par manieriste. Nemiz\u00e2nd pe epic, fie el si fragmentar, romanul nu poate impresiona dec\u00e2t printr-o forma sau alta a originalitatii. Mai umani totusi dec\u00e2t \u201efisele de \u00eenregistrare\u201c, chiar daca, \u00eentr-o oarecare masura, vor (doar) sa epateze, originalitatea \u201eimigrantilor\u201c nu e-ndeajuns de convingatoare ori impunatoare fiindca e combinatorica. Nimic nou si de obicei nimic rau \u00een asta, doar ca de data aceasta autoarea recicleaza, pe mai multe paliere (structurale, tematice, simbolice etc.) formule deja consacrate, pun\u00e2ndu-le si, totodata, pun\u00e2ndu-se \u00eentr-o lumina nefavorabila.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana Baetica, \u201eImigrantii\u201c, Editura Polirom, Bucuresti, 2011, 384 p.   Afli, fara probleme, de pe ultima coperta a romanului ca tii \u00een m\u00e2ini o carte cu cinci capitole a c\u00e2te cinci povesti si o postfata de-a lungul carora se deruleaza, \u00een paralel, destinele a cinci \u201erom\u00e2ni\u201c: Razvan, Maria, Traian, Sabina si Gruia. Cele c\u00e2teva momente… Cite\u0219te mai mult »Emigrantii epici vs. imigrantii lirici<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6977,6976],"class_list":["post-10212","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-imigrantii","tag-ioana-baetica"],"views":1444,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10212","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10212"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10212\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10212"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10212"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10212"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}