{"id":10209,"date":"2011-12-29T17:37:27","date_gmt":"2011-12-29T15:37:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10209"},"modified":"2011-12-29T17:44:14","modified_gmt":"2011-12-29T15:44:14","slug":"insemnari-in-subterana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/insemnari-in-subterana\/","title":{"rendered":"Insemnari in subterana"},"content":{"rendered":"

Marius-Iulian Stancu, \u201e\u00centoarcerea \u00een pivnita\u201c<\/em>, Herg Benet Publishers, Bucuresti, 2011, 102 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Debutul \u201e\u00centoarcerea \u00een pivnita\u201c de Marius Iulian Stancu se numara printre cartile mai mult ignorate sau mai degraba trecute repede cu vederea. Permanent colaborator egophobic si triplu student fara diploma, cum singur se lauda, poetul \u201epost-douamiist\u201c \u00eempinge pe piata literara un volum\u00a0 cel putin sincer. Mai mult, aleg\u00e2ndu-si drept moto marturisirea tipica unui delir de pseudograndoare si fast liricoid (\u201ei don’t want to be paranoid but other than you\u201c \u2013 d.a. levy, \u201eCleveland: The Rectal Eye Visions\u201c), autorul \u00eesi concepe traseul poetic \u00een patru cicluri, alcatuind altceva dec\u00e2t ne-am astepta. Ceva nu neaparat unic, altfel dec\u00e2t ce se scrie mai nou, c\u00e2t nebanuit. \u00cenc\u00e2t voi lasa poemele sa vorbeasca singure, voi cita prea mult, asa cum cred ca e bine sa procedezi cu orice debut.
\nPrima parte, dintr-un ciclu cu EA, contine ca incipit un poem destul de surprinzator: \u201e15 ani nu sunt de ajuns \/ niciodata \/\/ la 15 ani \/ \u00eentre reprizele \u00een care ma pisam de la balcon \/ si snurul dintre bucile tipei din blocul alaturat \/ nu mai \u00eencapea aproape nimic \/ snurul ala ca un mic animal al sexului \/ multicolor & fericit \/ ma str\u00e2nge de g\u00e2t \/\/ la 15 ani \/ atunci c\u00e2nd prostituatele de pe lacul morii \/ se bronzau \u00een t\u00e2tele goale \/ pe cimentul \u00eencins \/ l\u00e2nga apa pe care pluteau obiecte folosite \/ dezbracate noaptea pe capotele masinilor \/ \u00een lumina artificiala \/ \u00eemi venea sa ma arunc cu 178-u’ \u00een d\u00e2mbovita \/ pentru ca putea sa fie dana \/\/ de m\u00e2na ei \u00een biserica din apropiere \/ i-am ascultat respiratia egala \/ mi-a spus ca niciun barbat nu merita si \/ asta e cel mai tare argument \u00een favoarea existentei lui \/ dumnezeu.\u201c (\u201ehome made\u201c). Dar aceasta piesa de rezistenta e rapid anulata de urmatoarele texte, captive \u00eentr-un imaginar obscur-indigest (\u201eratacirea e doar \/ un fel de a numi ceva \/ aproape imposibil \/ c\u00e2nd ne lovim unul de altul \/ c\u00e2nd ne \u00eencercam limitele \/ pe suprafete \/ ce \u00eencep si se sf\u00e2rsesc.\u201c (\u201eCandy says\u201c) ori, dimpotriva, lasciv-strepezi(s)t: \u201e\u00eemi umplu bratele \/ cu \u00eenghetata \/ ceai de vanilie & caramel \/ cu petale de albastrele si piper roz \/ vara \/ emotiile lasa urme \/ de lapte si ciocolata pe asfalt\u201c (\u201eaproape toamna \u00een Militari\u201c). Mai mult, uneori chiar \u00een cuprinsul aceluiasi poem se \u00eentrevad ecouri \u00eenca nedepasite din Cartarescu (\u201esi \u00eentre NOI \/ se construiesc cartiere & se asfalteaza\u201c), din frontul expresionist al douamiismului (\u201esi ne vom \u00eentoarce acolo \/ \u00een mijlocul c\u00e2mpului galben \/ incendiat\u201c (\u201erespingem atragem\u201c) sau, mai \u00eencolo, din Ioan Es. Pop (\u201e\u00eemi scriu direct \u00een carne \/ sa \u00eenteleg mai usor\u201c (\u201eKim Ki-Duk\u201c). Alteori, poemele compuse de Marius-Iulian Stancu sunt ultragiate de un retorism desuet, ca \u00een \u201elasam trupurile sa caute \/ continuarea \u00een alte trupuri \/ si \u00een povestea asta \/ ziua se agata de noapte \/ precum pagina pentru care \/ \u00eentorci pagina\u201c (\u201epe dincolo & dincoace\u201c).
\nAcolo jos, \u00eenauntru<\/strong>
\nDupa startul neconvingator, \u00een doi timpi, al doilea ciclu, \u201e\u00centoarcerea \u00een pivnita\u201c, debuteaza la fel de surprinzator. Poetul \u00eesi manageriaza bine partile componente ale volumului, \u00eencep\u00e2ndu-le de fiecare data printr-un text percutant. Astfel, desi poemul adapost e citabil \u00een totalitate, iata o mostra doar: \u201esi tu te \u00eenfigi acum cu toata carnea \u00een mine \/ cu violenta animalului ce cauta adapost \/ pentru ca cele mai \u00eentunecate locuri sunt cele mai sigure \/ iar \u00een mine rar a picurat cu lumina.\u201c. Si cert e ca Marius-Iulian Stancu va continua sa ne surprinda, ciclul fiind unitar, incit\u00e2ndu-ne cu molipsitoare simetrii de compozitie (\u201esentimentele mele vin dintr-o pivnita \u00eentunecata \/ cu becul ars de ceva timp \/ (…) \/ sentimentele tale vin dintr-o pivnita \u00eentunecata \/ cu becul ars de ceva timp.\u201c (\u201esentimentala\u201c). Dar, \u00eenca o data, numai pentru a se pierde \u201e\u00een amalgamul gesturilor \/ lipsite de semnificatie\u201c, pe care le pune sub semnul unor \u201eantalgice \/ benzodiazepine \/ poate antihistaminice anti H2 \/ eram \u00een Grecia \/ nu-mi mai amintesc aproape nimic \/ ma g\u00e2ndesc ca \u00een fond \u00eenaintarea \u00een viata \/ nu e dec\u00e2t un efort de interpretare \/ si daca \u00een cele din urma nu \u00eeti este frica \/ e pentru ca pur si simplu esti epuizat \/ si nu mai ai suficienta putere sa tipi \/ deshidratare \/ hipovolemie \/ sevraj etanolic \/ & frumoase trupuri catatonice\u201c (\u201erestitutio in integrum. s1t cum \u00eencerc sa \u00eeti spun e deja altfel\u201c). \u00cen plus, autorul nu poate scapa unei tentatii \u2013 daca nu imitatii \u2013 similicristice: \u201efericiti cei din bibliotecile publice & salile de biliard \/ fericiti cei ce au gasit sexul pe care sa-si odihneasca capul \/ fericiti cei ce nu au motive & actioneaza \u00een consecinta \/ fericiti cei iesiti din mintile lor tenebroase \/ fericiti cei ce nu mai au nimic de oferit\u201c (\u201eprimavara & nimic altceva\u201c). Rezultatul nu putea fi dec\u00e2t un minimalism existential caracteristic, fapt ce largeste si mai mult un eclectism al scriiturii demn de invidiat.
\nUrmatorul ciclu, \u201ee ca un sf\u00e2rsit pentru mine\u201c, poarta la \u00eenceput un poem surprinzator prin titlu (\u201ela \u00eenceput nu stiu dec\u00e2t titlul\u201c) si prin ultimul vers (\u201edin tot ce a fost nu mai ram\u00e2ne dec\u00e2t poezia\u201c). Dupa usoare concesii facute gingasiei, ca \u00een \u201easfaltul de peste pod devenise precum \u00eentr-un poem \/ usor emotiv \/ sub talpile noastre \/ \u00eenfasurate-n pantofi \/ sub trupurile noastre \/ \u00eenvesm\u00e2ntate \u00eentr-un fel de odihna\u201c (\u201edaniel ma \u00eentreaba la scoala de sabat\u201c), urmeaza un psalm de despartire total superfluu si patetic, dar, mai ales, demnitatea din probabil cel mai bun poem al acestui volum: \u201eeu vin \/ cu pasi potriviti sa nu-mi tradez nerabdarea \/ cu palmele \u00een care am str\u00e2ns asteptari \/ de fapt eu nu urc \/ nu cobor \/ va trebui doar sa \u00eenveti sa ma vezi si altfel \/ acum ca mi-am tras iubirea pe ochi \/ precum gluga hanoracului ales cu m\u00e2inile tale \/ putin cam larg \/ m\u00e2inile tale \u00eenfasurate acum \/ pe trupul meu ce a \u00eenvatat \/ distanta perfecta \/ nu am luat nimic din ce ai vrut sa-ti las \/ ti-am lasat tie toate cuvintele si am oprit eu \/ tacerea. \u201e (\u201ede fapt eu nu plec\u201c). \u00censa, foarte cur\u00e2nd, autorul ajunge sa dea bine, daca nu \u00een tragic, atunci cu siguranta \u00een kitsch: \u201edin pieptul meu au \u00eenceput sa zboare fluturi\u201c (\u201esi s\u00e2ngele a topit pentru o vreme zapada\u201c).
\nTestament \u00een alb<\/strong>
\nUltima parte, \u201efollow the white rabbit\u201c, e doar o serie de vise contrafacute, pe care poate inclusiv poetul, \u00een stare de veghe mai nou, si le citeste stupefiat. Niste bizarerii cam ieftine, demne de-un ucenic pentru Lynch: \u201e\u00een noaptea asta \u00een care luna \/ ca o t\u00e2ta de femeie deasupra acoperisurilor noastre \/ reflectata din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de geamul masinii \/ ca un monitor pe care \u00eel las sa intre \u00een stand by \/ \u00een noaptea asta \u00een care luna e o t\u00e2ta de femeie ce apasa pe \/ acoperisurile noastre\u201c (\u201enu vorbesc limba ta \/ ne putem \u00eentelege\u201c). Si, apropo de limbile vorbite sau scrise, cert e ca englezismele nemotivat proferate de Marius-Iulian Stancu reteaza destul din bunavointa lectorului, mai mult sau mai putin specializat \u00een ale poeziei contemporan-autohtone. De retinut ar fi mai degraba dead end-ul cartii: \u201eam \u00eenceput sa scriu & mi-am dat seama ca \u00eentr-un fel (\u00een felul ala ce conteaza cu adevarat \/ intens) sunt deja mort. \u00eentotdeauna mai ram\u00e2n \u00eensa firimiturile de vitalitate & asa ajung la florile carnivore ce-au \u00eenceput sa-mi creasca din trup. fiinta anorexica \/ \u00een haine de latex. un vierme hidos\/ \u00eentr-o melancolie eterna \/ irespirabila\u201c. (\u201eTHE END\u201c).
\n\u201e\u00centoarcerea \u00een pivnita\u201c e ca un start bun, obosit(or) apoi, cu finisul \u00een spate. Marius-Iulian Stancu se dovedeste un alergator de cursa scurta. Nitel periat, volumul ar fi fost mai plin. Asa cum e, ram\u00e2ne prea lung, inegal, eterogen, eclectic, inconsecvent. Cumva de citit pe sarite. Cumva derulabil. Cumva \u201eca \u00eentr-un fragment de Richter \/ \u00een care pianul \u00eesi gaseste ritmul \/ apoi \u00eel pierde \/ apoi \u00eel gaseste iar \/ & tot asa p\u00e2na la sf\u00e2rsit \/ c\u00e2nd doar pentru c\u00e2teva secunde \/ pauza\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marius-Iulian Stancu, \u201e\u00centoarcerea \u00een pivnita\u201c, Herg Benet Publishers, Bucuresti, 2011, 102 p.   Debutul \u201e\u00centoarcerea \u00een pivnita\u201c de Marius Iulian Stancu se numara printre cartile mai mult ignorate sau mai degraba trecute repede cu vederea. Permanent colaborator egophobic si triplu student fara diploma, cum singur se lauda, poetul \u201epost-douamiist\u201c \u00eempinge pe piata literara un volum\u00a0… Cite\u0219te mai mult »Insemnari in subterana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6974,6973,6975,4665],"class_list":["post-10209","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-intoarcerea-in-pivnita","tag-marius-iulian-stancu","tag-poezia-post-douamiista","tag-poezie-romaneasca-actuala"],"views":1549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10209","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10209"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10209\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10209"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10209"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10209"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}