{"id":10201,"date":"2011-12-29T17:23:44","date_gmt":"2011-12-29T15:23:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10201"},"modified":"2011-12-29T17:26:21","modified_gmt":"2011-12-29T15:26:21","slug":"neoconservatorii-si-neoeuropenii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/neoconservatorii-si-neoeuropenii\/","title":{"rendered":"Neoconservatorii si neoeuropenii"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Norii si furtunile actualei crize mondiale ne tulbura mereu linistea si perspectivele, politicienii se tot agita caut\u00e2nd solutii, ambitiile dinamizeaza fiecare nou proiect, economistii avizati nu pot \u00eentelege de ce analizele lor competente sunt ignorate, populatiile afectate tot mai grav de experimente care mimeaza tratamente benefice doar pentru mereu aceeasi beneficiari ai speculatiilor bancare reactioneaza amenintator. Ni se spune ca este mai important sa cautam solutii pentru viitor dec\u00e2t sa cautam explicatii si vinovati pentru trecut.<\/strong><\/em><br \/>\nAsa sa fie? Logica si bunul-simt nu se pot \u00eempaca cu acest \u00eendemn. De ce sa plateasca mereu cei nevinovati oalele sparte de adevaratii responsabili? De ce sa fie solidari saracitii cu \u00eembogatitii, care nici macar nu se sfiesc sa obtina noi avantaje tocmai pe seama Crizei? Alte nelamuriri de acest gen, oric\u00e2t de imperios sunt strigate \u00een strada sau \u00een institutii publice, nu sunt tratate doar cu dispretul cuvenit ignorantilor, cu o gama larga de mijloace punitive \u2013 de la noi legi autocratice p\u00e2na la represiuni armate \u2013 sustinute de neoconservatorii de ieri si de azi, de \u00eenfocatii teoreticieni si manageri formati pe principiile Scolii de la Chicago, \u00eendrumati de FMI sau reuniti sub pulpana partidului de dreapta al Popularilor europeni. Scurt si categoric, at\u00e2t unii c\u00e2t si ceilalti, au acelasi slogan: Aceasta e lumea \u00een care traim! Ca va place sau nu, trebuie sa \u00eentelegeti ca protestele st\u00e2ngii risca sa ne \u00eentoarca la odiosul si apusul comunism! Pe toate caile si cu toate mijloacele, orice protest rational, argumentat, \u00eensotit de variante constructive, capabile sa solidarizeze cu adevarat cele mai largi categorii socio-politice, este stigmatizat drept exponent al st\u00e2ngii nefrecventabile.<br \/>\nCred ca nimeni n-ar putea sa ia \u00een serios acuzatiile referitoare la comunismul lui Obama sau negarea liberalismului de catre Francis Fukuyama, teoreticianul tezei despre sf\u00e2rsitul istoriei. Cei care difuzeaza astfel de absurditati sfideaza ridicolul, cu aceeasi non salanta cu care slujitorii bine stipendiati ai puterilor autoritare \u00eencearca sa justifice cele mai stupide decizii ale acestora.<br \/>\nO exemplificare publicistica poate fi respinsa ca insuficienta, precum nici o luminita nu anuleaza \u00eentunericul si nici o floare nu echivaleaza cu primavara. Oric\u00e2ti laureati ai Premiului Nobel, literati, sociologi sau politicieni am invoca, stap\u00e2nii lumii vor continua sa-si apere pozitiile si interesele prioritare. Si totusi, orice luminita poate avea un ecou mult mai important, mult mai durabil, mai concludent dec\u00e2t se banuieste de obicei.<br \/>\nCartea lui Francis Fukuyama \u201eAmerica la rascruce. Democratia, puterea si mostenirea neoconservatoare\u201c ar trebui recitita cu atentie. Cartea, publicata \u00een 2006, \u00eencepe cu motivarea desprinderii autorului de neoconservatorismul agresiv, legitimat \u00een epoca Bush (tatal si fiul), dupa aplicarea ideilor lui Milton Friedman \u00een America de Sud. Dupa 11 septembrie 2011, politica luptei contra terorismului, lansata ca riposta la tragicul si impardonabilul atac ucigas contra turnurilor newyorkeze, simbol al maretiei Americii, a fost sustinuta de cei mai \u00eenfocati promotori ai neoconservatorismului ignor\u00e2ndu-se contestatiile celor care nu acceptau motivatiile referitoare la primejdia rasp\u00e2ndirii armei nucleare. \u00cen locul razboiului rece, \u00een timpul caruia s-a nascut neoconservatorismul, s-a instaurat politica \u00eencingerii razboaielor efective, care sustin interesele marii finante multinationale. S-au invocat patru principii: apararea democratiei, a drepturilor omului; garantia americana a scopurilor morale ale politicii mondiale; scepticismul referitor la capacitatea organismelor internationale de a asigura securitatea mondiala si supravegherea ingineriilor sociale, care pot avea consecinte neasteptate.<br \/>\nAcum se stie clar cum a iesit \u00een evidenta fariseismul primelor doua principii; agravarea celui de al treilea, inclusiv negarea fortei pacificatoare a USA dupa esecurile din Irak si Afganistan; amplificarea ingineriilor sociale si demascarea lor dupa declansarea actualei Crize financiare. Ceea ce nu anuleaza niciuna dintre ambitiile americane care tind sa asigure \u00een continuare rolul prioritar al USA pe plan mondial. Doar ca ascensiunea BRIC si tendintele de constituire a ceea ce se doreste azi a deveni Uniunea statelor europene, cu un rol conducator al Germaniei devin amenintari presante si impun o revizuire a politicii americane. Chiar si realismul optimist al lui Fukuyama este depasit, \u00eensa analizele sale critice contureaza perspective de luat \u00een seama. Iata una dintre ele: \u201eDezvoltarea politica este superioara logic promovarii democratiei. Ea implica elemente cum ar fi constructia statelor si crearea de institutii eficiente; acestea sunt conditii pentru o guvernare democratica, dar nu sunt neaparat democratice \u00een sine\u2026 un stat de drept liberal este initial mai important pentru cresterea economica dec\u00e2t participarea politica democratica.\u201c (\u201eAmerica la r\u00e3scruce\u201c, Editura Antet 2006, p. 114).<br \/>\nEste evident amalgamul de contradictii in adjecto prin care teoreticienii contemporani ai liberalismului excesiv \u00eencearca sa motiveze tendintele autoritariste, profund nedemocratice si paguboase, pe care se \u00eentemeiaza si reformele europene coapte la Bruxelles. Ambitiile neoeuropeiste formulate de tandemul Merkel-Sarkozy nu sunt mai prejos de cele americane. \u00cen aparenta, se cauta un tip de solidaritate financiara, \u00eensa codita diavoleasca a politicilor care-si cauta noi conducatori duri (si nu prea \u00eei gaseste, cum afirma Fukuyama) capabili sa asigure nu doar iesirea din Criza actuala prin asa zise politici democratice&#8230; antidemocratice, este at\u00e2t de vizibila si lipsita de credibilitate populara, \u00eenc\u00e2t labirintul confuziilor accentueaza gasirea unor decizii acceptabile. \u00cen plus concurenta exclusivista a USA sporeste dificultatile politice generale. Un exemplu concludent: imediat dupa anuntarea deciziilor de solidaritate europeana de la Bruxelles din 9 decembrie 2011, Statele Unite au anuntat retragerea a o suta de miliarde dolari din rezervele FMI, ceea ce pare sa zica: fara noi si dincolo de noi nicio decizie nu e viabila!<br \/>\nEvident, prea multa democratie produce indigestii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Norii si furtunile actualei crize mondiale ne tulbura mereu linistea si perspectivele, politicienii se tot agita caut\u00e2nd solutii, ambitiile dinamizeaza fiecare nou proiect, economistii avizati nu pot \u00eentelege de ce analizele lor competente sunt ignorate, populatiile afectate tot mai grav de experimente care mimeaza tratamente benefice doar pentru mereu aceeasi beneficiari ai speculatiilor bancare reactioneaza&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/neoconservatorii-si-neoeuropenii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Neoconservatorii si neoeuropenii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6970,2360,4286,6969],"class_list":["post-10201","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-crize-mondiale","tag-fmi","tag-neoconservatori","tag-neoeuropeni"],"views":2119,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10201","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10201"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10201\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10201"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10201"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10201"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}