C\u00e2nd capitalismul a fost comparat cu regimurile comuniste, printre argumentele ce demonstrau irefutabil superioritatea celui dint\u00e2i se regasea si libertatea ca forma suprema de manifestare si ca deziderat al omului in lume. Libertatea de a protesta vizavi de orice forma de derapaj al puterii politice (care prin definitie corupe), libertatea cuv\u00e2ntului (Kierkegaard precizase, cu multi ani in urma, ca omul, desi a avut mereu la indem\u00e2na libertatea g\u00e2ndului, s-a raportat mai mult la libertatea cuv\u00e2ntului), libertatea de asociere si intrunire, iata tot at\u00e2tea forme aflate la indem\u00e2na omului ce traieste in societati organizate pe principiul democratiei de nuanta capitalista, in consecinta, a omului liber.
\nTimpurile pe care le traim ne ofera noi perspective ale unei asemenea viziuni idilice. Senzorialo-olfactiv primim input-uri ca ne aflam intr-o stare de reverie si ca poate visul nu e tocmai asa frumos. C\u00e2nd lucrurile (economic vorbind) evolueaza dinamic, libertatea sugerata de capitalism pare ca nu ne intereseaza foarte mult (c\u00e2nd totul este bine si poti participa activ la ritualurile pietei si te poti infrupta din bunurile ei, mai are rost sa-ti pui probleme metafizice?). Odata cu ciclurile de criza putem sa observam, insa, linistiti fata h\u00e2da a capitalismului si tot arsenalul represiv care se pune in miscare pentru a-l proteja de cei care-l contesta. Cu siguranta, vajnicii aparatori ai democratiei, fiinte ce se vor grabi sa apere orice, numai sa aiba in minte ideea ca sunt si ei utili cumva (in felul asta s-au trezit, inainte de 1989, si aparatori din oficiu ai comunismului, desi nimeni nu le ceruse asta), se vor grabi sa-i acuze repede pe acei ignari care fabuleaza despre libertatea aglutinata si le vor aminti de gulagurile comuniste. Felul acesta de argumentatie ne-ar demonstra ca meciul, chipurile, este jucat si nu mai are rost sa incercam sa modificam scorul. Numai ca vom neglija, de data aceasta, o atare perspectiva si vom merge mai departe.
\nIn Statele Unite, miscarile de protest ofera material suficient pentru a putea sa diagnosticam starea de libertate. Ok, oamenii pot sta in strada, pot ocupa parcuri, gradini, se pot campa in fata institutiilor bancare si birocratice si pot protesta, dar c\u00e2t? O zi? E decent. O saptam\u00e2na? E inca bine. O luna? Nu, ca le bruiaza libertatea celorlalti, asa inc\u00e2t pot fi invitati ceremonios sa plece la casele lor. Daca nu asta le este dorinta, atunci dimensiunea politieneasca a statului represiv isi exerseaza atributiile democratice. Asa inc\u00e2t cetatenii „liberi” pot fi batuti, anchetati, amendati (cu datele lor de identificare pastrate in registrele politiei) deoarece si-au permis sa atenteze la libertatea celorlalti, a celor multumiti si linistiti in societatea lor. Ca o paranteza, se mai vorbeste inca, la noi in Rom\u00e2nia, pe un ton pl\u00e2ngacios-ceremonios, despre iunie 1990, dar cei care fac acest exercitiu nu-si dau seama c\u00e2t de caraghiosi pot fi. In democratia imaginata de Ion Iliescu, acei protestatari au putut contesta puterea, in Piata Universitatii, aproape doua luni intregi, inclusiv dupa ce alegerile generale fusesera c\u00e2stigate de FSN. Mai putin imaginativa dec\u00e2t cea de azi, puterea de atunci a maturat piata cu batalioane de mineri care, chipurile, se aratau deranjati de impasul in care se afla democratia iliesciana. Daca ar fi fost mai cerebrali ar fi trebuit sa aduca dubele militiei, bastoanele de cauciuc, gazele lacrimogene, tunurile cu apa, si piata ar fi fost curatata c\u00e2t de repede, fara consecinte dramatice. Neinventivi, au apelat la mineri care, chipurile, aparau democratia incipienta, si mitologia Pietei Universitatii a fost gata.
\nRevenind la SUA, c\u00e2tiva studenti asezati linistiti pe aleile unui campus universitar s-au trezit cu niscai politisti pe cap, atenti sa nu se int\u00e2mple nimic, dar absolut nimic notabil. Cu mult calm, un politist a folosit spray-ul lacrimogen. Imaginile, scandaloase, cu un student stropit din belsug cu gaze iritante au st\u00e2rnit protestul organizatiilor civice (presa si-a facut din plin datoria). Ce a au raspuns oficialitatile politienesti acuzate de un asemenea comportament de un dezolant abuz? Singura explicatie oferita a fost aceea ca imaginile publicate in presa, cu politistul agres\u00e2nd un student folosindu-se de gazele iritante, au fost niste fake-uri trucate in photoshop, drept dovada ca militia de pretutindeni dispune de resurse inepuizabile de nesimtire.
\nIn Marea Britanie, o t\u00e2nara, Farah Al-Nahda, a fost arestata la una din manifestatiile londoneze (protestul de la Millbank). Datele ei sunt acum la dispozitia politiei, asa inc\u00e2t, atunci c\u00e2nd se anunta vreun protest, in cutia postala a tinerei apare o scrisoare trimisa de politie, o misiva care o anunta sa stea calma acasa, sa nu mai faca prostiile din trecut, sa devina un cetatean decent si-si scoata din cap ideea protestului impotriva puterii politice sau economico-financiare (pentru mai multe detalii accesati http:\/\/www.guardian.co.uk\/commentisfree\/2011\/dec\/07\/police-student-protest-letters-met). E drept, metodele folosite de internele britanice nu sunt brutale, dar in fond ele conduc catre acelasi scop final: disciplinarea totala a societatii.
\nIn Rom\u00e2nia, tembelismul autoritatilor devine starea de normalitate. O societate anemica, anesteziata total, incapabila sa articuleze o oarecare forma de dizidenta fata de puterea politica si financiara, este tratata cu tot dispretul cuvenit de c\u00e2inii de paza ai simulacrului de democratie ce ne este dat spre folosinta. C\u00e2tiva tineri abstrasi din concertul simfoniei ingalate a societatii rom\u00e2nesti isi imagineaza lumi de normalitate si, drept consecinta, se instaleaza la universitate sa ne arate noua, celorlalti, mult prea ocupati cu treburile noastre zilnice, insemnari pe cartoane despre drepturile omului (era ziua internationala a drepturilor omului). Dar inocenta lor nu st\u00e2rneste simpatia autoritatilor. Primaria capitalei nu este interesata sa le acorde dreptul logic la libera exprimare (refuza sa ofere un petic de h\u00e2rtie care sa le dea legitimitate, desi in legea nu face asemenea precizari si nu acorda nimanui, nici primariei, oricare ar fi ea, vreun drept de veto) si, in consecinta, apar militienii (intr-un numar exagerat si totdeauna dispusi sa foloseasca forta daca este nevoie). Urmeaza ritualul binecunoscut: rasp\u00e2ndirea manifestantilor, amenda piperata (pentru o mai atenta orientare pe viitor) si dispretul fata de cetatenii care, in fond, ii platesc pe acesti jandarmi. Ceea ce surprinde nu este regresul inregistrat in cele doua decenii de asa-zisa libertate, partea neplacuta vine din faptul ca nimeni nu mai pare interesat sa se revolte in fata unor astfel de forme de corupere a democratiei. Puterea este infailibila, este legitimata democratic, atunci ce dracului mai vreti? Oamenii se misca in ritmul dictat de lumea bunurilor, treburile lor sunt aranjate in ordinea unei luni pline de cadouri (decembrie, luna cumparaturilor si a doamnelor cochete si frumos aranjate pentru petreceri dizgratioase, desacralizarea lumii s-a produs mai demult), ce rost mai au acesti tineri zbuciumati si pe deasupra si foarte putini?
\nS-a scris ca impasul democratiei vine pe mai multe cai (spre exemplu, J. K. Galbraith si M. Lipset au produs pagini frumoase pe aceasta tema). De pe acum o putem contabiliza si pe aceasta din urma, mult exacerbata in vremurile noastre: dispretul si sc\u00e2rba puterii politice pentru propriii cetateni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd capitalismul a fost comparat cu regimurile comuniste, printre argumentele ce demonstrau irefutabil superioritatea celui dint\u00e2i se regasea si libertatea ca forma suprema de manifestare si ca deziderat al omului in lume. Libertatea de a protesta vizavi de orice forma de derapaj al puterii politice (care prin definitie corupe), libertatea cuv\u00e2ntului (Kierkegaard precizase, cu multi… Cite\u0219te mai mult »Capitalism si libertate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[4493,6965,6358],"class_list":["post-10186","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-capitalismul","tag-libertatea","tag-regimurile-comuniste"],"views":1684,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10186","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10186"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10186\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10186"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10186"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10186"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}