A trecut si summit-ul la care unii \u00eesi propusesera \u201esa salveze Europa\u201c. Era oare cazul sa fim nelinistiti? \u00cenainte de reuniunea la v\u00e2rf din 7-9 decembrie 2011, Angela Merkel avertiza Bundestag-ul german, a nu stiu c\u00e2ta oara, ca evolutiile de pe continent au luat un curs periculos si ca zona euro trebuie salvata cu orice pret. Se \u00eentelege ca pretul urma sa fie platit, \u00een buna masura, de catre Berlin. Tot atunci, \u00eentr-o reuniune cu caracter electoral, presedintele Frantei ameninta Europa ca are de ales: ori \u00eel asculta, ori piere. Europenii erau obisnuiti cu mesianismul pe care si-l tot acorda singur presedintele Frantei, dar, de data asta, limita indulgentei lor era mult fortata. Sarkozy avea o mimica grava, de Moise care \u00eesi ameninta poporul pentru a-l constr\u00e2nge sa-l urmeze fara sa c\u00e2rteasca. De la o vreme, noul Napoleon cere prea des si prea autoritar lumii sa-l asculte. Si, ma \u00eentreb, la urma urmei, de ce l-ar asculta? Sta existenta Europei \u00een vrerea sau vointa politica a unuia sau a altuia, fie el si presedinte al Frantei sau cancelar al Germaniei? Unde erau profetii nostri \u00eenainte ca Europa sa dea semne ca se scufunda? Sa speram ca aceasta criza va convinge pe unii ca tentatia leadership-ului si excesul de putere au, pe termen scurt chiar, efecte contrarii celor asteptate sau urmarite. Criza se manifesta violent, fara menajamente, pentru ca \u201eceva\u201c a scapat de sub control. Iar acest \u201eceva\u201c tine de principiile ce trebuie observate \u00een relatiile dintre state, oric\u00e2t de vetust pare ca suna acest rationament. Cam de multisor normele internationale nu mai sunt respectate. De la o vreme unii sefi de stat nu mai consulta, ci impun. S-a ajuns at\u00e2t de departe \u00eenc\u00e2t \u00een unele state ambasadorii lor au devenit guvernatori: se pronunta asupra legilor interne, califica public politica unui guvern sau cer masuri de guvernare uit\u00e2nd ca statele lor sunt, totusi, semnatare ale Conventiei de la Viena, din 1961, \u00eenca \u00een vigoare. \u00cen baza acesteia, ei sunt \u00eemputerniciti nu sa faca lobby politic sau presiuni, ci sa \u201einformeze prin toate mijloacele licite despre conditiile si evolutia evenimentelor din statul acreditar si sa raporteze guvernului statului acreditant\u201c (Conventia cu privire la relatiile diplomatice \u00eencheiata la Viena la 18 aprilie 1961, art. 3, pc. d.). Aderarea sau integrarea euro-atlantica presupune cedarea convenita a unei parti de suveranitate, nu pierderea suveranitatii \u00een \u00eentregime. Iar cedarea nu echivaleaza cu impunerea vointei celui mai puternic, ci presupune consultarea \u00een orice problema de interes din sfera de referinta. Numai ca rostul acesta nu este \u00eenteles corect de unii. Invocarea liberalismului \u00een numele economiei de piata concomitent cu diabolizarea statului social si a intereselor nationale au devenit instrumente politice de parca dreapta este de sorginte angelica, neprihanita si imaculata.
\nEuropa a \u00eentrat \u00een criza \u00een conditiile unei prelungite guvernari de dreapta \u00een majoritatea statelor occidentale dezvoltate: Germania, Franta, Italia, Marea Britanie, Austria, Portugalia, statele nordice. C\u00e2nd totul mergea bine, o parte dintre aceste state a dezvoltat proiectul \u201ezonei euro\u201c care corespunde, ca si \u201espatiul Schengen\u201c, sa o spunem fara menajamente, izolationismului elitist economic si politic ce consacra functionarea Uniunii Europene cu viteze diferite. Sa adaugam la aceasta existenta non-oficiala a nucleului Franta-Germania, initiator si supraveghetor autoritar al treburilor comunitare, si vom avea motive sa credem ca Uniunea Europeana functioneaza cam de multisor cu mai multe viteze. Daca va fi modificat Tratatul de la Lisabona \u2013 deocamdata nu am rezultatele summit-ului de la Bruxelles \u2013, fie si prin completarea lui cu un nou pact (acord) de stabilitate pentru politici fiscale comune, atunci constructia europeana va avea, ca oricare automobil performant, \u00eenca si mai multe viteze. Unii vor zburda pe autostrazi moderne, altii vor rula la pasul calului cu grija sa evite gropile din asfalt.
\nSuntem departe de a cunoaste, si \u00eenca si mai departe de a \u00eentelege, adevaratele cauze ale crizei Uniunii Europene. Nu este greu de constatat ca atunci c\u00e2nd intra \u00eentr-o faza de organizare mai solida, functionarea Uniunii Europene este tulburata pe nepusa mas\u00e3. Din toate partile \u00eencep sa vina declaratii de \u00eengrijorare, dar politica nu a fost si nu va fi niciodata straina de ipocrizie. China este marele partener comercial al Uniunii Europene si pare \u00eengrijorata de criza economiei europene. \u00cen realitate, ca si Statele Unite sau Federatia Rusa, China este \u00eengrijorata de soarta propriilor sale afaceri pe batr\u00e2nul continent. Desi pare depasit \u00een timp, merita sa examinam un caz concret de reactie la evenimentele din Europa. El pune umbre \u00een plus pe perspectivele cooperarii trans-continentale. \u00cenainte de summit-ul din 7-9 decembrie de la Bruxelles, Timothy Geithner, secretarul american al Trezoreriei, s-a deplasat la Berlin si la Paris pentru a aduce marturii despre \u00eengrijorarea Washington-ului fata de criza europeana. \u201eAm venit pentru a sublinia c\u00e2t de important este pentru economia americana si cea mondiala ca Germania si Franta sa reuseasca sa construiasca o Europa mai puternica\u201c, i-a declarat Geithner ministrului german de Finante, Wolfgang Schauble. El nu a promis nimic din care sa se \u00eenteleaga o posibila interventie a Washington-ului \u00een favoarea redresarii economiilor statelor europene. A reluat basmul cu cocosul rosu \u201eprivind sustinerea rolului constructiv al Fondului Monetar International\u201c, a reformelor si, eventual, a crearii unei \u201earhitecturi a uniunii bugetare pentru a face uniunea monetara mai viabila pe termen lung\u201c. Oficialul american are idei si pentru Banca Centrala Europeana careia \u201e\u00eei revine un rol primordial \u00een aceasta criza\u201c. \u00cel va avea, de aceea a fost pus acolo Mario Braghi! Primii care s-au scandalizat de aceste declaratii, pe o cale oarecum non-oficiala, au fost francezii. Fostul presedinte Val\u00e9ry Giscard d’Estaing a socotit inoportuna vizita \u00een Europa a secretarului american al Trezoreriei. Furia lui a fost at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t i-a aruncat oaspetelui cuvinte grele, straine de curtuoazia diplomatica. \u201eGeithner nu are de ce sa se bage \u00een afacerile Europei… Europa este acum victima oferita tuturor sacrificatorilor mondiali. Este insuportabil!\u201c, a spus d’Estaing. El a criticat drastic speculatiile venite din Statele Unite prin intermediul agentiei de cotatii Standard & Poor’s. \u201eAceste speculatii nu sunt facute de europeni, ci de americani, care nu numai ca speculeaza, dar fac jocul agentiilor de cotatii. Este insuportabil!\u201c, se indigneaza cel care a condus Franta \u00eentre 1974 si 1981 si avea sa fie mentorul primei forme a Constitutiei Uniunii Europene. Sa admitem ca este o voce neoficiala. Dar chiar guvernul de la Paris, presedintele Sarkozy \u00eensusi, au dat semnale limpezi de nemultumirea lor ca Franta a intrat \u00een curentul necontrolat al atacurilor speculative. Iar acestea nu vin din Europa. Misiunea agentiei Standard & Poor’s este perceputa la Paris cu o \u00eengrijoratoare rezerva. Tot la fel de evident a devenit faptul ca Standard & Poor’s a mizat \u2013 si i-a reusit! \u2013, pe st\u00e2rnirea unor ne\u00eentelegeri \u00eentre sefii de stat europeni \u00een privinta modalitatilor de iesire din criza. Dupa cum se vede, noul plan de stabilitate financiara sau cum se va mai chema, va reuni mai putine state dec\u00e2t are Uniunea Europeana. Marea Britanie \u00eesi va consolida oficial izolationismul, va continua sa fie europeana atunci si at\u00e2t c\u00e2t vrea. Premierul David Cameron a reusit, ca si predecesorii lui, sa tina Londra \u00een afara unui sistem comunitar, fie si particularizat la finante, dominat de Berlin si Paris.
\nTimpul dezechilibrului pe care \u00eel traim astazi ne aduce cumva aminte de nesiguranta prin care treceau popoarele europene \u00eenainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial. \u00cen conditiile tendintelor centrifuge, Parisul si Berlinul sunt pe cale de a impune o noua g\u00e2ndire \u00een organizarea politica a continentului. O ordine care va instaura vointa si controlul franco-german. De data asta, la Bruxelles, au fost alese finantele si bugetele statelor membre ale zonei euro si ale unor state care se ofera voluntar sa adere la viitorul pact, printre care se afla si Rom\u00e2nia.
\nNu vreau sa spun ce cred ca s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla daca Bucurestiul nu ar fi avut aceasta \u201eiluminare\u201c de ultima ora!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A trecut si summit-ul la care unii \u00eesi propusesera \u201esa salveze Europa\u201c. Era oare cazul sa fim nelinistiti? \u00cenainte de reuniunea la v\u00e2rf din 7-9 decembrie 2011, Angela Merkel avertiza Bundestag-ul german, a nu stiu c\u00e2ta oara, ca evolutiile de pe continent au luat un curs periculos si ca zona euro trebuie salvata cu orice… Cite\u0219te mai mult »Timpul dezechilibrului si angelismul dreptei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[637,6971,6972,4177],"class_list":["post-10206","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-criza","tag-curs-periculos","tag-proiectul-zonei-euro","tag-sarkozy"],"views":1718,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10206","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10206"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10206\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10206"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10206"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10206"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}