{"id":10169,"date":"2011-12-15T17:23:06","date_gmt":"2011-12-15T15:23:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10169"},"modified":"2011-12-15T17:24:42","modified_gmt":"2011-12-15T15:24:42","slug":"o-noua-sinteza-asupra-mostenirii-stiintifice-a-lui-mihai-pop","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-noua-sinteza-asupra-mostenirii-stiintifice-a-lui-mihai-pop\/","title":{"rendered":"O noua sinteza asupra mostenirii stiintifice a lui Mihai Pop"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Gheorghe Deaconu,<em> Mihai Pop, Discurs despre folclor. Conceptul,<\/em> vol. I, Editura Fantana lui Manole, Ramnicu Valcea, 2007, 158 p.; vol. II Metoda, aceeasi editura, 2008, 207 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen toata perioada sa de glorie profesorala de la jumatatea secolului trecut, despre Mihai Pop s-a spus, cu un loc comun, ca n-are opera scrisa. I se recunoastea eruditia orala, dar reprosul ramanea. Se faceau chiar glume, spunandu-se, de pilda, ca, de vreme ce se ocupa de literatura orala, e normal, cumva, sa se exprime si el tot oral. Se mai stie, de asemenea, ca, la un moment dat, a existat propunerea sa fie primit la Academie. Cand \u00eensa propunerea a ajuns la conducerea Academiei \u2013 si dl Iordan Datcu poate depune marturie \u2013 oricat s-au straduit colaboratorii sai sa-i \u201eacopere\u201c asa-zisa lipsa a operei scrise, replica lui Iorgu Iordan \u2013 mi se pare \u2013 a fost prompta: \u201eDa, draga, da&#8217; opera scrisa, cartile unde sunt?\u201c Si asa era: Mihai Pop, dezinteresat \u00een genere de cele lumesti-trecatoare, nestatornice, nu-si stransese textele scrise si publicate totusi, cum se face de obicei, \u00eentre copertile unei carti. Se zice ca esecul l-a afectat, dar echilibrul psihologic ardelenesc l-a ajutat sa treaca fara dramatizari inutile peste si sa mearga mai departe.<br \/>\nAceasta perspectiva neconvenabila asupra Profesorului s-a modificat radical cand \u00een anii 1997-1998, Nicolae Constantinescu si Alexandru Dobre i-au adunat articolele \u00een doua volume de \u201eFolclor romanesc\u201c, Editura Grai si Suflet \u2013 Cultura\u00a0 Nationala, 1998, 358 p. vol. I, 356 p. vol. II, si, postum, (Mihai Pop s-a stins \u00een anul 2000), vol.III, Editura Universitatii Bucuresti, 2007, \u00eengrijit de Nicolae Constantinescu, Adrian Stoicescu si Rodica Zane, Pretata de Nicolae Constantinescu, 192 p. (cu 2-3 reluari din primele doua volume). Oricum, cum aflam din Nota asupra editiei la acest al III-lea volum, lista lucrarilor semnate de Mihai Pop ramane incompleta, ceea ce \u00eenseamna ca o editie \u00eentregita a scrierilor Profesorului nu exista \u00eenca. Primele doua volume au si un caracter omagial, Mihai Pop \u00eemplinind, atunci, venerabila varsta de 90 de ani. Datorita acestei \u00eemprejurari, Profesorului i s-a \u201esmuls\u201c un \u201eCuvant \u00eenainte\u201c care se \u00eencheie astfel: \u201eAcum, cand ma uit la sumarul acestor doua volume, cuprinzand peste 700 de pagini, nici nu-mi vine sa cred ca eu am scris si am publicat atata, fiindca toata viata mea m-am ferit sa scriu si sa public cu toptanul, zicandu-mi ca si \u00een putine randuri poti spune multe, daca ai ce spune.\u201c (vol. I, p.VI). Nu credem ca e nevoie de vreun comentariu.<br \/>\nAceste trei volume format mare reprezinta, datorita felului inteligent \u00een care au fost alcatuite de catre editori, prima sinteza a mostenirii stiintifice lasate de Mihai Pop, mai ales daca avem \u00een vedere \u201ePrefata\u201c lui Nicolae Constantinescu la volumul al treilea, intitulata \u201eMihai Pop \u2013 arhitectura operei\u201c. Mai trebuie \u00eensa mentionate cartile separate publicate de autorul \u00eensusi: \u201e\u00cendreptar pentru culegerea folclorului\u201c, Bucuresti, CSCA (Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta). ICED (Institutul de Cercetari Etnologice si Dialectologice), 1967, 111 p.; \u201eObiceiuri traditionale romanesti\u201c, Bucuresti, CCES (Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste), ICED, 1976, 192 p. (ed. a II-a revazuta. Postfata de Rodica Zane, Bucuresti, Editura Univers, 1999, 232 p.); \u201eFolclor literar romanesc\u201c (curs universitar \u00een colaborare cu Pavel Ruxandoiu, primul asiatent al profesorului), Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1976 (editia a II-a 1978; editia a treia 1991). Ca el sa vada ca ideea potrivit careia Mihai Pop era un erudit fara opera scrisa era o prejudecata, sa amintim, \u00een treacat macar, ca numai cu un an \u00een urma dl Zoltan Rost\u00e1 a descoperit si a publicat sub titlul \u201eVreau si eu sa fiu revizuit\u201c (Editura Paideia, 2010, 416 p.) 4 ani de publicistica politico-culturala sub pseudonimul Petre Buga.<br \/>\n\u00cen fine, sa revenim la obiectul propriu-zis al acestui articol. Cu textele lui Mihai Pop adunate dupa cum am vazut, unul dintre discipolii sai foarte apropiati, Gheorghe Deaconu, si-a propus sa realizeze un demers deopotriva analitic si sintetic asupra celei mai mari parti din mostenirea stiintifica lasata de Magistru. Cartea poarta titlul si are datele bibliografice precizate deja la \u00eenceputul articolului. Proiectul editorial al lui Gheorghe Deaconu se \u201estructureauza \u2013 dupa propria-i marturisire \u2013 \u00een trei \u201erituri de trecere\u201c: conceptul, metoda, stiinta\u201c, avand drept scop sa reconstruiasca \u201emodelul semiotic al folclorului \u00een viziunea lui Mihai Pop\u201c (vol.I, p.6).<br \/>\n\u00cen primul volum, asadar, autorul \u00eesi propune sa lamureasca, dupa cum se mentioneaza pe coperta, conceptul de folclor \u00een gandirea Profesorului, elaborat de-e lungul catorva bune decenii. Volumul al doilea urmareste sa decupeze cat mai exact metoda lui Mihai Pop \u00een culegerea, clasificarea si interpretarea folclorului. \u00cen fine, volumul al treilea ar trebui sa-si propuna conturarea stiintei, \u00eeinteleasa ca relatie \u00eentre intenttiile cercetatorului si asteptarile destinatarului. Din pacate, acest al treilea volum, din motive independente de vointa autorului, n-a aparut \u00eenca. \u00a0\u00a0\u00a0 E interesanta, mai \u00eentai, \u00een demersul lui Gheorghe Deaconu, pozitionarea lui ca autor fata de obiectul cercetarii sale: doctrina lui Mihai Pop asupra folclorului. Se porneste de la asertiunea Profesorului ca \u201efiecare text are un context. Si are si un subtext, si atunci trebuie sa mai citesti si printre randuri, ca sa poti sa \u00eentelegi\u201c. De aceea, textele semnate de Mihai Pop reprezinta invarianta, iar demersul lui Gheorghe Deaconu varianta, sau, \u00een alti termeni, invarianta \u00eel reprezinta pe creator, iar varianta pe interpret. Aceasta pozitionare a autorului nu se contureaza, \u00eensa, \u00eenca din primele pagini numai din dorinta, oarecum vanitoasa, de a vehicula cu orice pret termeni teoretici de specialitate: langue, parole, metalimbaj etc. Masurile de precautie pe care si le ia autorul vin si din \u00eemprejurarea ca Mihai Pop \u201enu ne da acest concept de-a gata, perfect si definitiv, ci \u00eel construieste treptat, din perspective multiple, cu metodologii diferite si operand cu instrumente tot mai rafinate.\u201c (vol. I, p. 106). Ce ar \u00eensemna ca Profesorul \u00eesi \u201econstruieste treptat conceptul?\u201c Nimic altceva decat ca acesta trebuie extras, dedus dintr-o diversitate aproape concertanta de surse: studii, articole, interventii, cursuri universitare, referate la teze de doctorat etc., la care se adauga un fapt de circumstanta: toate acestea, \u00een functie, din pacate, si se stransoarea mai sufocanta ori mai laxa a chingii ideologice. (Nu \u00eentamplator Nicolae Constantinescu \u00eesi subintituleaza \u201ePrefata\u201c la vol. III din \u201eFolclor romanesc\u201c de Mihai Pop, \u201eIdei fondatoare si zgura ideologica\u201c). E \u00eendreptatita, de aceea, afirmatia lui Gheorghe Deaconu: \u201eConceptia lui Mihai Pop despre folclor este o invarianta concretizata \u00eentr-o multime de variante, aidoma sistemului de performare \u00een folclor\u201c (vol. I, p. 106).<br \/>\nCu pregatirea sa teoretica temeinica (amintesc ca fusese, \u00eentre altele, elevul lui D. Gusti), Mihai Pop a \u00eenteles ca metodologia cercetarii textelor si contextelor folclorice e \u00een continua miscare si \u00eembogatire, diversificare etc. Aceasta este, credem, talcul primului capitol al vol. I al demersului lui Gh. Deaconu, \u00een care gasim titluri si subtitluri precum:\u00a0 \u201eFormarea. Acumulari si experiente\u201c, \u201eScoala istorico-filologica\u201c, \u201eScoala formala rusa. Cercul lingvistic de la Praga\u201c, \u201eStructuralismul\u201c, \u201eSemiotica\u201c etc. De aceea spunem ca Gh. Deaconu, propunandu-si sa refaca unitatea doctrinei folcloristice sigilata de personalitatea lui Mihai Pop din bucati de mozaic sau din piese de puzzle, are pretentia modesta \u2013 chiar daca subtil exprimata \u00een termenii disciplinei respective \u2013 de a nu face sa spuna decat \u201ece \u00eenteleg eu ca \u00eentelege Mihai Pop din folclor\u201c (vol. I, p. 6).<br \/>\nPresupunem ca procedeul de urmarire a cristalizarii doctrinei folclorice M. Pop s-a bazat fie pe reluarea lecturii studiilor Profesorului pentru fiecare volum \u00een parte, fie prin efectuarea unei singure lecturi cu creionul \u00een mana, notand, \u00een trei randurie de fise, cele trei componente care l-au interesat. La aceste \u201escenarii\u201c de lectura, ne-a condus acribia cu care sunt analizate studiile aici \u00een discutie.<br \/>\nDe regula, modalitatea la care recurge Gh. Deaconu pentru a extrage conceptia lui M. Pop despre folclor este, \u00een linii mari, dupa acumulari minutioase, comentarea unui pasaj semnificativ dintr-un studiu, de asemenea semnificativ. De pilda, pentru conceptul de folclor, M. Pop pleaca de la viziunea lui C. Brailoiu, privind cantecul popular, dupa care M. Pop larteste sfera concluziilor sale asupra fenomenului ca \u00eentreg: \u201eCantecul popular \u2013 zice M. Pop \u2013 este deci pentru C. Brailoiu o realitate poetico-muzicala etc.\u201c Citatul se \u00eentinde pe mai mult de o pagina, \u00eenlauntrul caruia Gh. Deaconu atrage atentia, \u2013 \u00eentre parenteze drepte, asupra elementelor caracterizatoare ale conceptului: contextul, semiotica, teoria comunicarii, caracterul formalizat, criteriul pragmatic, contextualitatea, semnul. Urmeaza comentariul autorului, din care citam mai pe larg: \u201eEste un text edificator pentru felul cum \u00eesi construieste Mihai Pop propriile paradigme, formuland si reformuland, explicand si interpretand. Textul este mai mult decat un rezumat si un comentariu. Diascursul \u201ecurge\u201c atat de lin \u00een matca modelului, \u00eencat nu poti sesiza unde se termine \u201evorbirea\u201c unuia si unde \u00eencepe a celuilalt, unde se \u00eencheie varianta \u201eBrailoiu\u201c, devenita model, si unde se deschide varianta \u201ePop\u201c, care si ea va deveni (a devenit!) un model&#8230; Acest text poate fi considerat paradigma Brailoiu-Pop a folclorului. Interpretul devine el insusi creator, precum \u00een performarea textului folcloric. \u00cenca un argument \u00een sprijinul ipotezei mele ca Mihai Pop este un performator gramaticalizat el traditiei (\u00een cazul de fata, al traditiei stiintifice).\u201c (vol.I. pp.l08-l09).<br \/>\n\u00cen volumul al doilea, procedeul e oarecum acelasi: dupa analiza minutioasa\u00a0 (parcursul a peste l00 de pagini) a studiilor din care urmeaza sa extraga metoda cercetarii, \u00een sensul cel mai larg, a folclorului, Gh. Deaconu recurge la doua procedee (dupa propria-i marturisire): \u201edeconstructia textelor care compun \u201ediscursul asupra metodei\u201c (vol.II, p.l39), dupa care urmeaza, evident, reconstructia. Cercetand textele Profesorului \u00een latura lor metodologica, autorul constata \u201edespartirea tot mai marcata de metodele traditionale, de fatura descriptiva, si aplicarea consecventa a metodelor bazate pe tipologie, analiza si modelare, \u00een multiplele lor varietati categoriale, structurale, semantice, logico-matematice etc.\u201c (vol.II, p.145). Urmeaza un citat \u00een care se cristalizeaza, sintaga cu sintagma, aceasta metoda. Aici merita toata atentia un lucru peste care nu ne putem permite sa trecem, si anume faptul ca autorul observa cu justete ca metoda elaborata de M. Pop \u00een textele avute \u00een vedere e ferita cu subtilitate de pericolul dogmatizarii, \u201e\u00eencremenirii\u201c ei, prin \u201e\u00eendeplinirea unei serii de conditii \/ cerinte obligatorii\u201c si anume: mobilitate si flexibilitate, continuitate si \u00eennoire si orientare pragmatica.<br \/>\n\u00cen legatura cu metoda, Gh. Deaconu mai recurge la un procedeu revelator si anume la \u201eO paralela metodologica\u201c. Comparand \/ paralelizand \u201e\u00cendreptar pentru culegerea folclorului\u201c al lui M. Pop, din 1967, cu \u201eMetoda de cercetare a folclorului\u201c a lui Ovidiu Barlea, din 1969, autorul atrage atentia asupra punctelor de convergenta sau de divergenta \u00eentre felul cum cele doua mari personalitati ale folcloristicii noastre gandesc conceptul de metoda \u00een cercetarea folclorului. Ni s-a parut, fara sa recurgem la o aritmetica meschina, ca cele mai multe sunt punctele de convergenta, mai ales ca Gh. Deaconu precizeaza: \u201eMentiunea ca Ovidiu Barlea \u00eesi dateaza Prefata: decembrie 1967 si ca a consultat, \u00een cursul elaborarii propriului studiu, lucrarea lui M. Pop (dovada stand cateva note pe marginea ei) este semnificativa\u201c (vol.II, p.147).<br \/>\nSingura deosebire majora \u00een formularea celor doua metode puse \u00een paralela este constatata la nivelul discursului. \u201eDiscursul lui Ovidiu Barlea, zice Gh. Deaconu, cu toata armatura sa scientista, este, sub raport conceptual si, mai ales metodologic, un discurs de sfarsit de secol XIX, cu unele anticipari din prima jumatate a secolului XX, adica un discurs traditionalist, conservator, defazat daca-l raportam la contextul stiintific european si chiar autohton de la finele anilor \u201860. Discursul lui Mihai Pop este un discurs modern, novator, articulat organic la \u201emostenirea\u201c stiintifica autohtona si europeana \u00een materie, sincronizat cu orientarile si paradigmele stiintei mondiale a momentului si, mai mult, construit \u00een mod pragmatic pe cunoasterea si promovarea acestor orientari \u00een studiul stiintific romanesc.\u201c (vol.II, p.157). Mai sunt, evident, si alte divergente, asupra carora se va reveni \u2013 suntem siguri \u2013 \u00een vol. al III-lea, asa cum ni se promite, de altfel, ca \u201e\u2026pornind de la asertiunea semiotica, \u2026pot fi corelate, pe plan metodologic, intentiile cercetatorului cu asteptarile destinatarului\u201c. (vol.II, p.147).<br \/>\nCeea ce \u00eenseamna ca nu ne ramane decat sa asteptam aparitia acestui al treilea volum, demersul lui Gh. Deaconu asupra \u201eDiscursului despre folclor\u201c al lui Mihai Pop fiind socotit de noi, cum spuneam, drept a doua sinteza majora a mostenirii stiintifice lasate de cel mai de seama Profesor de folclor de la jumatatea secolului trecut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gheorghe Deaconu, Mihai Pop, Discurs despre folclor. Conceptul, vol. I, Editura Fantana lui Manole, Ramnicu Valcea, 2007, 158 p.; vol. II Metoda, aceeasi editura, 2008, 207 p. &nbsp; \u00cen toata perioada sa de glorie profesorala de la jumatatea secolului trecut, despre Mihai Pop s-a spus, cu un loc comun, ca n-are opera scrisa. I se&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-noua-sinteza-asupra-mostenirii-stiintifice-a-lui-mihai-pop\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O noua sinteza asupra mostenirii stiintifice a lui Mihai Pop<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6963,6962,4233],"class_list":["post-10169","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-discurs-despre-folclor-conceptul","tag-gheorghe-deaconu","tag-mihai-pop"],"views":2455,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10169","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10169"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10169\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10169"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10169"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10169"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}