{"id":10191,"date":"2011-12-29T17:14:50","date_gmt":"2011-12-29T15:14:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10191"},"modified":"2011-12-29T17:15:45","modified_gmt":"2011-12-29T15:15:45","slug":"calea-de-urmat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calea-de-urmat\/","title":{"rendered":"Calea de urmat"},"content":{"rendered":"<p>Privim inapoi la cei 21 de ani trecuti si in buna parte irositi si macar acum, in ceasul al doisprezecelea, ar trebui sa ne intrebam unde si de ce s-a gresit! A avut loc atunci, la sf\u00e2rsitul celui de-al noualea deceniu al veacului trecut, o mare rasturnare. Posibilitatea care n-a existat cu patru decenii mai inainte, c\u00e2nd marile puteri anglo-saxone n-au avut energia si chiar puterea de a impune celui de-al treilea partener dintre invingatorii celui de-al Doilea Razboi Mondial respectarea Cartii Atlantice pe care o proclamasera, acum a fiintat! Ar fi fost posibil sa se redeschida contenciosul problematic si sa se dea alte si noi si mai ales drepte solutii. Pentru unii, un astfel de lucru s-a realizat, dar numai pentru unii si n-a fost cazul nostru!<br \/>\nMult dezbatuta si de unii at\u00e2t de nedrept contestata ridicare a natiunii rom\u00e2ne prin care s-a pus capat unui regim de dictatura in decembrie 1989 a avut loc si poate desfasurarea ei nu ne-a satisfacut pe deplin si nici n-a implinit toate asteptarile unor puteri din afara. Poate unele planuri au fost dejucate prin desfasurarea evenimentelor, dupa cum nu provocarile din afara in toate sensurile s-au impus dominant. Rezultantele au fost diferite de cele asteptate si pentru noi, dar si pentru unii din afara.<br \/>\nO cucerire certa \u2013 in limitele nou dominantei \u201ecorectitudini politice\u201c! \u2013 a fost rec\u00e2stigarea libertatii individuale si a posibilitatii de a ne exprima opiniile, dar, pe de alta parte, ca tara am pierdut neat\u00e2rnarea noastra, dreptul de a decide in probleme cruciale. Fara indoiala, este vorba de un proces la scara mondiala sau cel putin europeana, dar el ar trebui sa rezulte din consultari, dezbateri, concesii reciproce, ceea ce uneori a avut loc, c\u00e2nd cei in cauza au stiut sa-si impuna dorinta si vointa \u2013 cazul Poloniei, intre altele \u2013 dar alteori n-a fost vorba dec\u00e2t de o constr\u00e2ngere sau de o acceptare sub presiune, chiar c\u00e2nd se afisa un sur\u00e2s pe buze\u2026.<br \/>\nMai grav, ne-am oferit cu m\u00e2inile legate, accept\u00e2ndu-ne soarta ca mieii dusi la sacrificare! Dar la aceasta s-a adaugat o componenta si mai grava. N-am fost in stare ca prin selectia naturala a alegerilor sa deosebim gr\u00e2ul de neghina si am cultivat mai ales neghina! Unde ne sunt barbatii politici de felul celor care au construit si aparat o Rom\u00e2nie si n-au avut ca prima grija propria lor stare materiala? C\u00e2ti dintre oamenii de valoare ai acestei tari apartin clasei politice si care este procentajul celor putini aflati in aceasta situatie fata de ceilalti?<br \/>\nMai grava, pe l\u00e2nga lipsa de competenta la foarte multi, este lipsa de corectitudine. Coruptia, foloasele necuvenite, fraudele, totdeauna existente intr-un fel sau altul, n-au avut niciodata proportiile atinse astazi la scara nationala. Tara vedem unde a ajuns, spitalele se inchid, scoli se inchid, salariatii si pensionarii si-au vazut restr\u00e2nse salariile si pensiile, dar, paradoxal, in ceea ce priveste cei ce fac politica, ne intrebam care este starea materiala a celor mai multi astazi, in comparatie cu cea pe care o detineau c\u00e2nd s-au angajat in atare activitate?!<br \/>\nDar revenind la starea tarii, constatam o teribila saracire a averii ei. A avut loc un mare jaf, ale carui proportii n-au mai fost niciodata atinse. La rasturnarea dictaturii, visteria era dotata cu c\u00e2teva miliarde de dolari, datorii nu existau, este drept ca economia nu se infatisa corespunzator. Dar industria nu era o \u201egramada de fier vechi\u201c. Ea avea componente competitive la scara mondiala si situatia unitatilor afectate de o neinlocuire corespunzatoare a aparaturii lor de catre regimul lui Ceausescu putea fi indreptata prin investitii proprii sau prin colaborare, in conditii favorabile si demne, cu investitori straini.<br \/>\nIn agricultura, s-a acceptat daca nu incurajat, distrugerea unei intinse retele de irigatii si a at\u00e2tea gospodarii colective, care ar fi putut fi transformate in societati pe actiuni, au fost nimicite. Modalitatile de restituire a bunurilor pe nedrept insusite de regimul comunist si asa-numita privatizare au oferit un teren propice marelui jaf. Ma intreb, daca am face astazi recensam\u00e2ntul acestor bunuri, c\u00e2te vom constata ca se gasesc in m\u00e2inile fostilor detinatori sau a urmasilor lor si c\u00e2te au fost folosite ca, in schimbul unor preturi de nimic, sa ajunga in m\u00e2inile unor noi latifundiari? Si c\u00e2ti urmasi fictivi sunt astazi beneficiari ai unei averi necuvenite cu complicitatea unora sau altora dintre autoritati? Un control onest al restituirii in foarte multe localitati ar demonstra jaful la scara nationala, inlesnit de altfel printr-o legislatie parca facuta spre a inlesni acest lucru!<br \/>\nLichidarea averii statului \u2013 avere care reprezenta un garant al existentei tarii! \u2013 concesii acordate pe nimic, setea de a vinde orice si a scoate bani din orice, a dus la o saracire nejustificata si paguboasa. Ma mai intreb care a fost si este folosul a multor regii, forma noua, care, in nu putine cazuri nu da rezultatele asteptate si reprezinta o cale de rasplatire a unor \u201eobligatii politice\u201c. Care a fost si este folosul fondului Proprietatea pentru masa celor indrituiti a fi despagubiti?<br \/>\nFara indoiala, apartinem astazi, in conditiile mondializarii si ale apartenentei la Uniunea Europeana, unui complex proces mondial economic, de circulatie libera, dar cei care reprezinta statul au datoria de a apara averea comuna a comunitatii, de a nu lasa sa se ajunga ca investitorii si bancile din afara sa fie stap\u00e2nele unei economii intr-o tara care si-a c\u00e2stigat neat\u00e2rnarea inca cu aproape un veac si jumatate in urma! Nu poate fi fireasca o instrainare de atari proportii, c\u00e2nd bancile autohtone n-au mai ajuns sa detina dec\u00e2t c\u00e2teva procente din acest sector at\u00e2t de important al economiei.<br \/>\nDar lucrurile au capatat o infatisare si mai grava in actualele circumstante mondiale si europene. De data aceasta, suntem prinsi si intr-un v\u00e2rtej care ne impune stap\u00e2nire de sine, organizare inteleapta facuta de oamenii cei mai competenti in fiecare domeniu, mai las\u00e2nd politica si conflictele deoparte macar p\u00e2na trec marile primejdii si de asemenea demnitate si daruire catre interesul tarii. O reformare a atitudinii noastre, a fiecaruia si mai ales a celor care si-au asumat raspunderi actuale sau viitoare pentru comunitate este mai mult dec\u00e2t necesara. Sa ne comportam ca cetateni solidari ai tarii si a marilor ei interese si nu ca entitati individuale, egoiste si rupte de trecut, prezent si viitor!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Privim inapoi la cei 21 de ani trecuti si in buna parte irositi si macar acum, in ceasul al doisprezecelea, ar trebui sa ne intrebam unde si de ce s-a gresit! A avut loc atunci, la sf\u00e2rsitul celui de-al noualea deceniu al veacului trecut, o mare rasturnare. Posibilitatea care n-a existat cu patru decenii mai&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calea-de-urmat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Calea de urmat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-10191","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1420,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10191","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10191"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10191\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10191"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10191"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10191"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}