{"id":10159,"date":"2011-12-15T17:12:35","date_gmt":"2011-12-15T15:12:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10159"},"modified":"2011-12-15T17:12:59","modified_gmt":"2011-12-15T15:12:59","slug":"in-memoriam-leon-volovici-1938-2011","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-memoriam-leon-volovici-1938-2011\/","title":{"rendered":"In Memoriam: Leon Volovici (1938-2011)"},"content":{"rendered":"<p>\u00cemi este foarte greu sa scriu despre Leon Volovici la trecut. Vestea ca la 1 decembrie a \u00eencetat din viata la Ierusalim m-a \u00eendurerat teribil, mai ales ca pregateam un proiect \u00eempreuna si urma sa ne revedem \u00een februarie \u00een Israel. Stiam ca este bolnav, e adevarat, dar speram ca situatia era sub control, mai ales pentru ca schimbasem c\u00e2teva mesaje cu putine zile \u00eenainte. Ca de obicei, lucra frenetic, \u00eentrerupt din ce \u00een ce mai des de boala, dar depasind cu o forta extraordinara momentele dificile si continu\u00e2nd cu o energie intelectuala pe care noi toti i-o invidiam. La curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een viata culturala rom\u00e2neasca, scriind articole de specialitate, edit\u00e2nd carti, coordonand proiecte, organiz\u00e2nd conferinte, \u00eentretin\u00e2nd o corespondenta bogata cu prietenii sai de pe diverse meridiane, Leon Volovici a reprezentat enorm pentru cunoasterea istoriei evreiesti din Rom\u00e2nia, dar si pentru studierea culturii rom\u00e2ne \u00een general.<br \/>\nDupa mai bine de doisprezece ani de cercetare \u00een domeniul studiilor iudaice si al istoriei intelectualilor pot spune ca, \u00een mod indirect, lui Leon Volovici \u00eei datorez interesul pentru domeniul istoriei culturii evreiesti; studenta la Litere \u00een Rom\u00e2nia, citisem imediat dupa aparitie \u201eJurnalul\u201c lui Mihail Sebastian pe care Leon Volovici \u00eel editase \u00eempreuna cu Gabriela Omat. \u00centr-un vid de cunoastere \u00een privinta istoriei evreiesti, a Holocaustului, cartea a generat multiple reactii si polemici nesf\u00e2rsite, suficient ca sa atraga interesul tinerilor crescuti \u00eentr-o cultura istorica trunchiata. Ca urmare, studiile mele postuniversitare, masteratul si doctoratul, desfasurate \u00een Marea Britanie si Ungaria pe parcursul mai multor ani, au pornit de la acest moment de lectura si, apoi, dupa ce am reusit sa \u00eel cunosc personal si sa descoperim multe puncte comune \u00een traiectoriile noastre de cercetare si \u00een perspectivele asupra temelor de lucru, am apreciat \u00eentotdeauna observatiile si \u00eendrumarile sale.<br \/>\n\u00cen volumul sau memorialistic \u201eDe la Iasi la Ierusalim si \u00eenapoi\u201c, Leon Volovici \u00eemi face cinstea de a ma considera un prieten, alaturi de alti colegi de-ai mei din domeniul cercetarii istoriei si al studiilor iudaice precum Claudia Ursutiu, Grigore Buda, Stefan Ionescu sau Ana Barbulescu. Si nu greseste, nici nu exagereaza. Delicatetea, generozitatea si deschiderea extraordinara catre generatia t\u00e2nara de cercetatori \u00eei erau specifice si faceau deseori, din pacate, nota discordanta cu mediul intelectual (si mai ales academic) destul de scortos din Rom\u00e2nia si chiar din strainatate \u00een care relatiile student-profesor erau clar delimitate nu doar simbolic, ci si formal. Leon Volovici a stiut sa eludeze acest lucru si sa contruiasca relatii armonioase si afective profunde cu oamenii din jur. Faptul ca \u201etrebuie sa discutam critic despre orice si oricine\u201c, ca puteam aborda ca \u00eentre prieteni orice subiect de cercetare, ca axioma autoritatii ultime ca \u201eprofesorul are dreptate\u201c nu functiona pe pilot automat si ca \u00eeti puteai argumenta opiniile at\u00e2ta timp c\u00e2t erai \u00eenzestrat sa o faci, ca primeai un sfat la orice dilema profesionala si chiar personala a \u00eensemnat o investitie extraordinara \u00een tineri, mai ales ca toti am fost constienti si am apreciat profund acest dar special primit. Sustinerea de care ne-am bucurat din partea lui, bucuria cu care ne \u00eempartaseam realizarile si cu care construiam proiecte \u00eempreuna, nobletea cu care ne punea \u00een lumina ne-au marcat, multora, debuturile si chiar carierele. \u00cen plus, prezenta lui Leon Volovici ne-a ajutat sa slefuim un spirit de echipa si trainice relatii de prietenie, sa lucram \u00eempreuna si sa ne sustinem, indiferent pe ce continent am ales sa lucram; din nou, t\u00e2nara generatie de cercetatori si universitari \u00eei datoreaza mult.<br \/>\nAm avut bucuria sa lucrez \u00een coordonarea sa la \u201eThe YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe\u201c pentru care Leon Volovici a fost editor al sectiunilor dedicate istoriei evreilor din Rom\u00e2nia si care a aparut la Yale University Press \u00een 2008, devenind rapid una din lucrarile internationale de referinta \u00een domeniu. Calatoriile sale \u00een Rom\u00e2nia sau \u00eent\u00e2lnirile pe alte meridiane erau \u00eentotdeauna o sarbatoare pe care o asteptam cu drag si \u00een care reuseam sa discutam pe \u00eendelete si sa planificam noi proiecte. Ultimul dintre ele, editia din opera lui Eugen Relgis pe care am pregatit-o \u00eempreuna (Eugen Relgis, \u201eEseuri despre iudaism\u201c, Hasefer, Bucuresti, 2011) a fost o mare bucurie, dar din pacate, desi si-a dorit enorm, nu a putut fi prezent la lansarea ei de la T\u00e2rgul de Carte Gaudeamus; \u00eempreuna cu Liviu Rotman programasem \u00eensa o masa rotunda dedicata volumului la care speram ca Leon Volovici sa fie prezent si care, din nefericire, nu a mai avut loc.<br \/>\n&#8230;Cum spuneam la \u00eenceputul confesiunii mele, mi-este greu sa scriu despre Leon Volovici la trecut. Dar, pentru c\u00e3 nu \u00eei placeau nicicum efuziunile emotionale de recunostinta, pot s\u00e3 \u00eemi permit macar aici si acum sa \u00eei spun: \u201eMultumesc, Domnule Profesor!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cemi este foarte greu sa scriu despre Leon Volovici la trecut. Vestea ca la 1 decembrie a \u00eencetat din viata la Ierusalim m-a \u00eendurerat teribil, mai ales ca pregateam un proiect \u00eempreuna si urma sa ne revedem \u00een februarie \u00een Israel. Stiam ca este bolnav, e adevarat, dar speram ca situatia era sub control, mai&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-memoriam-leon-volovici-1938-2011\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">In Memoriam: Leon Volovici (1938-2011)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6957],"class_list":["post-10159","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-leon-volovici"],"views":1767,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10159","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10159"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10159\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10159"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10159"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10159"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}