{"id":10174,"date":"2011-12-15T17:25:45","date_gmt":"2011-12-15T15:25:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10174"},"modified":"2011-12-15T17:26:48","modified_gmt":"2011-12-15T15:26:48","slug":"roland-garros-mon-amour-32","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-32\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (32)"},"content":{"rendered":"

S-a \u00eentamplat pe 25 mai 2008. El avea sa joace pentru ultima oara pe Centralul de la Roland Garros. Eu priveam pentru prima oara din tribunele impresionantului stadion de tenis Philippe Chatrier. \u00centre noi doi, nici o legatura. Poate, doar pasiunea comuna fata de sportul alb. Si, fireste, admiratia mea fata de un tenisman devenit personaj de legenda, un fel de zeu care, iata, \u00een acea duminica placuta de mai, sub soarele bland al Parisului si sub o cortina celesta de un azuriu neverosimil, rar tulburata de puful unor nori prietenosi, se pregatea sa paseasca \u00een panteonul nemuritorilor, dupa o ultima confruntare \u00een care sansele sale nu erau mai mari decat cele ale cavaleristilor polaci atunci cand au atacat pe caldaramul varsovian giganticele Panzere germane. <\/strong><\/em>
\nGustavo Kuerten. Guga. La el ma refer. Un triplu campion aici, la Porte d’Auteuil, \u00eensa unul iubit ca nimeni altul de publicul parizian, desi omul se nascuse la Florian\u00f3polis, \u00een Brazilia, tara pe care nu a parasit-o decat pentru a intra \u00een clubul select al tenismanilor profesionisti, metamorfozati de voie, de nevoie \u00een globetrotteri. Cu profilul sau de rege angevin, cu buclele sale lungi, blonziu-rosietice, Kuerten pare decupat de pe frontonul de la Notre-Dame, stravechi cruciat germanic ratacit de soarta dincolo de Marele Ocean, \u00een jungla amazoniana. De altfel, si numele lui marturiseste o filiatie nemteasca, una nu tocmai rara \u00een imensul creuzet rasial care este Brazilia. Mai mult decat atat, longilin, suplu si avand o calcatura boema, Guga are o persistenta nota de melancolie \u00een felul \u00een care priveste si surade. Ceva \u00eentre expresia unei dureri retinute si semnul unei bucurii de viata abia strunite. Sau, daca preferati, o medie \u00eentre pronuntarea cuvantului lusitan saudade, care \u00een portugheza metropolitana suna mai \u00eenchis, mai consonantic, \u00een vreme ce \u00een varianta coloniala, latino-americana, are un sunet mai cald si mai rebel.
\nGuga Kuerten. A fost antrenat de un adevarat guru al tenisului carioca, pe numele sau Larri Passos. Larri, scund, bondoc si colocvial, a stiut sa adauge bonomiei patente de care suferea discipolul sau un fel de razboinicie cavalereasca, venita din alt timp istoric. Priviti unul alaturi de celalalt, este clar ca imaginea evoca un celebru cuplu literar, dar din Spania, Sancho Panza si Don Quijote de la Mancha. Si tot asemenea lui Sancho, Larri este \u00eentelept, echilibrat, tonic si devotat. Si tot asemenea eroului din romanul lui Cervantes, Guga este sensibil, visator, brav si retoric.
\nGuga Kuerten. A castigat de trei ori Roland Garros-ul, cinci competitii din gama Masters si, o data, Turneul Campionilor. La Paris i-a dovedit \u00een finala pe spaniolul Sergi Bruguera, \u00een 1997, pe suedezul Magnus Norman, \u00een 2000, apoi pe un alt iberic, Alex Corretja, \u00een 2001. La Lisabona, \u00een giganticul Pavilion Atlantic, purtat pe sus de entuziasmul portughezilor, urmasii pionierilor care au \u00eentemeiat Brazilia, Guga s-a impus \u00een Masters Cup, \u00een anul 2000, cu victorie \u00een finala la Andre Agassi, cel care, \u00een partida din grupa, \u00eel dominase, pentru ca \u00een semifinala Kuerten sa dovedeasca o alta legenda ianchee, pe Pete Sampras. El a terminat acel an pe primul loc al ierarhiei ATP, fiind primul sud-american ce izbuteste o asemenea performanta, noroc pe care Guillermo Vilas \u00een 1977, si Marcelo Rios, \u00een 1998, nu l-au avut. \u00censa dincolo de reperele statistice ale rezultatelor, ceea ce ramane \u00een amintirea iubitorilor de tenis de pretutindeni este eleganta nefireasca si baletul pe zgura executat de un ins de peste 1,90 metri, semn al unei imaterialitati flagrante, asemanatoare elfilor din trilogia lui Tolkien. Guga a fost un poet al tenisului, desigur, cel din urma, fiind genul de sportiv pe care merita sa-l asezi langa icoana eroilor care au marcat istoria sportului alb.
\n\u00cen 2008, Guga aproape ca nu mai avea clasament. El ocupa, \u00een saptamana 19-26 mai, locul 1141 mondial. Revenise, sau \u00eencercase sa o faca, dupa cateva interventii chirurgicale la sold. Tentative lovite de esec. Tocmai de aceea campionul brazilian a ales Grand Slam-ul parizian si wild-card-ul oferit de organizatori pentru o retragere nostalgica, Roland Garros-ul fiind turneul pe care l-a iubit cel mai mult si unde a fost sarbatorit ca nicaieri altundeva.
\n\u00cen acea duminica, situat fiind la masa presei, am asistat la o partida stranie, \u00eentre fostul \u201erege al locurilor\u201c si un francez \u00een vana, mult mai tanarul si, desigur, mult mai sanatosul Paul-Henri Matthieu, pe vremea aceea ocupand pozitia a 14-a mondiala. Ca era un tenisman demn de atentie o atesta si \u00eensotirea sa de atunci cu Mats Wilander, fost mare campion si excelent pedagog \u00eentr-ale tenisului, care era convins ca poate face din Paulo, cum era dezmierdat nominal de compatrioti Matthieu, un sportiv de Top Five.
\nPartida ca atare nu a avut istoric \u2013 si nici nu putea sa aiba. Am admirat, pe de o parte, siguranta si pragmatismul galului, care a dorit (si a si reusit) sa termine repede ostilitatile, iar, pe de alta parte, eleganta, stralucirea si metafizica unui tenis din alte vremuri \u2013 cat \u00eel priveste pe Guga. S-a impus, natural, Paulo, scor 6-3 6-4 6-2, dar cred ca mingile divine i-au apartinut \u00eentr-o mai mare masura cavalerului carioca. \u00cen tribuna, foarte multe figuri creole si \u00eenca si mai multe drapele braziliene. Pancarte cu inscriptii de amor si etern devotament fata de Guga. Iar cireasa de pe tort a constituit-o echipamentul pe care l-a \u00eembracat Kuerten, galben-albastru, ca atunci, \u00een 1997, cand, venit de pe locul 64 ATP, el l-a surclasat pe dublul laureat de la Roland Garros, Sergi Bruguera. A fost ca un fel de \u00eenchidere a cercului, Guga depunand omagiu, prin tinuta, joc si atitudine, publicului care a facut din tenismanul brazilian un fiu iubit. Si tot ca atunci, \u00een 1997, Guga s-a asezat pe spate \u00een praful zgurei pariziene, exact \u00een centrul unei imense inimi desenate pe sol cu rama rachetei. A stat culcat astfel cateva clipe, cu ochii \u00eenchisi si surazand. Era felul lui de a-si lua ramas bun de la propria-i viata de campion, de la un destin care s-a dovedit si generos, si crud \u00een acelasi timp. Gustavo Kuerten. Guga. 25 mai 2008, Paris.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S-a \u00eentamplat pe 25 mai 2008. El avea sa joace pentru ultima oara pe Centralul de la Roland Garros. Eu priveam pentru prima oara din tribunele impresionantului stadion de tenis Philippe Chatrier. \u00centre noi doi, nici o legatura. Poate, doar pasiunea comuna fata de sportul alb. Si, fireste, admiratia mea fata de un tenisman devenit… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (32)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[720],"class_list":["post-10174","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-roland-garros"],"views":1268,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10174","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10174"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10174\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10174"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10174"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10174"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}