{"id":1014,"date":"2010-01-13T23:54:14","date_gmt":"2010-01-13T21:54:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1014"},"modified":"2010-01-10T17:25:57","modified_gmt":"2010-01-10T15:25:57","slug":"lumea-in-miscare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lumea-in-miscare\/","title":{"rendered":"Lumea \u00een miscare"},"content":{"rendered":"


\n<\/strong><\/em><\/p>\n

Cum ar putea fi scrisa cronica anului international 2009? Cu ce ram\u00e2nem din c\u00e2te s-au \u00eent\u00e2mplat \u00een lume \u00een anul care s-a \u00eencheiat?
\nUn pesimist ar da un raspuns scurt: cu doua razboaie ne\u00eencheiate, \u00een Irak si Afganistan, cu un conflict cronicizat care poate fi socotit un razboi de mica intensitate, cel \u00eentre Israel si palestinieni, cu nelinistea provocata de comportamentul aberant al fundamentalistilor iranieni si al stalinistilor nord-coreeni care triseaza si se \u00eencapat\u00e2neaza sa scoata de sub controlul obligatoriu programele lor nucleare. Ar mai adauga: alte c\u00e2teva conflictele regionale, \u00eenghetate sau calde, saracia din lume despre care se spune cam de mult ca este o bomba\u00a0 cu explozie \u00eent\u00e2rziata, fenomenul migratiei economice care poate deveni oric\u00e2nd factor de destabilizare. Inventarul nu este complet. O deziluzie \u00een plus o aduce justificarea razboiului care reintra \u00een doctrinele celor puternici.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Tabloul pare mai degraba sumbru daca \u00eel prezentam numai \u00een acesti termeni. Optimistii stiu, \u00eensa, ca omenirea dispune de capacitatea de a stavili av\u00e2ntul belicos si energiile malefice. Sefii de stat se \u00eent\u00e2lnesc \u00een conclav cu o frecventa considerabila si este de presupus ca ratiunea \u00eei conduce \u00een deciziile pe care le iau. Mai exista ONU. Diplomatia ram\u00e2ne soldatul fidel si devotat al pacii.
\nCriza si viitorul lumii multipolare
\nAnul 2009 a debutat sub semnul crizei financiare si economice declansate la sf\u00e2rsitul lui 2008. Americanii si europenii au initiat planuri de sustinere a economiilor lor pentru stoparea falimentelor si a somajului. Din trezoreria statului au fost luati bani pentru reanimarea bancilor sau companiilor private care, prin forta lor, reprezentau pilonii de sustinere ai economiilor nationale. Au recurs la astfel de interventii si francezii, si nemtii, si britanicii chiar si neo-liberalii nord-americani. Din aceasta prompta interventie, merita sa retinem ca s-a ajuns, \u00een conditii de criza, la revizuirea oportuna a conceptului de ,,stat minimal\u201c. Limitele acestui tip de constructie politico-economica, posibil numai \u00een statele cu democratie consolidata si cu economii puternice, au aparut cu claritate \u00een conditiile crizei. Statele puternice au fost constr\u00e2nse sa ia masuri neobisnuite pentru natura si filozofia lor politica acord\u00e2nd ajutoare masive corporatiilor private nationale. \u00cen Austria, s-a recurs chiar la nationalizarea unei banci pentru a putea sa fie salvata.
\nCei care \u00eesi propun sa traga o concluzie din efectele crizei, departe de a fi \u00eencheiata, vorbesc despre necesitatea de a fi cercetata mai atent vulnerabilitatea capitalismului. Unii reiau preocuparile pentru gasirea unei noi cai. Cea de a treia ar fi una care sa nu ignore dimensiunea sociala a oricarei dezvoltari. Ceea ce trimite la statul social, nu la statul minimal.
\nDespre criza mondiala, economica si financiara, multe pot fi spuse. C\u00e2t este reala, c\u00e2t este provocata pentru exprimarea noii realitati pe care o impune globalizarea, se va vedea. Reale ram\u00e2n, sigur, socurile economice si prabusirea sistemului financiar. Problema noastra, a europenilor, este una de constructie pentru rezistenta, de solidaritate nu numai politica, ci si economica si sociala. Criza trebuie luata si ca un indiciu al necesitatii reconstructiei ordinii mondiale. Tensiunile pe care le-a provocat vor scoate \u00een arena noi atitudini politice ale statelor emergente, Rusia, China, India, Brazilia, si vor fi folosite ca motive palpabile pentru a fi aratati adevaratii vinovati pentru criza. Anul 2010 este fundamental pentru constructia lumii multipolare. Unipolarismul poate fi asimilat cu nocivitatea unui partid unic pentru sanatatea democratiei.
\nAcest adevar iese de fiecare data la iveala cu ocazia reuniunilor Grupului celor mai industrializate state, fie ca se produc \u00een formula clasica \u00een sapte sau \u00een opt, fie \u00een cea noua, extinsa la 20. Sa amintim numai ca reuniunea G. 20 de la Londra\u00a0 (2 aprilie) a adoptat programe care vizau, cu prioritate, salvarea propriilor state, dar si Fondul Monetar International! Restul lumii trebuia sa astepte efectele acestor masuri. O demonstreaza interventia \u00een favoarea Fondului caruia i s-a facut un cadou de 1.100 miliarde dolari. Fondul, institutie financiara mondiala care da sfaturi cum sa fie administrate finantele, intrase singura \u00een criza. Interventia statelor industrializate cu uriasa suma amintita mai sus a condus la triplarea capacitatii de interventie a Fondului de la 250 la 750 miliarde dolari! \u00cen acest fel FMI a fost redresat si repus \u00een conditia de a acorda \u00eemprumuturi. Fondul va insista \u2013 asa cum face si \u00een Rom\u00e2nia \u2013, sa intervina c\u00e2t mai repede cu \u00eemprumuturi pentru ca numai asa, prin dob\u00e2nzi, \u00eesi va reface pozitia. Reuniunea G. 20 de la Pitsburg-SUA, din iunie, aduce ceva mai multe lamuriri privind solidaritatea pentru iesirea din criza, dar sperantele trebuie luate cu rezerve. Cei 20 sunt pe trepte de dezvoltare diferite, sunt \u00een aliante diferite, au interese divergente. Cu c\u00e2t mai multi, cu at\u00e2t mai greu se intra \u00een cadenta.
\nO demonstreaza mai ales Conferinta de la Copenhaga pe problema mediului \u00een care cei sapte, cei opt, cei douazeci au ramas divizati, nu au putut adopta o pozitie c\u00e2t de c\u00e2t convergenta. La aceasta se adauga pozitia statelor \u00een curs de dezvoltare construita, ca si p\u00e2na acum, exclusiv pe cerere si pe drepturi. Negocierea documentului Conferintei de la Copenhaga a ilustrat acest adevar. La r\u00e2ndul ei, China s-a considerat \u00eendreptatita sa ia \u00een calcul o reducere a poluarii pe care o produce \u00een proportii corespunzatoare cu cea provocata lumii, \u00een doua sute de ani, de SUA si tarile industrializate. \u00cen plus, a cerut introducerea \u00een complicatul sistem de calculare a poluarii a principiului ,,importatorul trebuie sa plateasca, nu producatorul\u201c. Daca sefii de stat si de guvern \u00eesi vor pune semnatura pe un nou tratat, nimeni nu ne poate garanta ca acesta nu va deveni, ca at\u00e2tea altele, un petec de h\u00e2rtie. SUA s-au opus ca acordul sa prevada angajamente pentru ,,tarile industrializate\u201c iar statele \u00een curs de dezvoltare sa se bucure de un tratament relaxat. Disputa a fost dusa \u00eentre doua verbe: a trebui si a putea.
\nFara sa intru \u00een detalii \u2013 poate voi reveni separat \u2013, as aminti, ca tema noua a anului 2009, discutia lansata \u00een Franta \u00een chestiunea identitatii nationale. Se \u00eent\u00e2mpla, nu chiar nevinovat, imediat dupa adoptarea Tratatului de la Lisabona, carta constructiei viguroase a Europei unite. \u00cen plus, \u00een dezbateri sunt antrenate forte din toate forumurile competente intelectuale, filozofice si politice, antrenate \u00een exercitiul puterii sau din opozitie. Franta a fost si va ram\u00e2ne nu numai un creuzet multicultural reprezentativ pentru Europa, ci si un laborator de solutii politice. Tema identitatii nationale este viguros contestata de francezii proveniti din colonii si de emigrantii care sosesc continuu \u00een Franta. Un nou prilej de disputa.
\nSa ne oprim putin la alte teme recurente care tenteaza \u00een gradul cel mai \u00eenalt pe analisti.
\nLumea celor puternici
\nEuropenii au marcat cu fast caderea Zidului Berlinului. La 9 noiembrie, la\u00a0 Berlin, protagonistii prabusirii regimurilor comuniste din Europa de Est, George Bush, Helmut Kohl si Mihail Gorbaciov, s-au \u00eent\u00e2lnit si au evocat evenimentele cu m\u00e2ndria de a fi scris o pagina de istorie. Aniversarea a fost un prilej politic de confesiuni publice. Multi, \u00eensa, sunt cei care spun ca asteptarile lor nu s-au \u00eemplinit. De fapt, ca de fiecare data, evolutiile istorice nu au tinut pasul cu entuziasmul politic sau popular. Ram\u00e2ne un optimism, \u00eensa, \u00een perceperea perspectivelor Europei politice si el este sustinut de adoptarea Tratatului de la Lisabona. Europenii au avut \u00eentelepciunea de a adopta un tratat, nu o constitutie. \u00cen conditiile crizei mondiale numai o Europa unita \u00een formula politica nu este suficienta pentru stabilitate. \u00cen ultimele decenii s-au produs fenomene care au pus \u00een discutie frontierele politice acceptate prin tratate de pace: dezmembrarea Cehoslovaciei, a Iugoslaviei. A aparut un nou fenomen, de mai mica anvergura, dar nu lipsit de pericole: strania independenta a Kosovo. Si o consecinta: pofta de autonomie \u00eencurajata de teza regionalizarii, \u00eenca conceptual neclara si, mai mult, neacceptata de toata lumea. \u00cen 2010, preocuparile de secesiune sub sloganul ,,autonomiei\u201c vor constitui un obstacol major \u00een calea coagularii Europei politice. Referendumul din Voevodina a dat deja rezultate prin revenirea la autonomia de dinainte de abuzul lui Milosevici; alte tentative se \u00eenregistreaza \u00een Catalonia, Tara Bascilor, la maghiarii din Transilvania.
\nDrumul parcurs dupa Primul Razboi Mondial, c\u00e2nd principiile wilsoniene au condus la aparitia statelor noi nationale (Iugoslavia, Cehoslovacia, Rom\u00e2nia) \u00eencepe sa fie parcurs \u00een sens invers.
\nAnul politic 2009 conserva, amplifica chiar, o mostenire veche care marcheaza de un secol, iata, arena internationala: relatiile SUA-Rusia.
\nDe ani buni, departe de indiscretiile celor interesati, diplomatii si militarii rusi si americani au dus negocieri pentru \u00eencheierea unui nou acord \u00een domeniul dezarmarii nucleare. La 5 decembrie venise sorocul Acordului START 1, semnat de presedintii Bush si Gorbaciov \u00een 1991. Nici expertii militari, nici diplomatii nu au reusit sa clarifice la timp continutul unui nou document, desi presedintii celor doua state, Barack Obama si Dmitri Medvedev, semnasera \u00een iulie un acord prealabil. Acordul va fi semnat \u00een cur\u00e2nd, nu exista emotii, pentru ca vrem, nu vrem, soarta omenirii sta \u00een puterea de \u00eentelegere a celor doua state. Dar dificultatile \u00eent\u00e2mpinate \u00een negocieri indica o noua atitudine a Kremlinului: negociaza de pe pozitii \u00eentarite de forta! Daca am putea sa intram \u00een intimitatea sau \u00een logica negocierilor am descoperi ca Rusia a folosit ocazia pentru a cere Statelor Unite garantii mai mari pentru sistemul de aparare anti-racheta pe care doreste sa-l implanteze \u00een Europa. Si am mai descoperi ceva: \u00eencep\u00e2nd din al doilea mandat al lui Putin, \u00eentarita, Rusia sub Medvedev revine la canoanele sau la reflexele vechi. \u00cen raporturile cu statele occidentale urmareste evaluari \u00een logica sferelor de influenta, recurge la jocuri geo-strategice cu suma nula; statele ex-sovietice sunt tinute sub presiuni economice si chiar militare si nu cred ca cei care vad \u00een aceasta politica o manifestare de nou hegemonism exagereaza prea mult. Aceste evolutii sunt sustinute de un discurs diplomatic prin care se pretinde ca liderii de azi de la Kremlin au o \u00eentelegere corecta a realitatii internationale de dupa razboiul rece si ca Rusia este nevoita sa integreze o noua orientare \u00een strategia ei nationala \u00een functie de evolutiile spre o lume multipolara manifestate pe plan global.
\nInvestirea presedintelui Barack Obama la Casa Alba a declansat un adevarat entuziasm. Primul presedinte afro-american la Casa Alba! Promisiunile acestuia pentru o ,,era noua\u201c \u00een relatiile cu Rusia si Europa, pentru un ,,\u00eenceput nou\u201c cu lumea musulmana, au fost sustinute \u00een timpul turneelor pe care t\u00e2narul presedinte american le-a facut \u00een Europa, \u00een Asia si \u00een Orientul Mijlociu. Ram\u00e2n si unele insatisfactii: Obama\u00a0 promisese \u00eencheierea operatiunilor de lupta \u00een Irak, p\u00e2na \u00een august 2010, si suplimentarea contingentelor militare \u00een Afganistan cu 17ooo. \u00cen aceasta privinta, deocamdata, lucrurile nu par sa fi fost demarate convenabil.
\nCe sanse de reusita au promisiunile de schimbare \u00een politica externa facute \u00een campania electorala de Barack Obama? Desigur, multe. Dar trebuie sa se tina cont si de mecanismul complicat de decizie din politica Washingtonului. Americanii vad oriunde \u00een lume interesele lor nationale si au obsesia securitatii statului. Byrnes, secretar de stat, \u00eei marturisea la Potsdam generalului H.H. Arnold: ,,Ceea ce trebuie sa realizam noi acum nu este sa facem o lume sigura pentru democratie, ci o lume sigura pentru Statele Unite\u201c (H.H. Arnold: \u201eGlobal Mission\u201c, 1949). De aceea este bine sa ram\u00e2nem prudenti nu numai \u00een fata promisiunilor candidatilor facute \u00een campaniile electorale, de \u00eenteles altfel, dar si de posibilitatile lor reale de \u00eemplinirea unor initiative. \u00cemi aduc aminte c\u00e2t de mult si-a dorit Bill Clinton sa-si \u00eencheie cel de-al doilea mandat cu semnarea unui acord de pace israeliano-palestinian. Documentul fusese pregatit \u00een cea mai mare parte, dar nu a fost posibila semnarea lui. Acum suntem \u00een fata unei situatii oarecum asemanatoare \u00een privinta \u00eencheierii razboiului \u00een Afganistan. Cine \u00eesi imagina ca Barack Obama va justifica razboiul cu numai doua zile \u00eenaintea primirii Premiului Nobel pentru pace si va cere suplimentarea substantiala \u2013 30.000 de soldati \u2013 a contingentului american din Afganistan? Justificarea razboiului nu vine din optiunea unui american, chiar daca o face un presedinte la \u00eenceputul unui mandat, ci din filozofia politica a preeminentei intereselor SUA oriunde\u00a0 \u00een lume, asa cum a fost formulata ca principiu asezat la baza politicii externe americane imediat dupa Primul Razboi Mondial. \u00cemi place sa cred ca la acordarea Premiului Nobel pentru pace lui Barack Obama s-a tinut mai mult cont de perspectiva pacii si mai putin de actualitatea sau justificarea razboiului. Unii vad \u00een conferirea premiului mai degraba un cadou dec\u00e2t o recompensa. G. Bush, spun c\u00e2tiva, ar fi fost huiduit pentru un discurs \u00een care ar fi justificat razboiul, Obama, \u00eensa, este perceput cu un astfel de discurs ca un aparator \u00een forta al SUA.
\nChina este o putere mondiala. Pe plan militar detine arma nucleara, politic, este membru permanent al Consiliului de Securitate, politico-militar, participa la misiuni de mentinere a pacii \u00een Liberia, Sudan, R.D.Congo, economic, ocupa locul al patrulea \u00een economia mondiala, demografic, este statul cu cea mai mare populatie. Din 2004 are un parteneriat strategic cu Uniunea Europeana, pe plan regional este locomotiva cresterii economice \u00een Asia si partener major al cooperarii regionale: ASEAN, APEC, Organizatia de Cooperare Shangai. Explozia dezvoltarii acestui stat s-a produs prin debransarea relatiilor economice de la ideologie si de la confruntarea ideologica de tipul Occident-URSS. Daca nu se vorbeste de o confruntare ideologica de acest tip cu Occidentul, trebuie, totusi, amintit ca o remanenta a acesteia exista. Este vorba de chestiunea drepturilor omului care afecteaza epidermic, este drept, relatiile Chinei cu SUA si cu Uniunea Europeana. Si SUA si U.E., cu o anumita prudenta, pun pe agenda discutiilor bilaterale acest subiect. China \u00eel trateaza cu refuz. Toti protejeaza perspectiva relatiilor lor.
\n\u00cen raporturile cu SUA, \u00een 2009, nemultumirile Washingtonului datorate, \u00eentre altele, politicii Chinei de a cumpara masiv bunuri de trezorerie din SUA au fost mari. Expertii observa cum China \u2013 ca si Rusia \u2013, prin cumpararea dolarilor, urmareste sa priveze SUA de arma lor financiara. Lucrurile au capatat o dimensiune considerabila si daca nu este vorba de ipocrizie, declaratia Pekinului ca este \u00eengrijorat de ,,situatia economiei americane\u201c si de dimensiunea datoriei externe a Washingtonului, atunci pare credibila cererea unui oficial chinez ca SUA sa mentina o politica economica de natura ,,sa garanteze recuperarea activelor chineze\u201c.<\/p>\n

\u00cen atmosfera c\u00e2nd tensionata, c\u00e2nd relaxata de pe scena politica internationala, Uniunea Europeana \u00eesi aduna resursele pentru a fi pregatita sa participe substantial la constructia lumii de m\u00e2ine. Tratatul de la Lisabona vine cu \u00eent\u00e2rziere, dar vine p\u00e2na la urma si confera Uniunii si Parlamentului European putere astfel \u00eenc\u00e2t Europa sa fie prezenta cu autoritate distincta \u00een marile dezbateri mondiale. Au aparut noi institutii: posturile de presedinte al Consiliului European si de \u00cenalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe, iar Parlamentul European devine organism de co-decizie egal cu Consiliul. Cea mai buna veste poate sa fie cea privind intentia Uniunii Europene de a avea o pozitie comuna \u00een problemele internationale. Deocamdata sa ne oprim la intentia de a se concerta \u00een chestiunea razboaielor din Irak si Afganistan unde, p\u00e2na acum, nu a existat o pozitie comuna. Sa asteptam programatele conferinte de coordonare \u00een aceasta privinta, cea de la Londra, din 28 ianuarie 2010 si cea de la Kabul, din primavara. Deocamdata, diplomatii au stabilit agenda din care se poate \u00eentrevedea dezangajarea militara asteptata de mult. Europenii vor contribui la \u00eentarirea armatei afgane pentru ca aceasta sa-si ia responsabilitatea nationala si sa asigure rezistenta \u00een teren dupa ce fortele NATO vor elimina rebelii. Preocuparile actuale ale europenilor merg \u00een directia sprijinirii administratiei afgane \u00een lupta \u00eempotriva coruptiei si pentru \u00eenfaptuirea reformelor promise de presedintele Karzai.
\nUniunea Europeana va avea o pozitie comuna, mai clara si \u00een privinta conflictului dintre Israel si palestinieni si cea mai \u00eembucuratoare decizie este aceea de sustinere a initiativelor pentru crearea unui stat palestinian, pentru determinarea Israelului de a accepta ca Ierusalimul sa devina capitala a celor doua state, Israel si Palestina. Toate acestea vor capata o perspectiva mai clara \u00eentr-o conferinta de pace care, \u00eentre altele, trebuie sa dea si sa asigure garantii ambelor parti ca cele convenite vor fi puse si impuse \u00een practica.
\nLumea cealalta
\n\u00cen 2009, Africa a continuat sa fie continentul solidaritatii ineficace si al revendicarilor inoperante. Drama saraciei se acutizeaza, dezvoltarea ram\u00e2ne un deziderat. O iesire din aceasta conditie ar putea-o facilita generozitatea statelor industrializate prin noi gesturi de exonerare de datorii, dar mai ales prin implicarea directa \u00een programe de dezvoltare economica. Ceea ce pare sa aiba soarta oricarei ipoteze. Vina este de mult cunoscuta. Statele \u00een curs de dezvoltare, mai ales cele africane, persista \u00een naivitatea de a reclama drepturi si de a socoti statele industrializate, fostele metropole mai ales, \u00eendatorate. Nimeni nu mai este dispus sa accepte ,,principiul datoriei\u201c pe care l-ar avea acestea pentru exploatarea resurselor lor \u00een anii trecuti. Dupa \u00eencheierea decolonizarii, ONU a adoptat ,,deceniul dezvoltarii\u201c pe care fostele colonii nu au stiut sa-l foloseasca, ba l-au compromis prin pofta nestavilita de coruptie, fac\u00e2ndu-l inoperant.
\nAsia noilor mari producatori de petrol si a fostilor mici tigri ram\u00e2ne un paradis al potentialului care asteapta sa fie mai bine valorificat. De aceea va fi mereu un teren r\u00e2vnit de creatorii de strategii. Aici, deocamdata capacul sta \u00eenca pe marmita pusa la foc domol.
\n\u00cen Rom\u00e2nia este uitat cu desav\u00e2rsire un continent, cel latino-american. Politicienii ocolesc acest tar\u00e2m, at\u00e2t de mult r\u00e2vnit de europenii din Vest, si nu se concentreaza asupra schimbarilor din aceasta ,,alta lume\u201c care revine \u00een forta \u00een ecuatia politica mondiala. Suspiciuni de tot felul sau polemici \u00eenfundate prin cancelarii iau locul analizei senine si necesare. Pe fondul indiferentei si necunoasterii, progresia st\u00e2ngii pe acest continent nu este \u00eenteleasa. Mai degraba sperie. \u00centr-o analiza corecta trebuie sa se porneasca de la adevarul ca \u00een America Latina a disparut rezervorul de forta al dictaturilor militare. Armata s-a primenit, nu mai este apanajul claselor bogate. Ofiterii iesiti din r\u00e2ndul paturilor sarace instruite au o alta viziune asupra exercitarii puterii si folosirii fortei. Elitele militare nu mai recurg usor la forta pentru a instaura ordinea politica. Paradisul dictatorilor s-a sf\u00e2rsit, drumul spre democratie a fost deschis. A aparut o noua clasa de lideri politici, charismatici, orientata spre dificila sarcina a supravietuirii, a interesului national\u00a0 si eradicarii saraciei. Important este de remarcat ca declararea publica a optiunilor lor de st\u00e2nga nu are nici o legatura cu socialismul sau comunismul de stat din Europa de Est. Noii conducatori de st\u00e2nga din tarile latino-americane au aparut din r\u00e2ndul sindicatelor, militarilor, insurgentilor care si-au c\u00e2stigat reputatia cu un discurs ce nu da gres niciodata: protejarea saracilor si a avutiei nationale.
\nAfirmatia este valabila inclusiv pentru Cuba, o alta tara acum, dupa ce si-a luat destinul \u00een propriile m\u00e2ini. Fidel Castro a fost perceput ca model \u00een c\u00e2teva state latino-americane, dar obsesia noilor lideri de st\u00e2nga latino-americani nu este comunismul, ci revolutia. Revolutia asa cum a \u00eenteles-o Simon Bolivar sau Jose Marti. Fidel este un model pentru unii, dar pentru foarte putini un mentor. Hugo Chavez este o exceptie. Cuba a renuntat la Marx si la Lenin si si-a adus aminte de Jose Marti, simbolul revolutiei si al independentei, mentin\u00e2nd miturile lui Che Guevara si Fidel Castro. Recalibrarea ideologica a permis noii conduceri de la Havana o usoara modificare de directie, mai mult pragmatism, dar mai ales pastrarea solidaritatii nationale si supravietuirea fara ajutorul Uniunii Sovietice. Un adevar ram\u00e2ne de acceptat: \u00een conditiile ostilitatilor si blocajului SUA, Cuba nu ar fi\u00a0 rezistat cincizeci de ani fara Fidel Castro.
\nIdeea de\u00a0 revolutie, de continuare a revolutiei bolivariene mai bine spus, se instaleaza treptat \u00een r\u00e2ndul statelor latino-americane: Bolivia, Venezuela, Ecuador, Nicaragua, natiuni tinere, ca toate cele de pe continent, care nu au desav\u00e2rsit revolutiile burgheze. Venezuela lui Hugo Chavez este un caz aparte de solidaritate cu Fidel si ideologia castrista. Brazilia, Argentina, Paraguay sunt apropiate curentului general de independenta alimentat de politica de st\u00e2nga. Chiar si \u00een aceste conditii, revolutia sau st\u00e2nga nu merg ca un tavalug pe continent. Dupa treizeci de ani, \u00een Chile se instaureaza din nou un regim de dreapta. Columbia si Mexic au un statut aparte, apropierea de SUA pare o conditie din care nu se pot sustrage din diferite motive.
\nBrazilia, cea mai puternica tara de pe continent, a devenit laboratorul latino-american pentru liberalismul controlat economic. Presedintele brazilian Lula a cautat sa menajeze si pe Dumnezeu si pe diavol, favoriz\u00e2nd pe saraci fara sa puna \u00een cauza structurile economice liberale, ba chiar prefer\u00e2nd modelul neo-liberal \u00een anumite sectoare.
\nMerita sa spunem c\u00e2teva cuvinte despre o noua ideologie politica latino-americana. Presedintele venezuelan Hugo Chavez a vorbit pentru prima data,\u00a0 \u00een 2005, la Forumul social mondial, despre ,,socialismul secolului XXI\u201c. I se alatura Evo Morales, Bolivia, Coreea, Ecuador si alti lideri latino-americani pentru a dezvolta un nou concept de socialism. Acesta ar avea ca obiective: nationalizarea resurselor strategice, programe sociale masive, redistribuirea pam\u00e2nturilor la cei saraci, dezvoltarea, forme asociative. Experienta Cubei este de folos. Saracia ar putea sa fie un bun aliat pentru ,,socialismul secolului XXI\u201c. Cine a vizitat Brazilia, Mexicul, Hondurasul, Haiti, de fapt aproape toate statele continentului, nu poate sa nu se \u00eentrebe cum si c\u00e2t mai poate fi tinuta \u00een fr\u00e2u nemultumirea celor saraci.
\n\u00cenca o precizare: latino-americanii nu se raporteaza niciodata la socialismul sau comunismul european.
\n*
\nLumea de m\u00e2ine este \u00een cautarea unui nou echilibru.
\n\u00cent\u00e2rzierea solutiilor poate avea consecinte nebanuite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cum ar putea fi scrisa cronica anului international 2009? Cu ce ram\u00e2nem din c\u00e2te s-au \u00eent\u00e2mplat \u00een lume \u00een anul care s-a \u00eencheiat? Un pesimist ar da un raspuns scurt: cu doua razboaie ne\u00eencheiate, \u00een Irak si Afganistan, cu un conflict cronicizat care poate fi socotit un razboi de mica intensitate, cel \u00eentre Israel si… Cite\u0219te mai mult »Lumea \u00een miscare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[577,576,574,571,575,578,573,572],"class_list":["post-1014","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-afganistan","tag-brazilia","tag-china","tag-criza-financiara","tag-india","tag-irak","tag-rusia","tag-state-puternice"],"views":2555,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1014","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1014"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1014\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1014"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1014"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1014"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}