In \u201eClipa\u201c lui Dinu Sararu, un magazin cultural plin ochi de academicieni si profesori universitari, prozatorul Dumitru Radu Popescu scrie o lunga pledoarie pentru a-si sustine propunerea pe c\u00e2t de insolita, pe at\u00e2t de senzationala: inaugurarea unui muzeu numit Roata, \u201eun muzeu-parc-mausoleu-cimitir cu statuile gunoaielor neamului rom\u00e2nesc\u201c! Cine ar fi conform opiniei marelui nostru prozator cei demni sa fie insirati pe aceasta veritabila Alee a Recunostintei Vesnice, acei rom\u00e2ni a caror amintire sa nu mai piara si sa ram\u00e2na pururi vie in mintea acelora p\u00e2nditi de uitare, caci, nu-i asa, \u201esi uitarea-i scrisa in legile-omenesti\u201c? \u201eNoi, de obicei \u2013 argumenteaza autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c \u2013 prezentam in manuale, in carti, in reviste personalitatile eroice ale secolelor, intemeietoare de neam, pastratoare ale traditiei stramosesti… Stefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Batr\u00e2n, Traian, Decebal, Br\u00e2ncoveanu, Vlad Tepes, Horea, Closca si Crisan… Foarte bine! Dar nicaieri nu int\u00e2lnim in cuprinsul geografiei noastre o statuie a tradatorilor de tara, a criminalilor sau macar un cimitir al calailor! Aceasta nedreptate ce li se face acestora ar trebui sa ne puna pe g\u00e2nduri.\u201c Cine uita nu merita \u2013 zicea marele istoric, el insusi tras si ucis pe \u201eroata\u201c istoriei. Dumitru Radu Popescu isi incepe sirul eroilor ce merita sa populeze \u201emuzeul\u201c pe care-l propune cu tragedia Br\u00e2ncovenilor t\u00e2r\u00e2ti sub sat\u00e2r de chiar rudele si apropiatii lor, rom\u00e2ni dintr-o familie la fel de celebra ca si aceea din care au ales sa-l dea mortii sub iatagan turcesc pe Constantin Br\u00e2ncoveanu si fiii lui, domnul care \u201enu si-a tradat religia, nu s-a aliat unei alte credinte…\u201c Este vorba despre, cu titlul altui mare scriitor rom\u00e2n, \u201ev\u00e2nzarea de frate\u201c, despre pacatul tradarii ce insoteste ca o umbra neagra toata istoria rom\u00e2neasca. Si, fireste, nu numai ea: dramaturgia inspirata de c\u00e2ta istorie stia marele Shakespeare este si ea plina de tradari, v\u00e2nzari de frate, calai si executii. Dar prea vorbim mereu despre istoria altora, uit\u00e2nd-o pe a noastra si uit\u00e2nd chiar felul si cauza mortii cumplite a Br\u00e2ncoveanului: d\u00e2nd vina pe altii, pe Turcia, pe Europa, pe America sau pe locuitorii din Insula Pastelui. Numai pe noi nu. Coincidenta face sa fi participat zilele trecute la o lansare a unei carti, un roman inspirat de tragedia Br\u00e2ncovenilor. Evenimentul avea loc in Casa Scriitorilor, plina de scriitori, despre care in genere se spune ca sunt ochii, urechile si memoria natiunii si a lumii pe care o descriu. Asa si este. Si totusi, ca un facut, evoc\u00e2nd tragedia Br\u00e2ncovenilor, vechiul refren, emblematic pentru o anume forma de uitare autocomandata sau la ordin, s-a facut binisor auzit: la chinuirea si uciderea martirilor br\u00e2ncovenesti, se mentiona, erau prezenti si priveau cu nesimtire istorica si inumana reprezentantii la Stambul ai Europei, dar, ca de at\u00e2tea ori inainte si dupa aceea, Europa privea surda si muta crima care se petrecea. Nu e tocmai asa. Europa, se mai poate spune, amutise de uimire, nu-i venea sa-si creada ochilor si isi pierduse glasul si puterea de intelegere in fata unei nelegiuiri despre care s-a tacut si se tace indesat: v\u00e2nzarea de frate, tradarea ce nu vine din cer, de peste mari si tari, ci chiar de sub patul tau si dintre ai tai, frati, veri, unchi sau nepoti. Stolnicul Constantin Cantacuzino, stralucitul carturar si unchiul voievodului sugrumat ca at\u00e2tia altii la Edikule este cel care i-a dat un br\u00e2nci puternic imping\u00e2ndu-i pe Br\u00e2ncoveanu si pe fiii lui in bratele omor\u00e2torilor lor. \u201eDar de ce \u2013 zice retoric prozatorul extraordinarei propuneri din \u201eClipa\u201c \u2013 nu prea facem vorbire despre apropiatii sai, care au devenit invizibili c\u00e2nd o m\u00e2na de turci l-au ridicat din palat?! Si de ce nu prea facem vorbire nici despre barbatul care l-a dat plocon turcilor, unchiul sau, stralucitul carturar?! C\u00e2nd vine vorba de Vlad Tepes nu uitam sa-l poreclim Dracula \u2013 ca si cum tragerea in teapa ar fi fost un patent al sau, nu al dragalasilor cadinofili!… A, Stefan cel Mare \u2013 era un mare muiercea! Si asa mai departe. Da… Dar despre marii nostri ticalosi tacem m\u00e2lc!\u201c Sa spun, in treacat, ca scriitorul isi face lui si altora o nedreptate si ca schita literara a unui asemenea \u201emuzeu\u201c, bestiariu al marilor ticalosi despre care \u201etacem m\u00e2lc\u201c, totusi exista: o gasim in romanele lui Augustin Buzura si Nicolae Breban, in Albala lui George Balaita, o aflam in Pat\u00e2rlagele sau in T\u00e2rguvechi din romanele lui D. R. Popescu, in spatiul unor \u201eprovincii\u201c imaginare unde incape cam toata populatia activa si de activisti a Rom\u00e2niei Mari de dupa razboi. E lumea din \u201eF\u201c, din \u201eO bere pentru calul meu\u201c, din \u201eV\u00e2natoarea regala\u201c si din celelalte, o lume rasturnata, amestecata si stricata de \u201eturbarea care intrase in sat\u201c si care sterge aproape orice distinctie intre victime si calai, intre prevaricatori si onesti slujbasi ai datoriei publice, intre procurori si inocenti, intre v\u00e2nzatorii de frate si fratii vitregi, intre mincinosi si avocatii adevarului. O lume in care doar calul Misu \u2013 ecou indepartat al satirei atroce a lui Swift \u2013 reabiliteaza sinceritatea si se mai face trompeta adevarului ascuns de oamenii indobitociti la propriu de \u201eturbare\u201c si innebuniti de frica: de la asasinul Moise, asasinat el insusi de femeia furata altuia, continu\u00e2nd cu Galatioan, Costica Teavalunga, Calagherovici si p\u00e2na la matahalosul Celce, ucigasul ciobanului traditional, toti acestia formeaza lungul cortegiu al posibililor figuranti in \u201emuzeul\u201c de ceara imaginat de prozatorul nostru. Insa ideea insolitului muzeu, deloc imaginar, al v\u00e2nzatorilor, ticalosilor, calailor si executorilor fara impotrivire se pare ca i-a fost inspirata de exemplul chinezesc: \u201eEu as indrazni sa identific extraordinara evolutie a Chinei cu o scena emblematica vazuta intr-un cimitir din singura tara din lume care ar merita sa aiba pe cer o luna a ei! Da, mi s-a aratat intr-un cimitir morm\u00e2ntul unui viteaz si important imparat, care, tradat de un apropiat al sau, a fost ucis de dusmanii sai. Int\u00e2mplari cu tradatori destoinici au devenit in istorie o banalitate. Insa in cimitirul acela din China banalitatea tradarii a capatat ceva sublim: in prelungirea morm\u00e2ntului imparatului ucis, la picioarele imparatului ucis, cum am mai putea spune, era ingropat trupul tradatorului. Ca sa nu fie niciodata uitat. Timpul sa nu-l desparta in veci pe cel tradat de tradatorul sau. Chinezii sa-i descopere mereu impreuna. Si-i descopera zilnic, si-si spun parerea. Scuip\u00e2nd\u201c. Grija chitailor pentru complexitatea istoriei si a modurilor de a o face uitata il determina pe D. R. Popescu sa le propuna \u201eeminentilor istorici sa ma sprijine in demersul infiintarii macar a unui cimitir cu statuile tradatorilor, hotilor, criminalilor si calailor autohtoni \u2013 daca nu se pot realiza, din cauza crizei economice mondiale, pe tot cuprinsul tarii, mai multe mausolee intru nemurirea acestor gunoaie emblematice\u201c. Sa intoarcem asadar roata, d\u00e2ndu-i \u201eRotii\u201c sansa de a ne tine treaza memoria pun\u00e2ndu-i pe omor\u00e2torii eroilor la picioarele celor omor\u00e2ti \u2013 iata esenta propunerii, simbolice nici vorba, pe care o face scriitorul nostru. Desigur, rostul \u201eRotii\u201c, adica al spunerii taioase, apasate, drepte si obiective a adevarului apartine istoricilor, ei fiind aceia ce pot inchipui prin scrierile lor nepartinitoare \u201emuzeul\u201c visat de prozator. Primul nume invitat in muzeul sau este al lui Bicilis, \u201eca s-o luam de la stramosul Decebal! \u2013 cel ce le-a dezvaluit romanilor r\u00e2ul in ad\u00e2ncul caruia fusese ascuns aurul dacilor. Bicilis, desigur, ar merita macar un bust din aur\u201c. Al doilea ar fi inconfundabilul Anton din Sebes Alba, calaul care i-a tras pe roata pe Horea, Closca si Crisan, ultimul deja mort c\u00e2nd fu tras pe roata. A ramas celebru acest Anton din Sebes pentru cerbicia cu care s-a luptat apoi sa-si c\u00e2stige drepturile cuvenite meseriei si muncii sale: \u201epentru munca depusa in m\u00e2nuirea rotii, intru tocarea trupurilor lui Horea, Closca si Crisan a primit o suma cu care putea sa-si cumprere 7 boi la t\u00e2rgul de la Cioara\u201c. Un alt Anton, Silovita, urmeaza in propunerea celor impinsi de prozator pe Aleea Recunostintei Vesnice: este cel ce a cerut, sub sematura proprie, arestarea si condamnarea lui Maniu si Bratianu. Ar urma multi. V\u00e2nzarea de frate e o meserie veche pe care istoria rom\u00e2nilor a ilustrat-o din belsug si cu perfectionari ce-ar face-o comparabila, de n-ar jigni onoarea acesteia, cu cea mai veche meserie din lume… Au intrerupt evenimentele din decembrie in urma cu douazeci si unu de ani cariera prodigioasei meserii a v\u00e2nzarii de frate? In loc de raspuns la aceasta intrebare tulburatoare si aproape inexprimabila am sa evoc un moment din impresionantul interviu pe care marele actor Radu Beligan i l-a acordat dnei Eugenia Voda. Cum a parasit actorul conducerea Teatrului National? Condamnat la \u201emoarte civila\u201c: a fost dat afara. De cine? De unul din marii lui pretuitori p\u00e2na cu o zi inainte de producerea \u201eevenimentelor\u201c, daca nu chiar si in ziua c\u00e2nd, ca un frate iubitor, l-a dat afara din Teatru. Intelept precum patricianul Cherea, consilierul lui Caligula din piesa antitotalitara a lui Camus pe care marele nostru actor il \u201ejucase\u201c magistral intr-un spectacol de pe vremea regimului totalitar, Radu Beligan, cu umor rece si trist, a sur\u00e2s povestind cu vorbele \u201ev\u00e2nzatorului\u201c sau demiterea dintr-un post in care, cu un pret imposibil de masurat, asigurase ani in sir protectia si supravietuirea demna a primei scene teatrale a tarii de sub domnia unui urmas t\u00e2rziu si pipernicit al complexului dictator Caligula. Exista insa in piesa lui Camus un personaj cu mult mai detestabil dec\u00e2t dictatorul: libertul lui Caligula, anume Helicon, adevaratul cinic al piesei, omul care nu are de ales si nu vrea sa mai aleaga, mizantrop profund si cea mai neagra intruchipare a relei constiinte a lui Caligula, interpretat genial, daca nu ma insel, de Gheorghe Cozorici in cheia actoriceasca a bufonului perfect. Acest libert, Helicon, v\u00e2nzatorul cinic prin vocatie irepresibila si mare talent, ocupa un loc proeminent in istoria trecuta si prezenta a unui segment fruntas al societatii rom\u00e2nesti. Mai mult dec\u00e2t Caligula, el isi merita cu prisosinta locul in muzeul Roata \u201ecu statuile gunoaielor neamului rom\u00e2nesc\u201c propus de prozatorul Dumitru Radu Popescu. Neamul libertului, al lui Helicon, este mare. Este chiar inepuizabil. Matahalos si bonom, acopera mereu scena actualitatii trag\u00e2nd toate sforile ca sa ajunga la muzeu. La muzeul \u201eRoata\u201c …
\nP.S. Pastrez in minte o imagine de nesters: intr-o dimineata din decembrie ’89, a doua sau a treia dupa evenimente, ne pomenim convocati de noul ministru care-si luase de c\u00e2teva ore postul in primire. Cu o voce fioroasa ne spuse flutur\u00e2ndu-ne sub ochi editia speciala in doua pagini din noul ziar pe care-l scoteam in acele zile tulburate: \u201ePriviti, domnilor, \u2013 ca \u201etovarasi\u201c nu se mai purta \u2013 pe ce se risipeste h\u00e2rtia poporului! Scapasem de un cenzor, aparuse altul \u2013 acelasi Helicon, noul libert ce si-l astepta pe Caligula. Si Caligula a venit: nu unul, ci trei. I-a servit bine pe toti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In \u201eClipa\u201c lui Dinu Sararu, un magazin cultural plin ochi de academicieni si profesori universitari, prozatorul Dumitru Radu Popescu scrie o lunga pledoarie pentru a-si sustine propunerea pe c\u00e2t de insolita, pe at\u00e2t de senzationala: inaugurarea unui muzeu numit Roata, \u201eun muzeu-parc-mausoleu-cimitir cu statuile gunoaielor neamului rom\u00e2nesc\u201c! Cine ar fi conform opiniei marelui nostru prozator… Cite\u0219te mai mult »Neamul lui Helicon<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1135,734,3059,6964],"class_list":["post-10181","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-clipa","tag-dinu-sararu","tag-dumitru-radu-popescu","tag-muzeul-roata"],"views":1340,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10181","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10181"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10181\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10181"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10181"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10181"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}