Cred ca de foarte multe ori \u00een ultima vreme ati fost sunati la telefon de catre angajati ai bancilor din Rom\u00e2nia, pentru a vi se oferi facilitati, care mai de care mai \u201etentante\u201c. E criza si toti \u00eencearca sa \u00eesi atraga c\u00e2t mai multi clienti, cu oferte deosebit de \u201egeneroase\u201c, \u00een special acelea care propun \u201edescoperiri\u201c de salariu, de la trei p\u00e2na la zece ori remuneratia persoanei abordate. Nu am de g\u00e2nd sa comentez capcana pe care asemenea oferte o reprezinta, contractul odata semnat oblig\u00e2ndu-i la dob\u00e2nzi exorbitante pe beneficiarii de fonduri virtuale, manevrate prin tentantele carduri de scos bani din pereti. Dar n-ar strica sa va \u00eempartasesc o savuroasa conversatie pe care am avut-o, nu de mult, cu o angajata a unei astfel de banci, una faimoasa (banca, nu angajata). Mai \u00eent\u00e2i am observat pe ecranul telefonului meu un numar ciudat, despre care n-aveam habar. L-am ignorat, dar insistentele cu care s-a repetat apelul m-au facut sa raspund \u00een cele din urma. M-a \u00eent\u00e2mpinat o voce suava, cu pregnant accent moldovenesc, si nu stiu de ce mi-am imaginat ca trebuia sa-i apartina unei blonde. S-a prezentat si-a \u00eenceput sa turuie (acesta e cuv\u00e2ntul) mecanic, fara nicio inflexiune \u00een glas. Am avut senzatia ca stau de vorba cu un robot (o robotica, de fapt, si nu stiu de ce mi-o imaginam blonda). N-am putut sa strecor nici macar o interjectie. Dupa c\u00e2teva zeci de secunde, care mi s-au parut o eternitate, am auzit un oftat, apoi, \u00een sf\u00e2rsit o inflexiune: \u201eSe pareri aveti?\u201c Am crezut ca mi-ati pus un robot si nu am fost prea atent, zic. Nu-mi place sa vorbesc cu masinariile, \u00eemi cer scuze. \u201eNu-i suparari, pot sa ripiet\u201c. A, nu, nu va deranjati, ceva-ceva am prins. Ce descoperire de salariu \u00eemi oferiti? \u201ePai, dipindi si salariu aveti. Dac\u00ee aveti piesti 2000 di ieuro, va dau zece salarii, daca ie sub, atunsi doar trei salarii, \u00eentelejeti\u201c? Sigur ca \u00eenteleg. Ceea ce nu pricep e unde gasiti dumneavoastra bugetari cu salariul de peste 2000 de euro? M-as angaja si eu. \u201ePai, uni s\u00e2nteti angajat?\u201c La Filarmonica \u201eGeorge Enescu\u201c. \u201eAaaaaa!\u201c. A urmat o pauza destul de lunga. Ati lesinat? \u201eA, nu, nu, o clipit\u00ee doar s\u00ee gata… Am notat \u00een fisa dumniavoastra\u201c. Am deja o fisa? \u201ePai, nu vrieti\u201c? Ba sigur ca vreau, dar o vreau pe aia cu zece salarii. \u201eAaa, pai nu ie cum vriau io. Or sa socoata sefii miei. Mai bini, stiti se, trimit m\u00e2ni un curier cu formularu?, trebuie sa-l semnati, dar dumniavoastra sa aveti o copie di bulietin s-o adeverint\u00ee di salariu si pi urm\u00ee mai vorbim\u201c. Bine, domnisoara, zic, astept curierul. \u201eMultamiesc, pi cur\u00e2nd\u201c. Entuziasmul din vocea ei m-a facut sa cred ca am fost primul client care, nu numai ca-i daduse atentie, dar mai si acceptase oferta. Bine\u00eenteles ca am uitat complet de conversatia mea cu domnisoara aceea care, nu stiu de ce, dar eram sigur ca e blonda. Dupa c\u00e2teva zile, am vazut iarasi pe ecranul telefonului mobil numarul acela ciudat si mi-am adus brusc aminte de ea. Trebuia sa ma tin de cuv\u00e2nt, doar eram un angajat serios, asa ca am raspuns. Ea era, vocea de Chisinau, parca din ce \u00een ce mai blonda. \u201eBuna ziua, io s\u00e2nt, di la banc\u00ee\u201c. Am crezut ca ati uitat de mine. \u201eVai di mini, s\u00ee poati? Aveti h\u00e2rtiili?\u201c Am tot ce mi-ati cerut. Am fost foarte cuminte. \u201eDac-ar fi toti ca dumniavoastr\u00ee…\u201c Ati ajunge sefa de departament. \u201eBine ar fi, dar la noi e pi pili\u201c. Pai ce, dumneavoastra n-ati avut \u201epili\u201c ca sa va angajati? \u201eBa da, cum sa nu, da’ m-o paras\u00e2t\u201c. Ce magar, unde mai \u00eent\u00e2lneste el o blonda ca dumneavoastra? \u201eAsa-i, da? di uni stiti ca-s blond\u00ee\u201c? Intuitia, pur si simplu. \u201eAaaa, si dragut! Stati ghini cu intuitia\u201c. Da, e mare de tot. C\u00e2teodata ma sperii de ea. \u201eAoleo, asa mari-i\u201c? Pai, nu v-am dovedit? \u201eBa, s-\u00eenc\u00ee cum! Stiti se vroiam di la dumniavoastr\u00ee\u201c? Nici prin cap nu-mi trece… ba cred ca stiu. Intuitia, bat-o vina! Doriti sa stiti unde trebuie sa vina curierul. \u201eFantastic, dar chiar s\u00eentieti grozav, cred ca s\u00eentiti paranormal, asa-i\u201c? Sigur, si fac pariu ca nu stiti sa scrieti numele strazii. \u201e Doua secundi, va rog, p\u00e2n\u00ee la strada, as vrea sa mai virific o data datili dumniavoastr\u00ee. Ati z\u00e2s ca lucrati la Filantropica? Brusc, mi s-a pus un nod \u00een g\u00e2t. Am lovit cu pumnul \u00een cel mai apropiat perete si mi-am revenit. Vorbeam cu cea mai blonda dintre blonde. Iertati-ma, zic, dar v-am pierdut. Ce ati \u00eentrebat? \u201eLucrati la Filantropica, nu\u201c? Da, la Filantropica. \u201eS\u00ee a cui ati zis ca \u00eei Filantropica aista\u201c? A lui George Enescu. \u201eCari Georgi\u201c? Enescu, un prieten de-al meu, nu-l stiti dumneavoastra. \u201eAaaaa, se prieten aveti! O sa ajungeti sef\u201c. Suntem parteneri. \u201eA, pai di se nu spunieti? Trimit atunsi formularu? pientru zece salarii\u201c. Asa sa faceti. \u201e Auz\u00e2ti, da’ Georgi asta e ala, nu\u201c? Ala e. \u201eMama, si tari! \u00censeamna ca s\u00e2ntieti selibatar\u201c. Deloc, zic, sunt \u00eensurat. \u201eVreau sa z\u00e2c ca s\u00e2ntieti bogat rau di tat\u201c. A, \u00een sensul asta sunt, \u00eentr-adevar, celibatar. \u201eIegzact, s\u00e2ntieti bun, domnulie! Acuma va rog sa-mi spunieti s\u00ee strada s-am terminat\u201c. Strada Franklin, nr.1. \u201eAoleu, cum s\u00ee scrie\u201c? Ce v-am spus? E clar ca sunt paranormal. \u201e\u00cemi cer scuzi, da? io nu prea cunosc strazile\u201c. Pai, si cum ajungeti acasa? \u201eA, ma urc \u00een mietrou, se lichiesc usili s\u00ee c\u00e2nd se desprind a treia oara, cobor. O iau pi undi iesa toata lumea s\u00ee gata. Stau chiar \u00een statie\u201c. Pe cuv\u00e2nt? Si nu va deranjeaza \u201eg\u00e2lseava\u201c sau autobuzele? \u201eEi, am z\u00e2s si io asa. Blocu-i la doua aruncaturi di bat\u201c. La doua, nu la una? \u201eFara zabava, am aruncat io\u201c. Aruncati cu batul? \u201eAm glumit s\u00ee io, doar cunoasteti z\u00e2cala, nu? Adica-i imidiat, l\u00e2ng\u00ee statie. Stau la parter\u201c. Asta e bine, nu va mai \u00eencurcati cu liftul. \u201eStiu, doar ca trebui sa dau s\u00ee io bani pientru lift. Asa-i aici-sa, la Bucuresti. Ma ajutati sa scriu\u201c? Sa vin p\u00e2na la dumneavoastra? \u201eNu, domnulie, sa-mi spuneti pi litiri\u201c. F r a n- kapa- l i n.\u00a0 \u201eParc\u00ee n-ati z\u00e2s asa: Francapalin\u201c. Nu, domnisoara, kapa e o litera. Stiti alfabetul? \u201eChiar asa? Stiu ca voi r\u00e2dieti di noi, astia di la Chis\u00e2nau, ca socotim cu abacu?, da-i mai s\u00e2gur asa, sa stiti\u201c. Pai, atunci e simplu: \u201ek\u201c e imediat dupa litera \u201ej\u201c. \u201eA, \u00eei s\u00e2mplu. Deci, Franklin, nr 1, nu?\u201c Bravo, nota 10! \u201eSi dragut s\u00e2ntiti, multamiesc. Atunsi \u00eei clar, lucrati la Filantropica lu’ Georgi Ienescu, pi strada Franklin, nr. 1\u201c. Exact. Toate cele bune. \u201eNuma? o clipit\u00ee, va rog. Pi uni vini asta? O sa-l trimit pi var-miu si nis? el nu prea stii prin Bucuresti\u201c. \u00centeleg ca aveti o afacere de familie. \u201eA, nu, domnu’ sela, stiti dumniavoastr\u00ee, m-o lasat, da? ni mai videm din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, asa ca l-am angajat si pe var-miu\u201c. Bravo, vad ca va descurcati. \u201eMai am o sora si doi frati. Cum fac 18 ani, \u00eei aduc si pe ei, pi urm\u00ee ma-nsor\u201c. Vad ca sunteti si dumneavoastra celibatara. \u201eEi, la niviel mai micut, asa, nu ca dumniavoastr\u00ee, da’ ma diescurc. Desi, uni sa vin\u00ee\u201c? La Ateneu. \u201ePai, nu la Filantropica\u201c? Tot aia e. \u201eAa, bini, da’ pi undi-i\u201c? \u00cen Piata Palatului. \u201eAoleu, se complicat! Nu-i usor s-ajunji la un selibatar. Lasati, ca se discurc\u00ee el. Va suna c\u00e2nd ajunji\u201c. Mi-a facut mare placere sa vorbesc cu dumneavoastra si\u2026 casa de piatra, c\u00e2nd va veni vremea. \u201eVai, si dulsi s\u00e2ntiti. Sa dea Domnu?! Sa stiti ca nu am vorbit nisiodata cu asa un selibatar. La rividiere\u201c.
\nAm cobor\u00e2t cu pas grabit treptele institutiei, de teama sa nu ma vada careva r\u00e2z\u00e2nd de unul singur. Dar, cum de ce ti-e teama nu scapi, am dat nas \u00een nas cu directorul, dl. Cristian Mandeal, care tocmai scotea niste bani din aparatul montat strategic, chiar l\u00e2nga iesire. Probabil ca folosea acea \u201edescoperire\u201c de salariu, fiindca, la vremea cu pricina, toti angajatii traiam cosmarul diminuarii lefii cu aproape 50% (si nu cu 25%, ca restul bugetarilor), din motive de sporuri taiate. \u201eVad ca r\u00e2zi de unul singur\u201c, \u00eemi spune, \u00een timp ce trage banii din perete. Am aflat o veste foarte tare, zic, si nu ma pot abtine. \u201eEi, ce bine ca se mai \u00eent\u00e2mpla si lucruri din astea, la ce traim acum…\u201c Am aflat ca sunteti director la Filantropica. \u201eCe Filantropica?\u201c, \u00eentreaba cu jumatate de glas si privirea \u00eencruntata brusc, las\u00e2nd sa-i scape c\u00e2teva bancnote pe jos. Ma aplec dupa bani si-i raspund: A lui George Enescu, \u00eenapoindu-i h\u00e2rtiile, \u00een timp ce d\u00e2nsul \u00eencearca sa schiteze un z\u00e2mbet, crez\u00e2nd, probabil, ca ma tacanisem. \u00cen drum spre iesire, \u00eel asigur ca o sa-i explic mai t\u00e2rziu. Mi-a placut sa-l las complet nedumerit. Dar nu am mai avut ocazia unei explicatii, fiindca membrii orchestrei \u201efilantropice\u201c au hotar\u00e2t, la scurta vreme dupa aceea, sa renunte la dumnealui, ca director, din motive de atitudine nefilantropica. Domnia sa, suparat \u201eca un foc si ca o para\u201c, cum probabil ar fi spus blonda mea de la telefon, a declarat prin toate ziarele ca suntem un \u201ecolectiv de mineri\u201c. De atunci tot astept ca domnul presedinte Ion Iliescu, un meloman veritabil, sa intre \u00een sala de concerte si sa ne multumeasca, cu z\u00e2mbetul sau profilactic, daca asa s-o fi spun\u00e2nd, ca nu mai stiu.
\nBine\u00eenteles ca varul blondei de Chisinau nu a ajuns la mine nici p\u00e2na astazi, dar va asigur ca acea convorbire a fost c\u00e2t se poate de reala\u2026 sau ireala: depinde de ce parte a \u201efirului\u201c esti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cred ca de foarte multe ori \u00een ultima vreme ati fost sunati la telefon de catre angajati ai bancilor din Rom\u00e2nia, pentru a vi se oferi facilitati, care mai de care mai \u201etentante\u201c. E criza si toti \u00eencearca sa \u00eesi atraga c\u00e2t mai multi clienti, cu oferte deosebit de \u201egeneroase\u201c, \u00een special acelea care propun… Cite\u0219te mai mult »\u201eFilantropica\u201c lui George Enescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10162","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":4323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10162","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10162"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10162\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10162"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10162"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10162"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}