{"id":10143,"date":"2011-12-15T16:57:29","date_gmt":"2011-12-15T14:57:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10143"},"modified":"2011-12-15T16:57:48","modified_gmt":"2011-12-15T14:57:48","slug":"padurea-de-faclii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/padurea-de-faclii\/","title":{"rendered":"Padurea de faclii"},"content":{"rendered":"

Cu mai multi ani \u00een urma, aparea la o editura din Iasi o carte semnata de preotul nemtean N. Grebenea intitulata \u201eAmintiri din \u00eentuneric\u201c, \u00een care memorialistul, detinut politic p\u00e2na catre mijlocul deceniului VII al secolului trecut, \u00eel evoca, \u00een doua capitole, pe Petre Pandrea, caracteriz\u00e2ndu-l astfel: \u201eSuporta temnita cu barbatie, fara sa se pl\u00e2nga. Era cald, vioi si placut. Un om adevarat\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n

Un om adevarat a fost Petre Pandrea nu numai \u00een \u00eenchisoare, unde se vad poate mai bine dec\u00e2t oriunde caracterele, ci si \u00een libertate. Toti, si \u00een primul r\u00e2nd scriitorii, artistii, \u00een general intelectualii, facem elogiul libertatii, dar, vai, putini sunt cei care reusesc sa fie liberi si sa-si asume cu responsabilitate libertatea. Or, pentru Petre Pandrea a fi liber este deopotriva o stare de gratie si o stare de alarma, iar libertatea de a face orice ori de a spune prostii nu trebuie tolerata.
\nReiteram \u00een foiletonul de saptam\u00e2na trecuta ca pe aici, pe la noi, p\u00e2na si experienta puscariei a fost ratata; am, fireste, \u00een vedere puscaria politica, indiferent de \u201eculoarea\u201c celor care au trait experienta-i terifianta. Probabil ca, daca nu s-ar fi produs rasturnarea de regim din ’89, nu am fi avut aceasta trista revelatie. De parca n-ar fi fost suficienta drama \u00eencarcerarii \u00eensesi despre care cel putin cei din generatia mea aflaseram c\u00e2te ceva, fie si pe cai discrete. Dar, ca o compensatie parca la o dezamagire, au iesit cu at\u00e2t mai mult \u00een evidenta c\u00e2teva figuri de intelectuali carora \u00eenchisoarea politica le-a sporit nimbul realmente eroic, si asta deoarece au avut forta morala de a converti o cumplita suferinta fizica si psihica \u00eentr-o mare victorie a spiritului.
\nS-a spus, pe buna dreptate, ca regimul comunist de import \u2013 dar nu numai el! \u2013 a aruncat \u00een temnite sau a trimis la moarte elita intelectuala si politica a tarii sau, oricum, o buna parte a ei. Citind \u00eensa \u201ememoriile mandarinului valah\u201c Petre Pandrea, constatam \u00eenca o data ca din acea elita sau din acele elite, unele pretinse ori autoproclamate, se desprinde totusi ceea ce s-ar putea numi adevarata elita. O \u201escena\u201c reprodusa de Petre Pandrea \u00een \u201eMemoriile mandarinului valah\u201c mi se pare elocventa \u00een acest sens. Scena s-a petrecut \u00een puscaria de la Ocnele Mari unde, printre detinutii politici de vaza, se aflau Petre Tutea si generalul Emilian Ionescu, comandant de blindate, fost aghiotant regal. Tutea povesteste si Pandrea \u00eesi aminteste cu abia disimulata m\u00e2ndrie:
\n\u201eMi se paralizase m\u00e2na st\u00e2nga. Asteptam moartea. Aveam o barba hirsuta. Zaceam bolnav. \u00cen fata mea, tot bolnav, generalul Emilian Ionescu (pe care Pandrea \u00eel caracterizeaza astfel: \u201eE un general si jumatate. E un om si jumatate.\u201c \u2013 nota mea). \u00cemi spune \u00eentr-o dimineata:
\n\u2013 Domnule Tutea, sunteti deprimat.
\n\u2013 Nu sunt deprimat, domnule general. Eu sunt disperat.
\n\u2013 Care-i deosebirea?
\n\u2013 C\u00e2nd esti deprimat esti demoralizat, adica ti-ai pierdut moralul. Eu sunt disperat, fiindca ma aflu pe liziera mortii. Arcul vointei mele este permanent \u00eencordat. Nu-s demoralizat. Cum pot fi? Aici zacem \u00een napasta si prigoana cei mai buni fii ai natiunii, ai unei mari si nobile natiuni. Ni s-a facut onoarea sa fim alesi ca reprezentanti ai ei. Cum sa nu primim aceasta onoare, onoarea de a suferi pentru neam?
\nGeneralul Ionescu a replicat:
\n\u2013 C\u00e2nd filosofii neamului vorbesc asa, eu, ca general, sunt gata sa spun: \u201eGenerali, ascultati comanda la filosof\u201c\u201e.
\nTutea avea sa marturiseasca mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd cineva, o doamna pragmatica, \u00eel \u00eentrebase imprudent de ce nu s-a exilat \u00een Occident: \u201ePentru aceasta scena am primit recompensa suferintei anilor de puscarie\u201c. Iar mandarinul valah va comenta, la r\u00e2ndul lui, interogativ: \u201eCare spuneati ca ar fi fost mai bine ca noi sa fugim \u00een strainatate? Cine dintre fugari si cucoane (aluzie la total nefilosofica interogatie a doamnei \u2013 nota mea) a trait asemenea scena, de-o asemenea elevatie?\u201c.
\nCu asemenea elitisti se poate construi \u00eentr-adevar ceva \u00een istorie. \u00cenainte de orice, ei se revendica de la un cod moral care este al neamului lor si de la valorile perene ale acestuia. Nu spunea acelasi Tutea: \u201eToti iesim ca niste c\u00e2rnati din Mihai Eminescu, din fabrica lui. Nu inventam nimic. Punem r\u00e2nd pe r\u00e2nd aceleasi probleme. Le macinam si ne macinam\u201c. Dar mai e ceva foarte important, daca nu cumva cel mai important, apropo de elite, asa cum s-au manifestat ele \u00een \u201eacademiile de sub pam\u00e2nt\u201c, locul tuturor experientelor-limita. Este o lectie de autentica democratie, de toleranta, de tot ceea ce se opune lui \u201ecine nu e cu noi e \u00eempotriva noastra\u201c, principiu neghiob care se dovedeste a fi mult mai nociv, mai devorator \u00een conditiile libertatii de g\u00e2ndire si de opinie dec\u00e2t \u00een cele ale unei dictaturi. Elita din lagarul de la Ocnele Mari de care vorbeste Petre Pandrea, fara sa o numeasca astfel, se constituie prin unire, nu prin excludere, prin acumulare, nu prin eliminare. Unicul criteriu este cel al utilitatii (sociale), prin urmare al valorii. Pe deasupra ideologiilor \u00eempartasite de membrii insolitei Academii, a conditiei lor sociale, etnice, a profesiei si chiar a numarului anilor de studii si cartilor citite. Un model de unitate \u00een diversitate. Iata ce scria, \u00een jurnalul sau, Petre Pandrea, la 19 septembrie 1958:
\n\u201eCeea ce ma \u00eenduioseaza \u00eentotdeauna, c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la Ocnele Mari (unde am stat de la 1 decembrie 1948 p\u00e2na la 3 februarie 1952) si la celelalte puscarii ale mele, se refera la stradania codetinutilor de a-si \u00eempartasi si transmite cunostintele, de a face \u201eschimb de experienta\u201c. Unul tinea prelegeri despre albinarit, mos Bolintineanu explica fabricatia p\u00e2inii, altul initia pe ageamii \u00een taina pregatirii muraturilor de toamna, Ilie Ioan preda lectii de limba rom\u00e2na, eu predam germana si am tinut, \u00een frantuzeste, un curs de lirica, de la Victor Hugo p\u00e2na la Paul Claudel, Puiu Vojen ne-a explicat pe Shakespeare, Mihai Popovici, pictura italiana, Manoilescu, economia politica, Tutea facea filosofia istoriei, si s-a pornit zarva imensa \u00een jurul lui Faust, incendiind inimile si lumin\u00e2nd capetele.
\n\u00cencep\u00e2nd cu stiinta si arta cusutului hainilor si a pusului petecelor pe camasile noastre zdrentuite (avocatul Comsa pusese 43 de petece pe o camase) si p\u00e2na la astrofizica si metafizica, totul a fost transmis, discutat, agonisit \u00een creieri si dusa experienta umana a veacurilor, mai departe, ca o faclie, lagarul par\u00e2nd o padure de faclii\u2026 Nici o energie morala nu se pierde \u00een univers.
\nAs putea asigura pe C. Stere, dascalul nostru siberian, ca pilda din Siberia n-a ramas fara urmari eficiente \u00een Valahia puturoasa, la Ocnele Mari\u201c.
\n\u00centr-o Valahie unde, constata cu amaraciune, exista \u201eo inflatie de calai si de lichele, o traditie de iobagi si de \u201eneo-iobagi\u201c\u2026 o puzderie de lichele etern guvernamentale. Cine pune m\u00e2na pe putere are liota activa. Restul zac, mefienti, \u00een protoistorie sau \u00een istoria de 500 de ani a subjugarii otomane\u201c.
\nEuropeanul Petre Pandrea nu are obsesia punctelor cardinale si nu se sfieste sa se raporteze la un model care \u201evine de la Rasarit\u201c. Si ce model! Singurul rom\u00e2n care avea \u00een spatele sau dostoievskiana experienta a Casei Mortilor. Cel mai mare om politic si de stat al Rom\u00e2niei din prima jumatate a secolului XX, \u00een opinia lui Pandrea. Pe deasupra si un scriitor de respiratie tolstoiana. \u00cen orice caz, incomparabil mai mare dec\u00e2t cei carora, de vreo douazeci de ani \u00eencoace, li se ridica statui. Altminteri, total neinspirate. Unele chiar grotesti\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu mai multi ani \u00een urma, aparea la o editura din Iasi o carte semnata de preotul nemtean N. Grebenea intitulata \u201eAmintiri din \u00eentuneric\u201c, \u00een care memorialistul, detinut politic p\u00e2na catre mijlocul deceniului VII al secolului trecut, \u00eel evoca, \u00een doua capitole, pe Petre Pandrea, caracteriz\u00e2ndu-l astfel: \u201eSuporta temnita cu barbatie, fara sa se pl\u00e2nga.… Cite\u0219te mai mult »Padurea de faclii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6951,6952,6950,6890],"class_list":["post-10143","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amintiri-din-intuneric","tag-emilian-ionescu","tag-n-grebenea","tag-petre-pandrea"],"views":1401,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10143","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10143"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10143\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10143"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10143"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10143"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}