{"id":10150,"date":"2011-12-15T17:02:55","date_gmt":"2011-12-15T15:02:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10150"},"modified":"2011-12-15T17:03:10","modified_gmt":"2011-12-15T15:03:10","slug":"o-suta-de-ani-de-singuratate-la-tel-ilan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-suta-de-ani-de-singuratate-la-tel-ilan\/","title":{"rendered":"O suta de ani de  singuratate la Tel Ilan"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Amos Oz, <em>Scene de viata campestra. Roman din povestiri<\/em>, traducere si note de Ioana Petridean, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Mica localitate Tel Ilan dateaza de o suta de ani, iar pentru \u00eentemeierea ei niciun arab nu a fost silit sa paraseasca zona. Aici, turistii au senzatia ca nu se afla nicidecum \u00een lumea israeliana, aflata de at\u00e2tea ori sub semnul violentei, ci \u00een sudul Frantei, \u00een Provence, sau chiar \u00een minunata Toscana. Cel putin asa afirma unul dintre cei ce ajung la un moment dat aici, o persoana tentata sa observe mai cu seama casele vechi si, aparent, pline de farmec de pe stradutele \u00eenguste, sau vilele cochete din cartierele mai noi, cu gradini pline de muscate si oleandri \u00een floare. Dincolo, \u00eensa, de aceste detalii \u2013 frumoase, fara \u00eendoiala, si care par a ne duce pe data cu g\u00e2ndul la viata minunata a celor care traiesc departe de marile si zgomotoasele aglomerari urbane \u2013 se afla \u00eentotdeauna si altceva. Caci recenta carte a lui Amos Oz, \u201eScene de viata campestra\u201c (2009) nu e nicidecum, asa cum titlul ne-ar putea face sa credem, un elogiu adus pasnicei existente rurale, ci o meditatie profunda si grava asupra unor probleme extrem de actuale nu doar la Tel Ilan, nu numai \u00een Israel, ci \u00een general, \u00een lumea contemporana. <\/strong><\/em><br \/>\nCompusa din povestiri (cartea este, de altfel, subintitulata, \u201eroman din povestiri\u201c) care pot fi citite si separat, dar care, \u00eempreuna, creeaza tabloul cuprinzator al unei umanitati doar aparent senine si calme, textul acesta demonstreaza extraordinara capacitate a lui Amos Oz de a-si diversifica formulele narative si stilistice si de a nu ram\u00e2ne cantonat \u00een vreun model fictional unic. Impus rapid \u00een spatiul cultural israelian si nu numai odata cu succesul romanului \u201eSotul meu, Michael\u201c (1968), Oz \u00eesi consolideaza pozitia prin excelentele aparitii editoriale ulterioare, \u201eO pace perfecta\u201c (1982), \u201eCutia neagra\u201c (1987), \u201eSa nu pronunti: noapte\u201c (1994) sau \u201eAceeasi mare\u201c (1999), pentru ca, dupa anul 2002, marcat de aparitia scrierii cu puternice accente autobiografice, \u201ePoveste despre dragoste si \u00eentuneric\u201c, autorul sa experimenteze din ce \u00een ce mai mult. Iar daca \u201eRime despre viata si moarte\u201c (2007) este o (auto)evaluare nu o data sardonica a artei scriitoricesti, \u201eDeodata, \u00een ad\u00e2ncul padurii\u201c adopta tonul unui soi de complicat basm contemporan, prezent\u00e2nd o lume rurala parasita, \u00een mod miraculos si inexplicabil, de toate pasarile si animalele. Pornind, \u00een linii foarte generale, de la acelasi gen de univers aflat la departare considerabila de aglomeratia oraselor, Amos Oz nu descrie, \u00een \u201eScene de viata campestra\u201c, doar locuri pitoresti ori oameni lipsiti de griji, ci dimpotriva, utilizeaza numai acele detalii absolut necesare creionarii unui spatiu provincial \u00een care toti locuitorii se cunosc de c\u00e2nd s-au nascut si fiecare stie perfect care sunt problemele celorlalti. Tel Ilan este, \u00een fond, o comunitate \u00eenchisa, unde mai nimeni nu vorbeste deschis despre lucrurile cu adevarat importante, iar marile adevaruri sunt \u00eentotdeauna doar sugerate. De aici, desigur, atmosfera realizata \u00een mod absolut remarcabil, pentru accentuarea careia autorul mizeaza mult pe c\u00e2teva figuri relativ cunoscute cititorilor obisnuiti cu maniera sa de a scrie: cupluri \u00een care partenerilor le e imposibil sa-si (mai) spuna ceva, parinti \u00een v\u00e2rsta, capriciosi si tematori, \u00eengrijiti de copii ce \u00eencearca sa-si ascunda resentimentele si exasperarea, intelectuali care considera locul \u00een care \u00eesi duc viata un adevarat capat al lumii (doctorita Ghili \u00eesi asteapta \u00een statie nepotul plecat la Tel Aviv, care, desigur, nu va veni, ci va fi prezentat astept\u00e2ndu-si, la r\u00e2ndul sau, sotia). Desigur, suntem pe teritoriul creatiilor de p\u00e2na acum ale lui Amos Oz, \u00eensa, deopotriva, pe acela al prozei lui Cehov, unul dintre scriitorii pe care Oz i-a admirat dintotdeauna. Iar ecourile cehoviene se \u00eent\u00e2lnesc, practic, la tot pasul \u00een paginile acestei carti, at\u00e2t \u00een ceea ce priveste notele sale melancolice, c\u00e2t si accentele de comedie de situatie: primarul este parasit de sotie, unul dintre locuitori e convins ca palestinienii construiesc un tunel ce trece chiar pe dedesubtul casei sale, altul crede ca descendentii sai uneltesc pentru a-i lua casa si a o \u00eenstraina, mai t\u00e2rziu.<br \/>\nDincolo, \u00eensa, de firul narativ, \u00een majoritatea textelor incluse \u00een prezentul volum domneste o atmosfera de fabula cu profunde implicatii, c\u00e2ta vreme toate lucrurile par a se metamorfoza odata cu asfintitul, orasul devenind, parca, altul, dupa ce cad umbrele \u00eenserarii. Iar notele caracteristice, acum, sunt alegorice sau lirice, \u00een functie de situatia prezentata, autorul afirm\u00e2nd ca, la fel ca si \u00een \u201eAceeasi mare\u201c, a \u00eencercat sa creeze, \u00een \u201eScene de viata campestra\u201c, mai multe naratiuni care, privite \u00een ansamblu, sa functioneze dupa principiul unei suite muzicale camerale. Faptul este evident mai cu seama \u00een \u201eSapatori\u201c, una dintre cele mai reusite povestiri din \u00eentregul volum. Aici, Rahel, vaduva \u00eenca t\u00e2nara, profesoara de literatura, \u00eel \u00eengrijeste pe tatal sau, fost membru al Knessetului, care \u00eencepe sa se pl\u00e2nga ca linistea casei sale e tulburata de un suspect zgomot, care se \u00eenteteste pe zi ce trece si care \u00eel face sa fie convins ca o echipa de muncitori desfasoara lucrari de excavatie sub locuinta sa. \u00censa si chiriasul arab al celor doi aude aceleasi zgomote, de unde rezulta, evident, o crestere a tensiunii care exista, si asa, de la bun \u00eenceput, \u00eentre cei doi. Desi av\u00e2nd actiunea plasata \u00een Israelul zilelor noastre, cartea aceasta a lui Oz aduce rareori \u00een discutie \u00een mod deschis conflictul dintre israelieni si palestinieni, iar \u201eSapatori\u201c se individualizeaza si \u00een acest sens, determin\u00e2ndu-ne, ca cititori, sa ne amintim si de ideile expuse de autor \u00eentr-un eseu al sau publicat \u00een 1967 (\u00een care afirma ca p\u00e2na si o ocupatie ce nu poate fi cu niciun pret evitata este o ocupatie care \u00een cele din urma va distruge) sau de frecventa sa sustinere a unei solutii pasnice pentru problema care i-a sf\u00e2siat at\u00e2tia ani tara, si anume crearea a doua state pentru cele doua comunitati aflate \u00een conflict. Unii critici s-au \u00eentrebat, pornind de la exemplul acesta, daca povestirile din \u201eScene de viata campestra\u201c ar trebui interpretate ca fictiuni prin excelenta sau dimpotriva, ca un soi de fabule (cu accente) politice, viz\u00e2nd probleme stringente ale actualitatii, fara sa tina prea mult seama de faptul ca \u00eensusi autorul ezita sa ofere o cheie de lectura unica, decis fiind sa lase, \u00eentotdeauna, mai multe posibilitati interpretarii fiecarui text. Tehnica sa este, din nou, remarcabila, mai ales daca avem \u00een vedere ambiguitatea (ori ambiguizarea voita) a unor secvente \u2013 sau, daca nu, rezolvarea cumva in extremis a asteptarii nu o data frustrate a cititorului mai putin obisnuit cu maniera de a scrie a lui Oz. Astfel, zgomotul auzit de tatal lui Rahel, sapatura cea exasperanta, ar putea fi, la fel de bine, dupa cum fiica sa chiar afirma, doar efectul fram\u00e2ntarilor constiintei \u00eencarcate a fostului politician. \u00cen plus, din departare, din munti, se aud uneori focuri de arma; dar sunt ale v\u00e2natorilor, nu ale combatantilor din vreun conflict, aflam ulterior&#8230;<br \/>\nLumea descrisa \u00een cele opt povestiri \u2013 unde personajele reapar, \u00eembogatite cu noi nuante, lectura globala oferind, deci, noi semnificatii fiecarui text \u00een parte \u2013 este, aparent, linistita. \u00censa e at\u00e2t de linistita, \u00eenc\u00e2t, pe data, sentimentul insecuritatii sau presentimentul unei catastrofe se insinueaza. Desigur, cu o suta de ani \u00een urma, sau macar cu c\u00e2teva zeci, linistea era reala, \u00eentemeietorii \u00eesi puteau cultiva pam\u00e2ntul netulburati si \u00eesi puteau construi casele, \u00eensa prezentul e marcat de fortele modernitatii, care ameninta sa distruga nu doar pacea zonei, ci \u00eensasi existenta oamenilor de aici. \u00cen plus, chiar daca pretutindeni vezi flori \u00eempodobind gradinile si d\u00e2nd senzatia unei fericiri perpetue, \u00een aproape fiecare casa locuieste c\u00e2te un v\u00e2rstnic care se teme ca va fi deposedat de lucrurile care, fie si vechi, dau sens unei existente altfel at\u00e2t de monotone&#8230; La o lectura atenta la nuante, vom observa ca mai toate personajele din povestirile acestea sunt nefericite si situate mereu sub semnul solitudinii, de la deja amintita Rahel, din \u201eSapatori\u201c, la Arie Tzelnik, din \u201eMostenitori\u201c sau la protagonistii din \u201eC\u00e2ntareti\u201c sau \u201eAbandonati\u201c \u2013 caci fiecare \u00eesi traieste singuratatea \u00een felul sau: unii sunt singuri, altii doar se simt singuri (si niciodata nu se stie ce este mai greu!), altora le-au plecat toti apropiatii, unii jelesc copii prea de timpuriu decedati, iar cei mai multi par captivi \u00een mrejele unor vieti care le ram\u00e2n straine si care le dau \u00eentotdeauna senzatia ca trec pe l\u00e2nga ei fara sa-i lase sa le si traiasca. \u00cen ciuda titlului, nu avem, deci, de-a face nicidecum cu pitoresti scene de familie si nici cu pastorale tablouri, ci dimpotriva, cu o extraordinara evaluare a efectelor pe care teama si incapacitatea de a mai comunica le au asupra oamenilor. Nu doar asupra oamenilor din Tel Ilan, Amos Oz observ\u00e2nd chiar, \u00een acest sens, ca problemele personajelor descrise aici sunt, \u00een fond, universale. Citita astfel, si ultima povestire din carte, \u201e\u00centr-un loc \u00eendepartat, \u00een alte vremuri\u201c, primeste o noua semnificatie. Caci, dupa (probabil) \u00eenca o suta de ani, \u00een localitatea altadata \u00eenfloritoare sau cel putin fermecatoare totul s-a degradat, iar \u00eentr-un astfel de mediu mai poate supravietui doar partea cea mai \u00eentunecata a vechii comunitati. Fabula apocaliptica, noua varianta a unui Macondo \u00een cheie israeliana distrus definitiv de nesabuinta oamenilor incapabili sa mai aiba rabdare unii cu ceilalti si deloc dispusi sa se mai asculte unii pe ceilalti p\u00e2na la capat? C\u00e2te ceva din toate acestea \u2013 si, desigur, ca \u00eentotdeauna \u00een cazul prozei lui Amos Oz, si ceva pe deasupra. Dovada ca, p\u00e2na si atunci c\u00e2nd toate inimile par a fi \u00eempietrit si totul pare a fi cazut \u00een degradare, mai exista o raza de speranta, o sansa de salvare, deci o solutie, fie ea si partiala: sa faci armele sa taca prin intermediul muzicii, iar daca armele nu pot fi reduse la tacere definitiv, macar sa stii cum sa c\u00e2nti mai tare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Amos Oz, Scene de viata campestra. Roman din povestiri, traducere si note de Ioana Petridean, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011 &nbsp; Mica localitate Tel Ilan dateaza de o suta de ani, iar pentru \u00eentemeierea ei niciun arab nu a fost silit sa paraseasca zona. Aici, turistii au senzatia ca nu se afla nicidecum \u00een lumea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-suta-de-ani-de-singuratate-la-tel-ilan\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O suta de ani de  singuratate la Tel Ilan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[938,6955],"class_list":["post-10150","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amos-oz","tag-scene-de-viata-campestra-roman-din-povestiri"],"views":1990,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10150","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10150"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10150\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10150"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10150"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10150"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}