{"id":10195,"date":"2011-12-29T17:17:08","date_gmt":"2011-12-29T15:17:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10195"},"modified":"2011-12-29T17:20:17","modified_gmt":"2011-12-29T15:20:17","slug":"o-propunere-edilitara-monumente-pe-roti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-propunere-edilitara-monumente-pe-roti\/","title":{"rendered":"O propunere edilitara: monumente pe roti"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Auzita \u00een autobuzul 335 la traversarea Pietei Charles de Gaulle: \u201eIe-te c-au luat farfuria gaurita\u201c. Rondul vegetal gol confirma disparitia monumentului. Putea fi interesanta ideea aceea de disc bombat din arama, cu conturul usor alungit, amplasat pe muchie si perforat cu romburi alcatuind o cruce. Poate ca \u00eentr-un spatiu mai restr\u00e2ns putea insufla oarecare satisfactie artistica. Cine si de ce a amplasat-o \u00een Piata numita Charles de Gaulle, Crucea nefiind de Lorena, doar \u00een meandrele Consiliului municipal se poate afla. Bucuresteanul n-a \u00eent\u00e2rziat sa o porecleasca.<\/strong><\/em><br \/>\nDa, bucuresteanul, rom\u00e2nul nu pregeta sa persifleze monumentele. Baioneta din marmura alba ornata cu sugestia unei cununi de lauri, monument pus sa cinsteasca s\u00e2ngele varsat \u00een fata Comitetului Central (=Piata Revolutiei) a devenit \u201eLa cartoful \u00eentepat\u201c. Ce sa ne mai miram, daca p\u00e2na si simbolul simbolurilor, Coloana infinita din T\u00e2rgu Jiu, a fost poreclita de gorjenii contemporani montarii ei \u201ePu_a lu&#8217; Tatarascu\u201c. O fi exprimat acea ironie numai inaccesibilitatea la avangardismul br\u00e2ncusian sau continea si piperul vreunor rumori comunitare \u00een legatura cu devizul lucrarii (liberalul av\u00e2nd sa se dovedeasca un om politic total, capabil adica de orice), nu mai conteaza. Important e ca monumentele sunt si putine si nici nu impresioneaza. Monumentalitatea la noi seamana cu portretele de pe bancnote, e crispata sau grandilocventa, dar fara fior. Ansamblul de la Moisei al lui Vida Geza este o exceptie, dar o exceptie \u00een lemn. Parca sufletul artistului rom\u00e2n ar deveni inhibat \u00een fata pietrei sau metalului. Paciurea nu se pune pentru ca are teme mitologice.<br \/>\nAceasta inhibitie se trage din \u00eendepartatul iconoclasm bizantin. Pe aici, pe la noi, dezghetul renascentist nu a atins pofta exprimarii tridimensionale pentru ca aceasta pofta nu prea exista. Printre foarte putinele noastre dovezi de consecventa s-a aflat, \u00een mod nefericit, respectul interdictiei \u201esa nu-ti faci chip cioplit\u201c. Artefactele nu-s dec\u00e2t minuscule refulari.<br \/>\nSi totusi nu de traditie sculpturala e \u00een primul r\u00e2nd nevoie. In extremis, nici nu e nevoie de sculptura, e suficient tragismul ad\u00e2nc al unui eveniment. La Batak, \u00een Bulgaria, tine loc de statuie un simplu bustean, o buturuga ca de macelarie. Dar e o buturuga \u00eembibata cu s\u00e2ngele a vreo mie cinci sute de crestini casapiti \u00een bisericuta lor, \u00eentr-o singura zi. Dupa un secol si jumatate parca musteste \u00eenca. Nici noi nu ducem lipsa de tragedii, chiar daca nu ne putem compara cu polonezii, rusii, nemtii, evreii, s\u00e2rbo-croatii sau chiar cu bulgarii. Sf\u00e2rsitul lui Decebal, decapitarea lui Mihai, martiriul Br\u00e2ncovenilor, supliciile lui Dosza, Horea, Closca, scene din progrom (ce sec si expediat e Memorialul Holocaustului!), atitudinea lui Antonescu \u00een fata plutonului de executie (peste vreo 50 de ani vom putea vorbi si de atitudinea lui Ceausescu pus la zid), rezistenta din munti, Canalul, executia lui Patrascanu, Sighetul, Zarca din Aiud ofera teme extraordinare pentru eternizare. (O dovedeste o alta exceptie pozitiva, statuia lui Maniu de l\u00e2nga \u201eCartoful \u00eentepat\u201c). Se pare \u00eensa ca tragicul nu solidarizeaza de la eroi la multime si de la o generatie la alta. Nu retraim convinsi amintirile istoriei. O anumita detasare ne face smecheri p\u00e2na si \u00een fata sanctuarelor. Retrospectiva evenimentelor si contemplarea eventualelor imortalizari artistice nu se \u00eenfioara de credinta sincera ca ai fi putut fi eroul anonim al unei situatii similare.<br \/>\n\u00cencr\u00e2ncenarea \u00een masa este o conditie a monumentalisticii patrunzatoare. Ea transmite forta jertfei, nu traducerea didacticista a acesteia. E frumos Monumentul Ostasului Rom\u00e2n de la Carei (nu chiar ca acela de la vale de Lipova), dar este cam tezist. Nu se compara, o scriu cu regret, cu partizanul \u00een piatra de la Valjevo si nici cu monumentul victimelor de la Kraguevac, ambele din Serbia.<br \/>\nTezismul ostentativ al artei monumentale nu este dec\u00e2t rezultatul transpunerii \u00een piatra, lemn, metal a retoricii politice. Aceasta ia locul inspiratiei si nu are cum sa emotioneze. Chiar abord\u00e2nd teme tragice, retorica politica ram\u00e2ne cel mai adesea comica, \u00een primul r\u00e2nd din cauza ipocriziei ei. Poate si de aceea epoca mai glorioasa a monumentelor autohtone a fost a statuilor neoclasice de politicieni moderni. Mobilau orasele fara sa exprime altceva dec\u00e2t alternanta la putere si o recunostinta de cimitir. E adevarat ca acest tip de monumente \u00een bronz, bucuria porumbeilor, exista \u00een toata Europa, dar \u00een alte parti completeaza zestrea cladirilor sau ruinelor, pe c\u00e2nd \u00een Bucuresti si \u00een orasele Vechiului Regat ele se constituiau ca istoria \u00eensasi. Cu at\u00e2t mai furibunda a fost atacarea si distrugerea lor.<br \/>\nAnii comunismului cominternist au impus moda raderii monumentelor, stergerii memoriei istorice, desfiintarii identitatii nationale. E de mirare prin ce compromis au supravietuit statuile lui Lahovari si C.A. Rosetti; pe Kogalniceanu l-a salvat probabil originea basarabeana. Altoita cu bolsevism, furia iconoclasta a creat un nou hibrid, cel mai absurd, instabilitatea monumentelor. Ce poate fi mai paradoxal dec\u00e2t efemeritatea&#8230; durabilului! Si totusi s-a practicat, si \u00eenca \u00een valuri. Demolarea statuilor \u201eburghezo-mosieresti\u201c a fost razbunata prin insecuritatea monumentelor proletcultiste. Statuile lui Stalin n-au ramas pe soclu dec\u00e2t vreo patru ani dupa moartea sa. Nascute din plenare ale partidului au sf\u00e2rsit strivite de alte plenare. Vorba lui Shelley: \u201eE vesnica pe lume doar schimbarea\u201c.<br \/>\n\u00centre timp autobuzul 335 trecuse de Piata Presei, respectiv pe l\u00e2nga soclul fostei statui a lui Lenin, care, fiind creatia lui Baraschi, a scapat de topitorie si zace \u00een balariile unei curti de margine de oras. \u00cen tumultosul an &#8217;90 am \u00eencercat s-o salvez printr-un articol si am obtinut cel mai naprasnic succes publicistic; mii de exemplare ale ziarului ajunse la Timisoara au fost arse \u00een public, ca pe vremea nazismului. Radicalismul acesta e total neproductiv. Chiar proaste, chiar oribile, chiar nedemne, monumentele contribuie la constiinta nationala fie si rusin\u00e2nd. Penibilul pastrat la vedere poate fi la fel de educativ ca mistica si ceremoniile la monumentele venerate. Pe frontispiciul unei catedrale din Brno, pe la jumatatea \u00eenaltimii, se desprinde din \u00eenvalmasala baroca statueta constructorului cu pantalonii-n vine, arat\u00e2ndu-si fundul edililor carpanosi. Nimeni nu s-a g\u00e2ndit s-o demoleze.<br \/>\nHistrionismul nu e strain de arta monumentelor nici \u00een alte parti. Centrul vechi al Bratislavei \u00eesi datoreaza o parte din farmec personajelor sale din bronz argintiu amestecate printre pietoni p\u00e2na la confundarea cu ei. Un maniac al fotografiei se iteste cu aparatul sau demodat de dupa un colt de cladire, un vagabond iese dintr-un canal, alti doi oameni argintii, tot \u00een marime naturala, sed la taclale pe o banca&#8230; Artistic, sunt kitsch, dar naturaletea amplasarii creeaza o comuniune plina de caldura a trecatorului cu urbea.<br \/>\nC\u00e2nd 335 a luat curba de la bulevardul Ficusului, am auzit a doua stire: \u201eCica s-a sinucis Cocosatul\u201c. Ulterior aveam sa aflu ca tragicul sf\u00e2rsit e al patronului restaurantului cu cei mai faimosi mici din tara, \u201eLa Cocosatu\u201c si nu al vestitului grataragiu care a dat numele localului. Acesta continua sa-nv\u00e2rta mititeii pe gratar.<br \/>\nFara sa vizitez vreodata localul si sa-i gust reputatele produse, am o stima aparte pentru acest profesionist. Mai \u00eent\u00e2i pentru dezinvoltura cu care si-a asumat defectul fizic. Apoi pentru stradania de a-si transforma porecla \u00een renume. De asemenea, pentru un anume tip de constiinta a propriei valori, aceea care nu se leaga de calitatile naturale, ci de vointa omului de a-si alege un domeniu oarecare \u00een care sa straluceasca prin performanta. \u00cen sf\u00e2rsit, pentru ceva pe care probabil ca nici el nu cunoaste, ori daca stie, \u00eenseamna ca e un adevarat erou. Cifoza toracica de care sufera provoaca o mare disfunctie respiratorie. Plam\u00e2nii cocosatilor au nevoie de mai mult aer curat, fumul, chiar si de mititei, le e \u00een mod sigur fatal. Asadar, avem un erou al muncii sale. Cu patetism ridicul (dar efemeritatea statuilor nu e ridicula?) putem spune ca acest stahanovist al mititeilor face cu fiecare tava un pas spre eternitate.<br \/>\nDaca ne g\u00e2ndim la felul cum a vazut Lucian Pintilie finalul \u201eScrisorii pierdute\u201c la Bulandra \u2013 \u00een fum de mititei \u2013 si la faptul ca solutia sa regizorala a fost receptionata ca disidenta subtila, ne trezim \u00een plina simbolistica nationala. Si atunci, de ce sa nu-i facem si Cocosatului un monument, aplecat constiincios peste gratarul lui, ca un miner care sapa coc\u00e2rjat \u00een ad\u00e2ncuri? Ar fi o provocare pentru sculptori si o iesire din tiparele \u00een care tot n-am produs cine stie ce p\u00e2na acum.<br \/>\nRedarea sculpturala a fumului este doar aparent o dificultate. Monumentul odata realizat, poate fi completat cu o instalatie de fumigatie continua, asa cum arde flacara eterna la Morm\u00e2ntul ostasului necunoscut din Aleksandrovskii Sad (\u201eNumele tau e necunoscut, dar gloria ta este eterna\u201c).<br \/>\nStatuia ar fi unica \u00een lume, at\u00e2t ca tema c\u00e2t si ca realizare plastica. Neav\u00e2nd conotatii politice, ideologice sau geopolitice, ar putea sa scape de furia demolarilor sau translarilor. Amplasarea celorlalte ram\u00e2ne precara. De aceea propun ca, de acum \u00eenainte, toate monumentele, cu exceptia statuii Cocosatului, sa fie construite pe roti. Cum a fost Calul Troian. Sa poata fi scoase la vedere ori ascunse \u00een functie de cine-i la putere. Nu s-ar mai risipi at\u00e2ta fantezie, material si manopera, iar cu timpul am putea deprinde si oarecare interes pentru dainuire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Auzita \u00een autobuzul 335 la traversarea Pietei Charles de Gaulle: \u201eIe-te c-au luat farfuria gaurita\u201c. Rondul vegetal gol confirma disparitia monumentului. Putea fi interesanta ideea aceea de disc bombat din arama, cu conturul usor alungit, amplasat pe muchie si perforat cu romburi alcatuind o cruce. Poate ca \u00eentr-un spatiu mai restr\u00e2ns putea insufla oarecare satisfactie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-propunere-edilitara-monumente-pe-roti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O propunere edilitara: monumente pe roti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6967,6966,6968],"class_list":["post-10195","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-farfuria-gaurita","tag-la-cartoful-intepat","tag-monumente-din-bucuresti"],"views":1435,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10195","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10195"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10195\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10195"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10195"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10195"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}